10,586 matches
-
minunați care mor tineri. Nemaiputând șterge cuvintele odată rostite, indiferent de ceea ce aș fi spus în continuare, am izbucnit în plâns. Pe când strângeam masa, am avut senzația insuportabilă că un șerpișor oribil, care va scurta viața mamei, mi s-a strecurat la piept. Eram pur și simplu disperată. Chiar în ziua aceea am văzut un șarpe în grădină. Era o vreme splendidă. După ce mi-am terminat treaba în bucătărie, m-am gândit să-mi scot un scaun de răchită pe gazon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
o să dormim în camera asta la noapte. Pune așternutul lui Naoji la mijloc. Îmi venea să plâng. Naoji s-a întors târziu și a făcut zgomot mare prin casă. Am dat la o parte plasa pentru țânțari și ne-am strecurat toți trei înăuntru. — De ce nu ne povestești ceva despre Pacificul de Sud? am întrebat. — N-am ce să povestesc. Absolut nimic. Am uitat. Când am ajuns înapoi în Japonia și m-am urcat în tren, câmpul de orez mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
înapoi în Japonia și m-am urcat în tren, câmpul de orez mi s-a părut nespus de frumos de la fereastra trenului. Asta-i tot. Stinge lumina. Nu pot să dorm așa. Am stins lumina. Razele lunii de vară se strecurau prin plasă. A doua zi dimineață, Naoji privea în zare, spre mare, stând culcat, cu țigara în gură. — Am auzit că te doare limba. Parcă abia atunci și-ar fi dat seama că mamei nu-i era bine. Mama a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
motiv sau altul. Naoji nu se mai descurca cu banii pe care trebuia să-i dea farmacistului și îmi solicita mereu împrumuturi. Tocmai mă căsătorisem și n-aveam propriii mei bani. În plus, am considerat că nu se cuvine să strecor, pe furiș, fratelui, banii pe care-i primeam de la soțul meu. După ce m-am sfătuit cu Oseki, sevitoarea pe care o luasem cu mine de-acasă, m-am hotărât să-mi vând brățările, medalioanele, rochiile. Am primit de la Naoji o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
hotărâți. Și când ridicăm ochii ne trezim în mijlocul unui party de 5 stele. Dar nu party din asta, așa, ci din ăla cu rochii de seară cu paiete și cu spatele gol, papioane negre la bărbați și ospătari care se strecurau printre oameni servindu-i cu șampanie scumpă și dumicați feng-shui. Pe prietenul Răzvan atârnă halatul de parcă ai fi îmbrăcat un adolescent într-o hușa auto, halatul meu stătea pe mine de parcă ai fi încercat să acoperi un Matiz negru cu
Cum a ajuns Cabral aproape gol la o petrecere de cinci stele by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/72126_a_73451]
-
de pildă ce s-a întîmplat cu cei doi îndrăgostiți. Este clar însă că posedat de demonul răzbunării, Sweeny ratează întîlnirea cu soția sa și cu fiica sa. Există în film și caricatura unui proiect conjugal în care regizorul a strecurat și un picknick englezesc cu o notă de sobrietate. Filmul aduce cu specatcolul de marionete și într-o oarecare măsură cu teatrul Kabuki, iar cruzimea s-ar regăsi în cadrul culturii japoneze unde s-ar înțelege absurdismul deciziilor bărbierului ucigaș. Rigiditatea
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
joasă de la nivelul terestru, acolo unde Dite aruncă monezile cu același efect indiferent de statutul social al celor aflați prin preajmă: aceștia invariabil se înghesuie să le culeagă, fapt care se lasă adesea cu scandal. Minuscul, Dite reușește să se strecoare trecînd de la un hotel la altul în urma cîte unui accident hazliu care-l promovează în loc să-l demită. Ceva cald, uman are acest personaj auxiliar al stăpînilor marii finanțe, decorînd cu flori, trufe sau bani corpurile iubitelor ocazionale expuse în oglindă
Jan care rîde și Jan care plînge by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8793_a_10118]
-
pe soldați, m-a cuprins un atac de panică fericită și am șters-o cât am putut de repede. Ceilalți din bandă, așijderea. La momentul acela mi s-a părut că-i totul un fel de cadril: încercam să mă strecor sub o tejghea: acolo se afla deja Gineto; o ștergeam prin spatele unui cărucior: Licas mi-o luase înainte; mă furișam între două grămezi de legume, adăpostul era deja plin de pehlivani. Și acum, pe unde să fug? Intrasem la
Avanpremieră editorială - Rui Zink - Cititorul din peșteră by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8795_a_10120]
-
decât brațul meu. Nu știu în ce măsură asta schimbă ce s-a întâmplat: am rămas atârnat de frânghie (de parâmă) cu brațele și picioarele, cu capul în jos; și cu capul în jos am avansat până la tambuchiul prin care m-am strecurat în ambarcațiunea ancorată acolo. Dintre toate relele, cel mai mic. Găsisem o ascunzătoare din care n-aveam să ies înainte de căderea nopții, din următoarea cauză: dacă aș fi ieșit era semn rău, semn că m-ar fi prins. Așa stând
Avanpremieră editorială - Rui Zink - Cititorul din peșteră by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8795_a_10120]
-
așa: "închin această carte intelectualului român". Mișcătoare dedicație, de nu te-ar chinui subtextul unui vers din Eminescu: "Pune-te de-nvață, dragă, nu știi carte, nu știi carte". Pe el stă filosofia pamfletului, ca piesă educativă, care "izbutește să strecoare îndoiala de sine însuș în chiar personagiul pamfletizat". Dacă, mai mult, înjurătura e literatură, numele birjarului e Arghezi. I-am citit răfuielile brute cu lumea rafinată (sau invers...) în ediția din '79, de la Minerva, în care Mariana Ionescu adună, adăugîndu-le
Scurt tratat pentru intelectuali obosiți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8830_a_10155]
-
al morilor. O simplă întîmplare, dar întîmplarea cheamă reflecția și reflecția e curiozitate, cum curios e și personajul lui Joachim Wittstock, seara, pe stradelele înguste ale Clujului sau ale Sibiului, să privească pe fereastră în case străine sau să se strecoare ca un intrus în intimități necunoscute pe care ar vrea să și le însușească. Joachim Vittstock e singurul scriitor de origine germană născut în România care nu s-a putut despărți de orașul natal. Sigur același lucru s-ar putea
în orașul de jos vezi ce-ai uitat by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8826_a_10151]
-
graniței între viață și moarte prin iubire, ca și a predestinării se prefigurează în basmul fiului de cioban căruia ursitorile îi hărăzesc să se îndrăgostească de o împărăteasă moartă și ea, la rândul ei, să-l iubească. Comentariile profesorului Nazarie strecoară mai multe indicii ale unui fond precreștin pe care locurile îl păstrează, iar domnișoara Christina și Egor sunt avataruri ale unei istorii străvechi, pe care le consemnează cele două poeme eminesciene. Strofele recitate, fie din Luceafărul, fie din Strigoii, par
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
Oare nu știam? Mă născusem în viața muzicii alături de acel fenomen italian care mi se va fi părut atât de firesc încât nu mă preocupase sursa numelui său? Am știut și am uitat? Peste câteva zile prietenul meu mi-a strecurat o notiță lămuritoare. " Scala (Théatre de la...) existența sa datează din anul 1778. Marea scenă milaneză a fost până atunci Teatrul Ducal. După incendiul din anul 1776, câțiva nobili în fruntea cărora se afla contele Castelbranco, s-au hotărât să construiască
Isolda la Milano by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/8868_a_10193]
-
fiind trecută în prealabil printr-un filtru al pudorii. Nu existau lacrimi, nu existau văicăreli, nu existau îndârjiri și pumni strânși. Stilul era "atic". Mai mult, spre deosebire de alte cărți dedicate "universului concentraționar", în descrierea acestui loc blestemat al istoriei se strecura o notă de umor, ba exista chiar o bătaie de joc generală la adresa celor care "luaseră puterea". Și de ce nu, în fond, de vreme ce cititorului i se punea sub ochi cea mai grotescă farsă a istoriei? Capitolul cu deținutul care se
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
ce e de schimbat în celebra sintagmă bibliologică folosită la curtea regilor Franței, obținem formula precisă de încadrare a masivului volum semnat de Iero-nim Tătaru (Însemnări caragialiene). Căci nici delfinilor - mereu protejați paternal de vorbele buruienoase ori de ideile astenice strecurate între file -, nici acelora care doar îl gustă pe Caragiale din ediții pipernicite sau din scenete old fashioned, și nici acelora care râd gros și citesc subțire nu le este destinat un aseme-nea tom de peste 500 de pagini. Dimpotrivă, pasionat
Pentru uzul rechinilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8907_a_10232]
-
bine. Cîteva din poeziile lui Emil Botta, copiate pe coli A4 cu scrisul meu de puștoaică rebelă, m-au însoțit peste tot, în schimbările din viața mea. Am pierdut și rătăcit destule. Ele, însă, m-au însoțit nesmintit. S-au strecurat printre alte obiecte, printre paginile cărților, s-au pus la adăpost de uitare. Au stat agățate pe rafturile bibliotecii ca ochii să le întîlnească mereu. De multe ori, m-am gîndit că ceva din tensiunea lor conține și iubirea lui
Melancolii de iarnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8917_a_10242]
-
funicularului, mă furișez prin Porta San Giacomo, aruncând ochiade invidioase dalelor ce asezonează caldarâmul vechi de câteva secole de pe Viale delle Mura. Duomo, basilica Santa Maria Maggiore, Piazza Vecchia, Palazzo della Regione, străzi și străduțe pe care abia se pot strecura, cu infinită abilitate, câte o limuzină, castele și case păzite de coama leului venețian (efigia celui mai nordic bastion al dogilor), parcuri și grădini, podețe și fântâni, toate parcă îmi șoptesc ceva despre Gaetano Donizetti, Pietro Locatelli sau Alfredo Piatti
Un contrapunct oportun by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9822_a_11147]
-
un colț al salonului, fotoliul tău era întors spre ușa dublă care dădea în grădină, al meu se afla în dreapta ta, lângă bufet. Dacă nu mă înșel, firește. Nu cumva eu ocupam locul din dreptul ușii? O lumină blândă se strecura prin perdelele de muselină și scălda covorul. Ușa batantă era larg deschisă. Perdelele ne fereau de privirea trecătorilor. Doar câțiva metri ne despărțeau de stradă. Beam cafea turcească, nu cunoșteam alta pe vremea aceea. Cuvintele aveau gust de zaț de
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
din cauza senzației de in-uman pe care cei doi scriitori i-o creează. Dacă în jurnalul său Cărtărescu își declară dezinteresul față de oameni și înalta autoconsiderație, diaristul dintr-o altă generație se visează o "muscă mică și fâșneață care să se strecoare terorizată de plici în cine știe ce cotlon de cameră și să asculte ce mama dracului tot vorbesc oamenii, cum se comportă ei, cum respiră" (p. 37). Observațiile lui au precizie și finețe disociativă, amestecând comicul cu tragicul, dar separând lucrurile cu
Meseria de povestitor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9814_a_11139]
-
învinge, în măsura în care supraviețuirea poate fi - și poate fi! - considerată o victorie. Așezați într-un loc unde se bat munții în capete, nu ne-am pus decât rareori problema să dărâmăm munții, dar am găsit mereu soluții ingenioase de a ne strecura printre ei. Și atunci când reușeam, privirea noastră îndreptată cu umilință în sus își schimba sensul și direcția, uitându-se de sus la Goliații pe care reu-și-sem să-i tragem pe sfoară. Basmele noastre sunt pline de exemple gata să ilustreze
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
că noțiunea de bășcălie, nelipsită din nici o epocă a istoriei noastre, își schimbă modul de întrebuințare de la o epocă la alta. în timp ce în epocile negre se poate transforma într-o alunecoasă manta de vreme rea care ne ajută să ne strecurăm sub lovituri, ne apără și poate chiar ne salvează, reflexele pe care ni le-a lăsat, ne pot împiedica să funcționăm în condiții de libertate, așa cum un anestezic te poate ajuta să treci pe sub arcurile suferinței, dar poate să te
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
că, dincolo de adrenalina necesară filmului de acțiune, Al Pacino reușește să realizeze un personaj interesant, cu un aer de oboseală tandră - ceea ce înmoaie inimile pacientelor; există un permanent balans între paternalism și tandrețe la acest womanizer printre care se mai strecoară și o picătură didactică. Partea proastă a filmului este lecția de sobrietate din final, didascalia administrată în porții prea mari. Morala vine la urmă și transformă filmul într-o lecție pentru sugari gen: nu scăpați biberonul pe jos, că se
88 de minute trecute fix... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9843_a_11168]
-
acesta la Premiile Oscar. Marele Scorsese. Nominalizat pentru regie, de patru ori, ia, în sfîrșit, acest premiu. A jucat superb și elegant momentul cînd, urcînd pe scenă, a rugat să se mai verifice o dată numele cîștigătorului ca să nu se fi strecurat, totuși, o greșeală... Uniter a făcut o Gală, un spectacol cu ținută, o decernare cu steif, după modele celebre de afară, mult urmărite și discutate. Nu este deloc puțin lucru. Din 1992 încoace, zeci de artiști remarcabili, debutanți, mari nume
Gala UNITER Succinte considerațiuni by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9842_a_11167]
-
lui Lucian Perța, Apelul de seară (aluzie la caracterul crepuscular, alexandrin al actului parodic) subintitulat O panaramă a poeziei românești de la origini pînă în prezent (element ce subliniază caracterul sistematic al întreprinderii). Cu toate acestea aproape nimic pedant nu se strecoară în paginile în cauză, susținute de-o remarcabilă vervă în răspăr ce nu se denivelează, nu se epuizează. Harul de parodist al autorului, prezent de altminteri la modul copios în revistele literare, e indiscutabil. De remarcat un bun simț care
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
care ar fi putut sta la fel de bine într-un text epic, a modelului de feminitate ascunsă îndărătul sarcinilor de zi cu zi și care de fapt ține lumea la un loc, ei bine, pe lângă toate astea, Violeta Ion reușește să strecoare câte o notă aparte, câte un mic detaliu, surprinzător și bulversant. Se poate spune despre versurile ei orice, mai puțin că sunt previzibile. "Îmi cad ochelarii/ când văd lungana care se întinde din/ mine îmi bate sângele, aruncă în el
Mart(ir)a by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9923_a_11248]