1,771 matches
-
călătorea cu o limuzină, iar limuzina avea un defect la caroserie, tabla era stricată într-un loc, dar din fericire asta se întâmpla nu la noi, ci în Franța, la noi n-ai fi putut să-ți permiți o caroserie stricată, pentru așa ceva ți-ar fi trebuit relații. Ca s-o repari. Intrarea în scara blocului se chema pur și simplu B. Un singur B era de ajuns. După cum se vede, francezii își dădeau mai multă osteneală cu vocabularul. Însă ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
margine a mesei. Speram că paharul are să mă urmeze, dar din nou am dat greș. Când mă copleșise dezamăgirea și eram dispus să renunț, l-am văzut la televizor pe Uri Geller. El îndoia fără efort lingurițe și convingea ceasurile stricate să meargă. Ni l-au arătat la Teleenciclopedia. Mama și cu mine am luat în mână două ceasuri stricate, cum ceruse Uri tuturor telespectatorilor, și am așteptat plini de nerăbdare să se producă miracolul. Trebuia să ne concentrăm foarte tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și eram dispus să renunț, l-am văzut la televizor pe Uri Geller. El îndoia fără efort lingurițe și convingea ceasurile stricate să meargă. Ni l-au arătat la Teleenciclopedia. Mama și cu mine am luat în mână două ceasuri stricate, cum ceruse Uri tuturor telespectatorilor, și am așteptat plini de nerăbdare să se producă miracolul. Trebuia să ne concentrăm foarte tare cu toții și Uri, bineînțeles, cel mai mult. Într-adevăr, ceasul ținut de mama a mers iarăși, vreme de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pe unde vreți. Reiko a scris într-un caiet de învoiri numele ei și al lui Naoko, precum și data și ora. — Distracție plăcută și aveți grijă de voi! spuse portarul. — Ce om drăguț! am exclamat eu. — Ee, are niște doage stricate, spuse Reiko, arătând cu mâna spre cap. Avusese totuși dreptate. Cerul era albastru și un singur nor alb se agățase de boltă, arătând ca o dungă trasată de probă pe o pânză. Ne-am plimbat o vreme pe lângă zidul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
băieții plecaseră deja spre restaurantul de pe Grand Via. Ungurul rămĂsese să-și mai pună o dată discurile noi. Mi-era foarte foame și mîncarea de pe Gran Via era jalnică. Cei doi operatori mîncaseră deja și acum se apucaseră să repare camera stricată. Restaurantu’ Ăsta era Într-o pivniță și, ca s-ajungi la el, trebuia să treci de un șir de paznici, apoi o luai prin bucătĂrie și mai trebuia să cobori niște scări. Și era o păcĂleală. Aveau supă de mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
la ei cum coborau pe scări. Cheliuță dădea din cap Încet, sprijinit de cîte un tip de fiecare parte. Acu’ chiar că era adormit. La ei În cemeră, cei doi tipi cu care făceam filmul Încercau Încă să repare camera stricată. Era o treabă delicată și foarte obositoare pentru ochi. CÎnd i-am Întrebat: dacăo să reușească, cel Înalt Îmi răspunse: — Da. Sigur. Trebuie. Tocmai fac o piesă care s-a rupt. — Cine erau Ăia cu petrecerea? Întrebă celălalt. Noi stăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
verandă, În care stăteau oameni Între două vîrste Îmbrăcați În alb, erau făcute tot din lemn de cedru. Pe pajiște erau trei țevi din care țîșnea apa de izvor - ajungeai la ele pe niște potecuțe. Apa avea gust de ouă stricate, pentru că erau dintr-un izvor mineral, iar Nick și cu soră-sa obișnuiau să bea din ea ca să se autodisciplineze. Acum, În timp ce se Îndreptau spre bucătĂria din spatele hotelului, trecură pe un pod din scînduri care era așezat deasupra unui pîrÎu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
unii vin mereu și de-abia deschid gura. Nu-i forțați! Trebuie să se simtă în stare să susțină. Nu uita că oamenii au personalități diferite. Unii vorbesc mai puțin, alții mai mult... Exact, îl întrerup. Charlotte e o moară stricată. Încearcă, de fapt, să preia conducerea. Se va liniști cu timpul! mă asigură Jake. Nu-i cazul să discut cu ea între patru ochi? — A, nu! Cel puțin nu încă! E prea devreme. O să fii surprinsă cât de importanți pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
înspăimântătoare. Energia ei e teribilă. Stând în fața lui Ben, pare o bombă pe cale să explodeze. Păi - începe Ben, dar femeia îl întrerupe. Și asta este ea! urlă femeia, uitându-se, pe după Ben, la Jennifer. Parașuto! Știu cine ești! Ești o stricată! Se repede la Jennifer. Ben o înșfacă de umeri ca s-o țină pe loc, dar ea reușește să se elibereze, se trage puțin înapoi și-l pocnește zdravăn în cap cu obiectul pe care-l ținea în mână. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mod straniu? După operația de anevrism, când doctorii îi crăpaseră capul ca pe un bostan și-i descâlciseră încrengătura de mațe din creier, îl vizitase la spital un individ care se recomandă Arthur. Părul și mustața îi erau albe, vorbea stricat românește. Stătu puțin și nu-și scoase ochelarii de soare, deși din cele șase neoane de pe tavanul salonului doar două mai luminau. Vizibil emoționat, acel Arthur îi spusese să-l caute pe Leonard - de la el ar putea afla tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Beligrazii. Orice intelectual din diaspora, dacă nu a scris o carte despre marele trăgător în țeapă, își dorește, cel puțin, să fi scris una. Pentru ei, mare parte din cei rămași în țară pe timpul comunismului ar trebui înțepați - așa de stricați sunt. Noi, cei dinăuntru, îi acuzăm pe cei fugiți că n-au mâncat salam cu soia. Se știe, soia este un aliment bogat în proteine. Îți dă putere și pe timpul postului. Odată că devii strașnic, a doua oară că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în auzul străzilor înguste și pustii, buzunarul din spate al pantalonilor lui Dănuț, sună prelung. Pe ecranul aprins, mesajul primit este: " Regele Baal, Teroarea-Întreită, Se grăbește. Stăpânul sub-pământului, Răzbunător, Spre voi zorește. El, Sephirahul celor șaptezeci de legiuni, Sub pod stricat, pândește. Și Haosul, Cu-al vostru dar, Îl va stârni, Orbește! De nu vă-mpotriviți... " Mesajul versificat poartă și o semnătură: Uriel! Arhanghelul însuși, li se adresează: Veniți după mine! BAAL III Veniți după mine... Trecuseră de-acum, în mers
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
s-a urcat la camera lui Titu și l-a sculat din somn să-i ureze bun sosit și să-i ofere serviciile lui prietenești, ca să nu fie jumulit ca toți străinii care pică în acest oraș frumos, dar foarte stricat. În aceeași zi i-a găsit o odăiță bună și ieftină, chiar alături de locuința lui, iar pe înserat l-a dus și l-a instalat. Pe urmă l-a poftit să cineze în familia lui, să-l cunoască și nevastă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de o parte împiedicați pe țăran să cumpere pământ când se oferă prilejul, iar pe de altă parte mă îndemnați pe mine, care asud alături de țărani, să mă despart de moșie, s-o arunc, uite așa, ca pe un dinte stricat! ― Ei, dragă Grigoriță, observă avocatul mai moale, sunt prea puțini proprietari ca voi. Marea, imensa majoritate a pierdut de mult contactul cu pământul. O măsură generală nu se poate lua după cei puțini, ci după ceilalți. ― De ce n-ai lua
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ață și în puține minute intrară în Babaroaga, un sat amărât, două ulițe încrucișate, niște căscioare murdare, prin ogrăzi mulți copii și orătănii, ici-colo vreun țăran pipernicit, iar pe un dâmbuleț, mai afară, o bisericuță de lemn ca o jucărie stricată. Titu Herdelea deschise gura să întrebe ceva, dar Iuga i-o luă înainte: ― Aici odinioară au fost numai colibe pentru argații de pe domeniu. Satul s-a înfiripat fără voia nimănui, de aceea e cum e... După ce ieșiră din Babaroaga, urmă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a prins-o pe stradă stând de vorbă și sărutîndu-se cu un domn mai în vârstă, "aproape ca Gavrilaș". Se plângea că fata asta, pe care a răsfățat-o și a corcolit-o ca pe copilul ei, a fost o stricată. A observat ea că-i joacă ochii în cap după băieți, dar a gândit că așa-i firea lucrurilor, că doar n-are să se facă nici ea călugăriță. Dar să se înhăiteze cu oameni bătrâni pe stradă, înseamnă că are
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
alții se îmbulzesc să intre în castelul cel nou ale cărui uși fuseseră smulse din țâțâni. Îi trecu prin gând că e tocmai clădirea lui Grigoriță, căruia el îi datorează numai recunoștință. Și se repezi într-acolo, strigând speriat: ― Nu stricați, oameni buni!... Faceți loc!... Dați-vă la o parte!... Nu mai intrați, că n-aveți ce lua!... Nea Serafime, fii tălică mai cuminte! Își croi drum cu coatele și pătrunse înăuntru. În marele hol de la parter oamenii umblau cu oarecare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prefera să nu se gândească. ― Nu vom putea repara totul aici. oricare ar fi avariile, replică Parker. ― Nici nu credeam că veți reuși. Nu vă faceți iluzii acolo. Ce puteți face? ― Trebuie reparată o pereche de conducte și consolidate intrările stricate. Nu putem fixa conductele fără să băgăm toată nava în cală. Va trebui să ne mulțumim cu o cârpeală. ― Înțeleg. Altceva? ― Modulul 12. O spun sincer. Am pierdut celula principală. ― Cum? Praful? ― În parte. (Parker schimbă câteva vorbe cu Brett
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și făcînd cu mîna, lansează un „glasul roților de tren” scurt și sonor. Intru așadar în Paris de parcă m-aș fi dat jos în gară la Craiova. La hotel am o surpriză : deși totul fusese plătit dinainte, recepționerul, care vorbește stricat franceza, mă trimite la alt hotel, căci aici se zugrăvește. Nu mă plîng însă, căci nimeresc pe Rue des Abbesses, în plin Montparnasse. Ce-mi pot dori mai mult ? Un hotel mic și cam dubios, cu o cameră fără masă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ordinii în care aveam să fim vedete, am folosit iar pălăria ca să punem în ea, în secret, obiectul pe care-l adusese fiecare de-acasă. Eu îl știam doar pe al meu: șterpelisem din sertarul mașinii de cusut un termometru stricat, care arăta mereu 36 de grade. Pălăria a trecut pe la fiecare și, când am scos unul câte unul obiectele ca să le înșirăm pe masă, ele erau: un inel, un ceas de jucărie, o păpușă cât degetul, în fustiță de voal
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ar ști astea, că la noi toate se știe și nimic nu se uită. Da gura lumii cin’ s-o astupe ? Și când o vezi pe madam Cristide, vopsită ca o paparudă, cum să pui bază pe vorbele la o stricată ? Un lucru e drept, că nu prea vorbea madam Ioaniu de bărba-su dintâi, rar, cine știe când, cine știe cum... O dată numa a scăpat-o gura : — N-am avut plăcere cu el, Vica, înțelegi ? Sta ele și bea cafea amândouă, și atunci
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mea, și ca să obțin ce ? Consecința acestei plimbări de un sfert de oră împreună a fost deci o zi ratată pentru amândoi. Când m-am mai liniștit, am mers în cabinetul meu și până la cină am umplut Papierkorb-ul cu foi stricate. Singurul timp cu adevărat plăcut în această zi de infern a fost jumătatea de oră dinainte de cină, când, pe lumină încă, am pornit cu Yvonne de mână spre Șosea, pe străduțele dosnice pe care tot așa, cândva, mergeam cu tata
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu mă mai enervez, ține minte și nu-mi mai spune... Și nu vorbesc tare deloc, vorbesc normal, și ce spun nu mă deranjează că se aude ! Nu-mi plac, asta e... — Eee, ho ! Că te porniși ca o moară stricată ! Ce-ai de strigi așa, ce te-apucă ? îți place, nu-ți place... Că se uită cineva la ce-ți place ție ! Că viața e ca să-ți placă !... Nu ți-o plăcea ție, da, de... în viață nu e după cum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
veniți pe lume la distanță de două luni, Întovărășiți În toate prostiile și joaca unei vîrste line, făcută din linii drepte și suprafețe de lumină pură și din pete de Întuneric catifelat, dar mai ales din multe obiecte sparte sau stricate și din exasperarea părinților și din acea presimțire a aventurii și a pericolului care Îți Îmbată mintea neștiutoare - mucul unui mugure care crește la piciorul unui munte. Și toată treaba asta se Întîmplă Într-un bloc din periferia unui cartier
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
spre Craiova, simt aventura. Deși În trenurile Patriei nu prea ai ce aventură să simți. E Întuneric și foarte murdar și toți călătorii s-au adunat grămadă să se Încălzească unii de la alții. Mirosul de fier putred și de tutun stricat e străbătut de fire electrice de duhoare omenească. Miroase a sărăcie lucie. Găsesc ușor un compartiment gol și după ce mă Întind pe banchetă urmăresc o vreme peisajul, contururile negre ale satelor și fermelor ocazionale sub un cer care se umple
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]