1,841 matches
-
Cum erau odinioară. Impreun-am prins o ață Cu doi motocei de grinda Și priveam cum motăneii Se munceau de zor să-i prindă. La Ozana curgătoare Am plecat să facem baie, Când mamuca-i necăjita Îl lasă gol, fără straie. Amândoi priveam cu milă La Smaranda popii, care A fost pus-asa umila, Pe un Cal Bălan călare. L-am văzut pe Nica lângă Teiul cel bătrân din crâng, ... Citește mai mult Nica a venit la mineDintr-o carte cu-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
taraSi-am aflat că toate cele-sCum erau odinioara.Impreun-am prins o ataCu doi motocei de grindaSi priveam cum motaneiiSe munceau de zor să-i prinda.La Ozana curgatoareAm plecat să facem baie,Cănd mamuca-i necajitaIl lasă gol, fără straie.Amandoi priveam cu milaLa Smaranda popii, careA fost pus-asa umila,Pe un Cal Bălan calare.L-am văzut pe Nica langaTeiul cel bătrân din crâng,... Abonare la articolele scrise de mihai lupu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2274 din 23 martie 2017. În dimineața nouă cu-aripi de primăvară Alerg ca un copil la maica mea-n odaie, Dar mă opresc, simțind-o cu răsuflarea rară, Înfășurată-n doruri și-ntunecate straie. De-un timp se-mpuținează cu fiecare clipă Și tot se uită-n sus la Bunul Dumnezeu, Își socotește pașii, căci vremea asta țipă De-aceea ține aprinsă o candelă mereu. O văd lângă icoană îngenunchind smerită, Cu fruntea la
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
înger nins, Prin ochii tăi senini ne dăruiești iubire, ... Citește mai mult În dimineața nouă cu-aripi de primăvarăAlerg ca un copil la maica mea-n odaie,Dar mă opresc, simțind-o cu răsuflarea rară,Înfășurată-n doruri și-ntunecate straie.De-un timp se-mpuținează cu fiecare clipăși tot se uită-n sus la Bunul Dumnezeu,Își socotește pașii, căci vremea asta țipăDe-aceea ține aprinsă o candelă mereu.O văd lângă icoană îngenunchind smerită,Cu fruntea la pământ în semn
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
mi doresc, Să fiu un curcubeu ce aripa-și întinde Ori ca un toporaș prin luncă să-nfloresc. Am așteptat stingheră să vină primăvara Ca plopi cei golași înconjurați de neguri, Pândeam seninul din zori și până seara Visând la straiul alb și verdele din crânguri. Din raze de lumină un cuib am împletit Ca pasărea-speranță la mine să revină, Purtând cu ea, iubirea și dorul nerostit, Iar zborul spre albastru, cărare să-mi devină. Citește mai mult Surâzător îmi bate
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
simt sau ce-mi doresc,Să fiu un curcubeu ce aripa-și întindeOri ca un toporaș prin luncă să-nfloresc.Am așteptat stingheră să vină primăvaraCa plopi cei golași înconjurați de neguri,Pândeam seninul din zori și până searaVisând la straiul alb și verdele din crânguri.Din raze de lumină un cuib am împletitCa pasărea-speranță la mine să revină,Purtând cu ea, iubirea și dorul nerostit,Iar zborul spre albastru, cărare să-mi devină.... XII. RUGĂ PENTRU ROMÂNIA, de Rodica Constantinescu
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
Nu toți oamenii rodesc, Chiar de sunt frumos zidiți, Nu fac flori și nu dau fructe, Sterpi, sterili, așa-s croiți, Din ei nimeni nu se-nfrupte. Că sunt tei, dar și teițe, Cum sunt bărbați și femei, Ele au strai de zeițe, Iar bărbații sunt doar ... zei. El mi-a dat banii degrabă Și-am pornit-o înspre târg Cât mai e tei pe tarabă Flori să-mi cumpăr să nu plâng. Și-am rămas, așa, cu dorul Unui tei
TEIUL de DORA PASCU în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378923_a_380252]
-
2016 Toate Articolele Autorului Dantelării ce strâng cochete monosilabic,sub colb,timpul, mi-au prins o lacrimă-ntre plete ademenind sub somnu-i chipul. Prin tolba fulgilor măruntă sub diademe-n fir de brumă se ascundea,plângând căruntă, o monogramă-n strai de humă. Curgea pe dânsa,lin,șuvoaie, și guri de cerbi pășteau în cete, cu dinți de foc,ca pe-o văpaie o rumegau,scrâșnind,a sete. Căscau și norii-n pumnii ierbii și vântu-i se oprea prin taine, ștergea
MONOGRAMA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379017_a_380346]
-
asfaltul trotuarului. Cum eram în preajma fântânii arteziene de la Universitate, mă așezasem pe o bancă, să derulez filmul întâlnirii cu totul insolite. Și, în fumul unei țigarete aprinse, realizai că Ea îmi răsărise înainte ca din pământ, discrepantă prin mișcări și strai, în omenirea mișunând iute-iute încolo și-ncoace pe lângă noi. Pășea parcă imponderabil pe minunatele-i picioare lungi, unduind poalele unei rochii ivorii de mătase. Purta, pe căldura aceea de iulie-mușcător, mănuși albe până spre coate. Sub brațul stâng strângea grațios
PREŢUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379812_a_381141]
-
care pe deasupra aveau și balcoane... Case cu curți impunătoare, cu împrejmuiri de fier, cu grădini mari și alei frumos pietruite! Cupeuri arătoase trase la porțile curților boierești! Totul părea frumos și promițător la prima vedere. Cei mai mulți oameni erau îmbrăcați în straie bune. Căruțele de negustori care se îndreptau spre târg erau pline de mărfuri alese. Tinerii pășeau cu voioșie pe bulevardele largi și pietruite ale orașului. Nerun se opri și privi visător de pe o laviță din fața unei biserici la lumea cea
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
port cu mine oriunde în lume ajung. Poveștile de dor ce le trăiesc, în graiul tău când altora le spun, Îmi par mai dulci, mai pline de-nțeles. Prin ține cânt iubirea de glie, de neam. Prin ține limba străbuna, strai strămoșesc purtat cu mândrie, De-a lungul anilor prin care pășesc. Mai dârza din orice-ncercare-ai ieșit, Comoara de preț a neamului nostru vestit, tenace ai fost... Mă simt împlinită când vorba-ți rostesc. Citește mai mult Te port
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
port cu mine oriunde în lume ajung.Poveștile de dor ce le trăiesc, în graiul tău când altora le spun,Îmi par mai dulci, mai pline de-nțeles.Prin ține cânt iubirea de glie, de neam.Prin ține limba străbuna, strai strămoșesc purtat cu mândrie,De-a lungul anilor prin care pășesc.Mai dârza din orice-ncercare-ai ieșit,Comoara de preț a neamului nostru vestit, tenace ai fost...Mă simt împlinită când vorba-ți rostesc.... VI. IUBIREA..., de Ana Georgescu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
Autor: Daniel Bertoni Albert Publicat în: Ediția nr. 2061 din 22 august 2016 Toate Articolele Autorului NOI NU SUNTEM MIHAI ȘI VERONICA autor, Bertoni D Albert Aștern cuvinte, într-o ordine firească Iar după caz, le dau și câte-un strai Dar sunt unii ce vor să clevetească Spunând că eu aș fi un mare crai... Măi oameni buni, dar eu nu sunt MIHAI ! Orânduiești iubirea ta, în slove Și altceva nu-ți trebuie, nimica Învățătura ta e din ceasloave Cu
NOI NU SUNTEM MIHAI ȘI VERONICA de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380076_a_381405]
-
preț, mai luminos și fără de durată. Iubește-mă fără să-mi ceri nimic și în azurul meu am să-ți ridic statui și tronuri mândre de regină și imnuri de iubire am să-ți cânt înveșmântând apoi orice cuvânt în straie minunate de lumină. Iubește-mă cu patimă,mereu, așa cum te iubesc de-o viață eu. Să nu mă-ntrebi Să nu mă-ntrebi de ce nu am plecat, căci mult prea des chiar eu m-am întrebat și n-am găsit
IUBEŞTE-MĂ SĂ NU MĂ-NTREBI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381832_a_383161]
-
lacului din grădină, pomii golași și bradul din fața casei au fost împodobite în veșmânt sărbătoresc. Satul întreg și colnicele au devenit peste noapte un decor de poveste, asemănător celor din felicitările de sărbători. De dimineață, satul se înfățișează privirilor în strai de sărbătoare. Bradul din fața casei își pleacă crengile verzi sub povara promoroacei, streșinile sunt dantelate cu salbe de cristale strălucitoare și stele de argint. Pe unul din geamurile casei se întrevăd neclar două năsucuri lipite, printre flori argintii de gheață
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
secolelor, cu fața spre Dumnezeu care își descoperă Slava în chip nevăzut, dar și văzut, în icoane: ”Icoana, candela au împodobit întotdeauna spațiul rugăciunii personale din fiecare casă, iar participarea la Sfânta Liturghie a fost asociată unui adevărat pelerinaj în straie de sărbătoare, unui urcuș spiritual către miezul sărbătorii care se împlinește în casa Domnului Iisus Hristos”. Religiozitatea lor s-a născut și a crescut adăpându-se din Liturghie. ”Creștinul ortodox, pășind cu pioșenie în spațiul liturgic, în biserica văzută, are
STELIAN GOMBOŞ, SFÂNTA EUHARISTIE – TAINA NEMURIRII. ROLUL EI ÎN CREȘTEREA DUHOVNICEASCĂ A CREDINCIOȘILOR, EDITURA “MITROPOLIA OLTENIEI”, CRAIOVA, 2014, 422 PAGINI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 172 [Corola-blog/BlogPost/381870_a_383199]
-
Ediția nr. 1935 din 18 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Un ecou străpunge pleoapa, Tunet muge din adâncuri, Sângele își sapă groapa, Fulgere aprind amurguri... Ard altarele sub cruce, Ies icoane din morminte, Peste zări o umbră-și duce Sumbru strai de oseminte! Suflete arzând se ‘nalță Și se mistuie-n genune, Lumea-ntreagă-i o balanță Între rele și-ntre bune! O lumină sfâșiată De imperiile nopții Se prelinge-ndoliată Peste marginile sorții. Flăcări mistuie adâncul Care sprijină zidirea, Cerurile
APOCALIPTIC II de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381932_a_383261]
-
Fiecare vers al autoarei poartă un văl de mister și ascunde o trăire intensă. Fiecare poem poartă cu sine parfumul său interior care emană finețe, eleganță și puritate. Fiecare tablou realizat cu măiestrie de autoare este expresia iubirii îmbrăcată în straie de lumină. Și, nu în ultimul rând, fiecare cuvânt îl îmbracă în culoare și încearcă să-l adâncească în eternitate fiindcă poeta însăși este culoarea veșniciei. Referință Bibliografică: Constanța Abălașei-Donosă si culoarea cuvântului înveșnicit / Alexandra Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
să meragă la culcare pe după perdelele norilor. Era un adevărat spectacol apusul de soare din acea sâmbătă a începtului de octombrie. Natura se întrecea în culori. Verdele se ascundea timid printre nuanțe de galben, maro și roșu, îmbrăcând copacii în straie de gală. Pe jos covorul de frunze al toamnei se împletea prin iarba speriată că-și pierde apusa tinerețe, acuzând norii că nu au mai picurat de două zile nicio lacrimă, agățându-se cu disperare de orice scânteie de verdeață
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
zorilor satelor românești, unele și altele pline de vis, de armonie, de iubire. Doar locurile pădurene cântate de Maria Stroia sunt așa de natural scăldate în verdele, vioriul, cărămiziul, albul, rozul anotimpurilor. Între vocile cântăreților care au îmbrăcat cântecele în straiele naturii, cea a Mariei Stroia e clinchet de lăcrimioară! Glasul ei vibrează lirele inimilor ce-absorb binele, frumusețea, iubirea! Un frumos cuvânt și cel mai crezut îl spune despre artistă compozitorul și dirijorul Constantin Arvinte: „Acum mai bine de cinsprezece
MARIA STROIA. FRUMOASĂ CÂNTĂREAŢĂ CU PUTERI ARTISTICE ÎN URCARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382061_a_383390]
-
pentru că n-are roadă și mă-nspăimânt că-aș putea să devin un nou măslin ce sub blestem să cadă. Mă zbat să fiu tot timpul pregătit să-ntâmpin,Doamne,-oricând a ta venire cu trup curat,cu sufletul gătit în straie luminoase de iubire. Dar până-atunci mă întristez și plâng știind ce rost pe acest drum Te-aduce și parcă simt cum bicele Te frâng și-alături de tâlhari Te pun pe cruce. Anatol Covali Referință Bibliografică: RUGĂCIUNE ÎN SFÂNTA ȘI
RUGĂCIUNE ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380341_a_381670]
-
Acasa > Poezie > Credinta > IMNUL ÎNVIERII Autor: Marin Mihalache Publicat în: Ediția nr. 2299 din 17 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Din sfinți părinți sau din părinți lumești Tot se mai nasc copii cuminți Să’mbrace straiele duhovnicești Să aibă neamul și-un sobor de sfinți. Poporu-acesta tras mereu pe roată Popor întins pe cruci de grea tortură A înviat de fiecare dată A treia zi ca Domnul în Scriptură. Și-a mai găsit în duhul său
IMNUL ÎNVIERII de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380343_a_381672]
-
inegrit de timp cu acoperiș și pereți laterali în care se tăiaseră mici ferestre, cu lavitea de o parte și de altă, aici se ținea hora satului în duminicile ploioase. Nici satul nu mai ea același părea că-și dezbrăcase straiul de sărbătoare. Aducerile aminte își căutau calea peste apă Gurghiului tinereții ei. Adulmecau la fel că ieri în nări mirosurile de lapte proaspăt, de iarbă căzută sub coasă, de fanul urcat în sură, de cânepă uscată la soare, de pere
PODUL de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380551_a_381880]
-
acolo le mai putea învia și retrăi. Întoarse capul să mai privească odată casă, pe prag stătea față cu ochii de chihlimbar, zâmbea privirea ei părea că se contopește cu amurgul și casă cobora ușor în pământ. Pentru ea în straiele satului nu se mai țeseau anotimpuri. O lume în amurg încet dispărea. “ Erați voi, acum sunt eu, la cap de pod o așteptare. Referință Bibliografică: Podul / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2261, Anul VII, 10 martie 2017
PODUL de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380551_a_381880]
-
să spună tot visul, bătrânul a început precipitat, cu vocea abia auzită să povestească: - Mă aflam undeva, într-o cameră foarte mare. Încăpera aceea era complet goală. Pe lângă pereți o mulțime de scaune pe care ședeau niște bărboși îmbrăcați cu straie albe. Și pereții acelei camere erau tot albi. Eu stăteam pe un scaun în fața lor. Fiecare îmi punea întrebări despre toate câte am făcut în viață. Nu-mi amintesc nici măcar o singură întrebare dar tot ce vă pot spune este
DIN ANUL ACELA CRIZANTEMELE NU AU MAI ÎNFLORIT de DORINA STOICA în ediţia nr. 1662 din 20 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380527_a_381856]