6,493 matches
-
un A, un singur A, izvodit din înflorituri măiestre. Acolo era Andra, ființa aceea a zborurilor romantice. După ultimul zbor, se însingurase de tot; sub o lespede. Chiar și de El-Zorab se îndepărtase. Era acolo, sub lespede, o istorie a Strigătului unei lumi care nu-și găsește apropieri în lume, istoria unei povești de dragoste care s-a prăbușit din înălțimi căutând, cu disperare, pe străzile acelea ale tinereții, dintre Academia de Arte și Academia de Muzică, Edenul unei ființări pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de mai multe ori să realizez un portret al lui Dumnezeu, dar de fiecare dată am dat greș. Nu-mi ieșea de sub penel decât o entitate revoltată, ceva în care țiuiau toate singurătățile lumii, dar care, simultan, era prizonierul unui strigăt, pentru că nu înțelegeam cum poate fi atât de singur cineva care a creat Totul... Mi-ar fi plăcut să plâng, noaptea târziu, lângă pătuțul unui copil de-al nostru, care avea febră. Mi-ar fi plăcut să nu închid un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
proiectul Tău și devenirea noastră, s-au așezat prăpăstii. Nici iadul nu mai este precum infernul din acel proiect, dacă este adevărat ce spune Andra că el a devenit neputința noastră de a iubi. Nu te pune pe gânduri, Doamne, strigătul Andrei, durerea acestei ființe care ne spune că întregul glob pământesc nu se poate afla într-o mizerie mai mare decât un singur suflet?... Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Strada Pictorului nr. 14 (Ateneul Tătărași), cod 700320, Iași, tel./fax. 0232-410427
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mea. Angi mă proteja. Iar eu, iubindu-i, îi protejam pe ei. În această imagine, noi ne legănam pe barcă pe lacul liniștit și în tăcerea nopții nu se auzea decât clipocitul apei. Și răsunau înspre viitor sunetul zilelor toride, strigătele mele, "mai sus, mai sus", tot mai sus. Nu ne era frig, căci îmbrățișarea noastră liniștită încălzea barca ce ne plimba lin înspre plopii de pe marginea apei, printre tufișurile de nuferi înfloriți. Și pentru a adăuga un strop de gingășie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
le mai iubea încă. Știa că va iubi din nou. Lumea mai avea încă multe să-I ofere. Și se simți dintr-o dată mult mai bine. Intră înapoi târziu în noapte. De după perdea văzu o bătaie. Două mașini tamponate, un strigăt de femeie și un sunet de lamă. Luă haina și sabia și coborî fulger. Dar când ajunse, nu se mai afla nimic. Doar strada pustie. Urcă înapoi în apartament și-și petrecu noaptea ațipit lângă o sticlă de bere. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Instinctiv, își acoperi fața cu gulerul pardesiului. Își puse mâinile pe umerii ei și ea își întoarse privirea înspăimântată spre el. Era Amanda. Prea iute, prea brusc, prea disperat gestul, ea-i dădu în lături gulerul și rămase cu un strigăt în gât. -Nu, nu! Sst! Nu-ți fac nimic..., spuse Doru. Ochii lui albaștri sticleau în noapte, pe fața încadrată de un păr ca de smoală. A! suspină Amanda, apucându-1 de gât cu brațele. E O.K.... Vrei să vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
afunde, mai apoi, în adâncul tenebros al pământului, iar apoi, prin vârtejuri repezi, din nou în înălțimi nesperate. Ah, ce poate fi mai bine și mai mulțumitor pentru bunăstarea sufletului?! Sentimentele de acest fel nu le poți trăi decât cu strigăte și numai în voluptatea lor îți Istorisiri nesănătoase fericirii 145 poți găsi pe deplin desfătarea! Iar astfel de momente spălate-n fericire ai dori să dureze veșnic, sau să revină la nesfârșit în viața ta, căci întotdeauna vrei să se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
imposibila întâlnire să aibă loc, intrarea în peșteră fu ferecată cu frânghia vrăjită din paie de orez. Amaterasu, ținută strâns de opt milioane de zei orbiți de strălucirea celei regăsite, fu silită să-și reia locul în lumea de deasupra. Strigătul cocoșilor pecetlui zorile. Atunci când, peste multă vreme, Amaterasu își trimise nepotul, pe Ninigi, Celestul Orezului, să aducă pacea în Japonia negrelor începuturi, ea îi înmână cele trei daruri: Sabia curajului, primită de la fratele vinovat, care își ceruse astfel iertare, Giuvaerul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
subțiri, în alb, așa cum numai copacul japonez știe să o facă, imitând gestul cel simplu al bătrânului caligraf. Japonezele se odihnesc. Alături, Olga se ridică din abur, cu expansivitatea ei de copil bosumflat, pășește pe margine, șiroind, și cu un strigăt victorios, răgușit, se aruncă în peretele de zăpadă, ca o crucificată. Trupul ei fierbinte, de femeie tânără, zveltă, cu rotunjimi de tătăroaică, pentru că de acolo vine ea, din stepe cazace, a mușcat din zidul de gheață. Cu un mic strigăt
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
strigăt victorios, răgușit, se aruncă în peretele de zăpadă, ca o crucificată. Trupul ei fierbinte, de femeie tânără, zveltă, cu rotunjimi de tătăroaică, pentru că de acolo vine ea, din stepe cazace, a mușcat din zidul de gheață. Cu un mic strigăt ascuțit, de fetiță rușinoasă ce descoperă extazul primului pas liber, Reiko o imită, îmbrățișează, și ea, peretele alb, sculptează, și ea, sâni, coapse și brațe larg deschise în zăpada fumegândă, se freacă pe piele cu bulgări până arde țipând subțire
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ca o mască, o privește pe femeia celeilalte Asii, la nu mai mult de un metru de ea. Aceasta, Rezvan pe numele ei persan, Paradis în traducere, s-a revărsat ca un șuvoi în afară, rupând orice diguri, ca un strigăt al materiei voluptuoase care-și găsește împlinirea în chiar exuberanța și foamea cu care devorează viața. Undeva, într-o latură care poate nici nu mai există, stau eu, futaoki, kensui și hishaku uitate în mână; în spate, grădina rece, golașă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mai de care mai frumos, pentru a spori voința în muncă și a mulțumi Tatălui ceresc pentru vremea bună ce le-o dăruiește. Din pădurea Suharău se auzea clar duioșia cucului cântându-și singurătatea. Magnolia era tare bucuroasă că aude strigătul cucului din față, ceea ce însemna că până la sfârșitul verii va avea numai succese. În primul rând se gândea că va trece printre fruntași clasa acelui an, astfel să aibă timp berechet a se zbengui după pofta inimii în vacanța ce
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
S-a oprit pe loc ca să asculte și să observe mai bine și nestingherit. I-a ieșit în cale un tufiș format din mlădițe de alun, unde s-a ascuns. În stânga i-a apărut un luminiș din care se auzea strigăt ce venea din partea unor păsări care se înecau în durere după puii lor omorâți de cineva. „Vai de mine, n-o fi cumva omorâți de Viorela?” îi trece dintr-o dată prin cap lui Codiță. Observă apoi că cineva este legat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
că, dacă mai trec pe acolo, mă vor spânzura în copac pentru a da de lucru liliecilor, altă dată o cucuvea și un huhurez țipau și zburau dintr-un copac în altul, încât de atunci în urechi nu aud decât strigătul lor. Iarăși s-a oprit din povestit Norocel, numai că de această dată, aștepta să audă ce zice zâna. -Norocel, băiatule, așa o fi precum spui și te cred, dar nu ai motive de îngrijorare pentru că pe meleagurile acestea nu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
s-a înfuriat... Cum stătea în picioare și cu vederea pierdută în neant, ochii i s-au mărit și-a împreunat brațele pe piept iar în jurul corpului i se încolăceau funii dintr-un fum de culoare albastră în timp ce elibera un strigăt animalic de se cutremurau pereții adăpostului, până în momentul în care a dispărut în fumul care o înconjura. Pe moment ce fumul se disipa în pale, a apărut o ciudățenie care nu semăna nici pe departe cu zeița. În partea posterioară
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mângâiat-o dar plângeam că era și va rămâne tare departe. La trăirile mele din acele vremuri, ale sfintei copilării, m-am gândit și când am compus poeziile „Dorul,” „În noapte,” „Floare de nu te am uitat,” „Dialog în noapte,” „Strigăt târziu,” „Cătinel” și „Peste timp.” Pajiștile și pădurile din locul unde m-am născut și am crescut au fost și vor rămâne pentru totdeauna în inima mea. La acele locuri de multe ori am visat, în gânduri m-am legănat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
sfârșitul secolului al XIX-lea, a proclamat "moartea lui Dumnezeu", Friedrich Nietzsche. "Naturaliștilor și fiziologilor noștri", a afirmat ironic filozoful, "le lipsește pasiunea pentru astfel de argumente, le lipsește suferința" (Anticristul, VIII). Nu pot înțelege semnificația pierderii lui Dumnezeu. La strigătul "omului nebun" Îl caut pe Dumnezeu! Îl caut pe Dumnezeu! "izbucnesc în râs". Știința veselă Parabola lui Nietzsche care îl are ca protagonist pe "omul nebun" se regăsește în Știința veselă (III, n. 125). Titlul cărții trimite la acea proverbială
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de tipul celei autiste. Deseori, astăzi, ne enervează lucruri nesemnificative. Nu sunt unicul care să mă lamentez de persoanele lipsite de respect care, în public, în autobuz, tren sau avion, pe stradă și în piețe, deranjează cu telefonul celular, cu strigătele și gălăgia lor, dându-și libertăți care o limitează pe a celorlalți. Psihologii ne aduc la cunoștință că sunt tot mai mulți părinți orbiți care interpretează lipsa de educație a copiilor lor ca pe o expresie de inteligență superioară mediei
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
abisul suferinței. Dar nicăieri Dumnezeu nu invocă strigând pe Dumnezeu, nicăieri Dumnezeu nu apare slab, în suferință, crucificat sau mort. Dacă omul identifică propria durere cu cea a lui Dumnezeu astfel încât o face să devină durerea lui Dumnezeu însuși, dacă strigătul omului devine al lui Dumnezeu, atunci și păcatele omului (de exemplu crimele naziștilor) ar trebui, într-un anumit fel, să devină păcatele lui Dumnezeu. Un "Dumnezeu crucificat" deci? Nu pot fi de acord cu această teză a teologilor creștini. Prefer
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
au parvenit, acest om murise disprețuit, interzis și blestemat. Un sfârșit în singurătate și în cel mai mare chin: evitat de mamă și de familie, abandonat de discipoli și adepți, în mod vădit uitat de Dumnezeu. Cel din urmă. Auzim strigătul lui de pe cruce. De atunci până acum, inconfundabil, dificil de suportat pentru budiști, dar și pentru creștinii sensibili: imaginea omului suferind prin antonomasie. Unul care suferă cu adevărat nu conferă compasiunea de care el însuși are nevoie, nu are grijă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
În ajutorul compatrioților. Era vorba, prin urmare, de o afacere rapidă și mortală: cling, clang, adio și n-am cuvinte. Și toți În iad, sau unde dracu’ or merge anglicanii eretici. Cel puțin ăia doi n-or să ceară cu strigăte spovedanie cum făceau bunii catolici, deșteptând jumătate de Madrid. Căpitanul Își potrivi mai bine capa pe umeri și privi spre cotul drumeagului luminat de slaba pâlpâire a fanarului. Sub stofa călduroasă, mâna stângă i se odihnea pe pomoul spadei. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
unui cal șarg, scoțând o exclamație de alarmă pe când sărea Într-o parte ca să se ferească, miraculos, de Împunsătura teribilă pe care italianul o repezise Înainte nedându-i timp să ducă mâna la spadă. — Steenie!... Steenie! Părea mai curând un strigăt de prevenire a Însoțitorului său decât unul de ajutor. Alatriste Îl auzi pe tânăr scoțând strigătul acela de două ori pe când trecea pe lângă el și, ocolind crupa calului, care, simțind frâul liber, Începu să se răsucească pe loc, ridică spada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
miraculos, de Împunsătura teribilă pe care italianul o repezise Înainte nedându-i timp să ducă mâna la spadă. — Steenie!... Steenie! Părea mai curând un strigăt de prevenire a Însoțitorului său decât unul de ajutor. Alatriste Îl auzi pe tânăr scoțând strigătul acela de două ori pe când trecea pe lângă el și, ocolind crupa calului, care, simțind frâul liber, Începu să se răsucească pe loc, ridică spada contra celuilalt englez, cel Îmbrăcat În gri și care la lumina fanarului se vădi un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
până atunci Încercase, de bine de rău, să-l țină la respect. — Cruțați-l pe camaradul meu! strigă, pe când para un atac, Într-o spaniolă elementară cu un puternic accent străin. Cruțați-l pe camaradul meu! Situația aceea, neatenția și strigătele Îl făcură să neglijeze puțin apărarea; și la prima Încercare, după o fentă cu daga, căpitanul Îl dezarmă fără efort. La dracu’ cu englezul naibii, se gândea. Unde s-a mai pomenit așa ceva? Cum adică să ceri Îndurare pentru altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
așa ceva și era conștient de inutilitatea Încercării de a-și vinde scump pielea cu nenorocitul acela de cuțit scurt. Focul de armă Îl descumpănise la fel de mult ca pe ceilalți și În primul moment se crezuse ținta lui. Apoi Îmi auzi strigătul și, nepricepând deloc cum de mă aflam la asemenea oră În asemenea locuri, se trezise cu spada venindu-i vâjâind prin aer, căzută parcă din cer. Cât ai clipi o Înșfăcase, la țanc ca s-o opună oțelurilor care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]