1,419 matches
-
mai ales așa de înalt. Din gândurile sale fu scos de ordinul superiorului. - Echipaj, pregătiți scara modulară. iar tu, Trafulică execută misiunea!... În câteva zeci de secunde scara de intervenție fu glisată până la înălțimea de 20 de metri, ajungând sub streașina turnului. Trafulică urcă repede scara, ajunge la capătul ei și se uită tot în sus, spre vârf. Are centura de siguranță legată la brâu, bocancii cu talpă aderentă ca de alpinist, casca de protecție, masca de gaze, adică tot ce
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
l puse Puiei la subțioară. Stăteam toate în jurul fetiței ca niște doftori la căpătâiul unei prințese muribunde. Deodată am început să percepem schimbarea. Prin geamul cu perdeluțe al camerei văzuserăm de la sosire coroana unui corcoduș cu fructele încă verzi și streașină casei vecine, cu jgheab și burlan. Când ne-am ridicat ochii de pe termometru, toate acestea dispăruseră. Doar cerul albastru ca turcoaza, cu nori alburii, se întindea în cadrul dreptunghiular al ferestrei. Simțeam în același timp o stranie mișcare ascensională, o simțeam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vină Iliescu și Zamfira în toată controversa asta filozofică?... - N-a fost filozofie, domnule elev, șopti Zamfira. Ceasul rău... - Iar au început să se adune corbii, spuse târziu Iliescu. Ce semn o mai fi și ăsta? Darie privi, cu mâna streașină la ochi, căci cerul era încins și lumina difuză îl orbea. - Sunt avioane, spuse. - Sunt și avioane, dar zboară sus, foarte sus, adăugă Zamfira. Corbii sunt pe-aici, pe-aproape... Darie căzu pe gânduri și zâmbi. - În fond, asta facem
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și să vrea și mai mult să fie în centrul atenției. Mobilele, scara de lemn, toată boazeria casei trosnea, era rece și umed în casă, și toate oglinzile erau acoperite. Ce bine își amintește încă acea lungă duminică ploioasă, pocnetul streșinilor, țăcănitul ceasului cu păstorul și păstorița încremeniți pe emailul albastru, și privirile curioase, admirative ale tuturor, da, în ziua aceea, ea, nu Muti, era cea mai importantă persoană a casei ! Auzea ploaia lovind ferestrele, lovind pavajul, în timp ce urca treptele spre
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
alb verzui, catifelat și intens, erau cu totul altceva decât inofensivi nori de vreme bună. Și în coada ce o vedeam tot mai de aproape lumea observase că se întâmplă ceva, se agitau, își arătau unul altuia, priveau cu mâna streașină la frunte, din spate, din curțile ce le lăsasem în urmă se auzeau strigătele încântate ale copiilor și mulțumirea generală a crescut când au apărut, sclipind pe cerul festiv, cele cinci jucării argintii - cinci avioane Taube. înainte de a avea chiar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fost construită "pe râpă”, ,sub domnia lui Ștefan cel Mare și extins sub domnia lui Petru Rareș. Planul bisericii este cu turla amplasată deasupra pronaosului încadrându-se într-un dreptunghi cu dimensiunile în plan de 7,00x18,00m. Înălțimea la streașină este de +4,00m, iar turla are cota la +7,45m. De la construire și până în prezent biserica nu a avut lucrări de consolidare. Din punct de vedere a structurii de rezistentă se prezintă astfel: pereții din vălătuci de 50 cm
ISTORICUL BISERICII SFANTUL GHEORGHE. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by STANCU ROXANA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2088]
-
prinse Între crengile negre ale unui copac, Încep să se spargă unul cîte unul și În cele din urmă bucata textilă fîlfîie printre crengi, cu mesajul la vedere, iar lîngă mine apare o femeie În vîrstă, care-și face mîna streașină la ochi și mă Întreabă ce scrie. Următorul vis trebuie să fi fost unul erotic (sub influența poveștilor vecinului), pentru că dimineața mă trezesc cu o inundație vîscoasă și neverosimilă În AZP. După rutina Înviorării, ni se indică să ne deplasăm
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
clipa În care sînt plantat de comandantul gărzii și pînă În clipa În care sînt pescuit tot de el. Dar apoi, deși clima nu se schimbă prea mult, se schimbă ziua și ora, e noapte și eu stau sub o streașină, aleile pustii și umede (odată instalat consemnul, toată unitatea se ascunde În dormitoare și nu mai iese de-acolo pînă la șase dimineața) lucesc deprimant În lumina becurilor cu mercur, regimul de veghe-somn Încă nu m-a năucit prea tare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e un răcan rotofei tot de la artilerie, dar de la altă baterie. Așa că, atunci cînd comandantul gărzii răsare din Întuneric ca să schimbe tura, ne găsește așezați pe niște lăzi de plastic În ușa cantinei, cu armele sprijinite de perete, sub o streașină, fumînd și dezbătînd niște lucruri extraordinar de interesante. Ne lumi nează pe rînd cu o lanternă terminată, lumina ei e atît de bleagă, Încît pare curbă, pare că atîrnă, și vede trei chipuri zîmbind Îmbujorate. Se uită la noi mijind
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că nu există pricini de îngrijorare. Adam ajunsese în grădina Belmont și se dusese de-a dreptul la garaj. Acesta, cunoscut sub numele de „casa motoarelor“, era o clădire cu un turnuleț franțuzesc, care reproducea întocmai turnul casei mari. Sub streșini, se înșira un colan întreg de cuiburi de rândunele de anul trecut, dar anul acesta nu sosise încă nici un locatar. În interiorul garajului se afla automobilul Rolls-Royce alb, pe care Alan McCaffrey îl condusese cu grijă într-o anumită seară, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în Rolls, sucind volanul în dreapta și-n stânga; se ridicase ca să-l urmărească pe George, se așezase din nou să se mai joace, apoi ieșise afară, unde-l găsise pe Zet așteptându-l, după care inspectase colonia de rândunele de sub streșini, aferate să-și renoveze cuiburile de anul trecut. Mai târziu, în vară, vor putea fi văzuți puișorii, scoțându-și căpșoarele peste marginea cuiburilor, ca niște păpuși cu fețișoare albe. Brian și Gabriel veniră să-l caute, iar el îi însoțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trăgea după ea zâmbindu-i încurajator, în timp ce el simțea în ființa sa înfiripându-se o voință prea firavă spre a se împotrivi voinței zâmbitoare a mamei. Intrau într-o curticică umbrită, alungită între două ziduri vechi, în josul cărora coborau de la streșini burlane de tinichea turtită. Un pluș de mușchi verde și umed creștea la piciorul zidului, pe pavajul de piatră rotundă pe care, călcându-l, piciorul se simțea nesigur și se clătina în toate direcțiile. O ușă dublă: una se deschidea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
locomotivele cu aburi. Mi-o amintesc ca pe un mic turn ce aducea cu o sondă în miniatură, al cărui braț de tinichea, orizontal, ancorat cu un cablu de vârful turnului, de două ori mai gros decât un burlan de la streașină și la fel de vechi și de turtit, se ridica mai înalt decât vagoanele și decât locomotiva. Nefolosit, brațul de tinichea stătea, inert, în lungul peronului. Pentru alimentare cu apă, locomotiva era trasă cu tenderul în dreptul pompei, un lucrător rotea cu mâna
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se foia pe tampon și rugina zgrunțuroasă i se lua pe pantaloni. Se auzeau zgomotele surde ale mingii lovite departe, peste colțul livezii, în timp ce portarul de la Astra, singur în fața porții, privea încordat, drept în soarele roșu al asfințitului, cu mâna streașină la ochi... Dar primăvara vremea e capricioasă... Sâmbăta următoare venea o ploaie cu chef de joacă. Tampoanele rugineau din nou. Rugineau și profilurile de metal, nituite, care susțineau acoperișul tribunei de dincolo de teren. Sus într-un colț rămăsese agățat un
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
depindea într-o măsură poate încă și mai mare de evenimentele mitingului, pe care le trăia cu o intensitate ieșită din comun. Aproape că nu-și dezlipea ochii de avioanele din înaltul cerului, pe care le privea încântată, cu mâna streașină la ochi. Avea izbucniri când bătea din palme, țopăia de bucurie și râdea fericită, fără ca acele izbucniri să fie provocate neapărat de evenimentele mitingului, așa cum erau acestea vizibile pentru ceilalți. Având în vedere starea ei specială, Lucian n-o putea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dintr-un deget! Pănă la urmă, nemții s-au încălzit în culcușul lor și au început să mâie porcii la jâr. Scara era la noi, dar pe unde să cobori? Unul din cei doi observatori a dibuit o spărtură sub streașină. Cu mare băgare de seamă, am lăsat scara... restul trebii a fost o joacă. Am coborât ca furnicile. Ajunși jos, ne-am oprit cu urechea la pândă. Și numai ce aud dinspre ușa grajdului, zdup! zdup! zdup! Mers de ciubotă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
îi altul? Asta așa-i. Ai avut mare noroc că tocmai treceam pe aici. Că altfel... Îți muțămesc din toată inima, Toadere, că dacă nu erai tu poate că acum eram scrum... Cum suflă vântul ista, odată întorcea pălălaia spre streașină și nenorocirea era gata! Așa-i, Toadere. Apoi eu am s-o iau către casă, că s o făcut târziu. Dacă îi afla cine ți-o pus focul, să-mi spui și mie, să știu și eu cine are inimă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fie mare!? Într-una din sâmbete, a pornit prin sat. Pe marginea șanțului, Dochița grebla frunzele ruginii căzute cu nemiluita din nucul de la poartă. Doamne-ajută! - a strigat el de departe. 162 Mulțămesc, Toadere. Mulțămesc - i-a răspuns Dochița, punând mâna streașină la ochi, să-l poată vedea mai bine. Îl privea cu un zâmbet abia vizibil, ca și cum ar fi vrut să-i spună: „Ești mândru tare. Așa-i? Apoi să-i mulțămești Dochiței o viață întreagă, că dacă nu te lăsai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
iar absența punctului, la final, este o posibilă promisiune a continuării și a mântuirii, când Într-o bună dimineață / Mă voi trezi fecior de-mpărat / Îmbrăcat în purpură și brocarte / Celesta caleașca va trage la scară / Să mă ducă sub streșini de cer / În străluminatul crepuscul. Străbătând spațiul biblic ori numai având reminiscențe biblice - biblica dumbravă, de pildă -, căutătorul trăiește, de fapt, întoarcerea pe mare spre sine, microcosmosul zidit de Cel Bun / Adevărat / Și Frumos, făcând elogiul perfecțiunii învederată în orice
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
va fi a Ta." 8. Drept răspuns, Isus i-a zis: "Înapoia Mea, Satano! Este scris: "Să te închini Domnului, Dumnezeului tău, și numai Lui să-I slujești." 9. Diavolul L-a dus apoi în Ierusalim, L-a așezat pe streașina acoperișului Templului, și I-a zis: "Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici; 10. căci este scris: El va porunci îngerilor Lui să Te păzească; 11. și: "Ei Te vor lua pe mîini, ca nu cumva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
plată la întreținere, contractul de închiriere, de... Dar nu văd legătura. Sigur că n-o vezi, că de aia aveți și zăpadă pe carosabilul blocului. Posibil că nici impozitul pe venit global nu l-ați plătit. Apoi gunoiul, taxa de streașină, asigurarea de risc, mașină, accident și evident că mai ai și chef să te dedai la Capră, zoofilule ! Știți... Știm tot că de aia și suntem aici în persoana mea ca reprezentant. Dumneata ai cam băut . Nu, că am crize
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
senzația, ascultând ploaia, că te afli într-o imensă peșteră și că tu nu ești altceva decât o stalagmită. Pe ochi ți se așază o pâclă umedă, iar în auz curge continuu acel foșnet de ploaie fără sfârșit... Stam sub streașina gării și uitasem că dorisem să vină o ploaie. Priveam ceasul de pe peron. Nu știu ce vroiam să văd, căci ora era aceeași, numai minutarul se învîrtea, ca de obicei. Undeva în acoperiș se făcuse o spărtură chiar deasupra ceasului și prin
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pridvorului. Și a făcut o casă la fel cuit pridvorul acesta pentru fata lui Faraon. 9. Pentru toate aceste clădiri a întrebuințat pietre minunate, cioplite după măsură, fierăstruite cu fierăstrăul, înlăuntru și în afară; și aceasta din temelii pînă la streașină, și afară pînă la curtea cea mare. 10. Temeliile erau de pietre foarte de preț și mari, pietre de zece coți și pietre de opt coți. 11. Deasupra erau iarăși pietre foarte de preț, tăiate după măsură și lemn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
cărbuni; toate uneltele lui să le faci de aramă. 4. Să faci altarului un grătar de aramă, în chip de rețea, și să pui patru verigi de aramă la cele patru colțuri ale rețelei. 5. Grătarul să-l pui sub streașina altarului, începînd de jos, așa ca grătarul să vină pînă la jumătatea altarului. 6. Să faci apoi niște drugi pentru altar, drugi de lemn de salcîm, și să-i acoperi cu aramă. 7. Să vîri drugii în verigi și drugii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
vrea dânsa. Cum să facem ca s-o văd și eu? Apoi, Firica mamei, trebuie să căutăm o zi de vară, foarte călduroasă, cu mult soare, cer senin, și să ne ducem la marginea câmpiei. Și să privim, cu mâna streașină, la ochi, și, dacă stăm, o vreme, liniștite, și căutăm cu privirea în zare, Fata Morgana ni se arată. Dansând minunat. Și așa e de frumoasă, cum nu e alta, ca ea,în toată lumea. Putem să mergem aproape, s-o
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]