1,003 matches
-
aș dori să pun o întrebare doamnei acuzatoare în lipsă... (Se uită intens către scaunul gol al inculpatului). Doamna acuzatoare, puteți explica onoratei asistențe de ce este important să udați florile? (Se așază repede pe scaun și începe a răspunde patetic, subțiindu-și glasul.) Avocatul acuzării (pe post de Cleopatra): Florile sunt viața mea. Eu le semăn, le plivesc, rup buruienile, le îngrijesc și le ud de două ori pe zi. Dacă scara noastră este cea mai aspectuoasă și mai îngrijită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
foarte singură. Acum revine mult mai rar, probabil în întâmpinarea aceluiași sentiment. Și, curios, îndată ce mintea mea o derulează până la capăt cu lux de amănunte și plastice detalii, mă simt dintr-odată mult mai bine, ca și cum ea ar consuma și subția cu fiecare iterație o traumă veche. E posibil ca memoria mea neîncăpătoare și selectivă să amestece realitatea cu visul? Oare unde se duce memoria unui vis pe care nu ți-l amintești la trezire? Sau ce se întâmplă cu visele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a mai dăruit o dată viața pe care ea avea s-o trăiască altfel, pe care și-o va dedica, de-acum încolo, ei însăși și nu altora. De altfel, pomelnicul păcatelor cu care astăzi a apărut în fața părintelui-confesional s-a subțiat considerabil; euforiile ei mentalo-senzuale au luat pentru totdeauna sfârșit. Mama ei se simțea bine, atât că l-a privat pe acel bătrân de umbrela lui. Dar și ea, și părintele au fost de acord că, în definitiv, nu putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sale oamenilor. În prezența lui, oamenii cu mâinile și picioarele desfăcute sunt adevărate tuburi de orgă energetice prin care fluidul circulă de la unul la altul și face reversibile acele fluxuri perverse, distrugătoare, care circulă prin noi haotic în direcții greșite, subțiindu-ne vitalitatea zi cu zi. Joao a adus oamenilor un mare dar. Mulți îl ponegresc, îl reneagă și îl pedepsesc pentru asta. Calul de dar nu se caută la dinți. De ce oare căutăm să ne explicăm miracolul, de vreme ce l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
al fericirii caută s-o prelungească, fără să înțeleagă că reținerea ei nu face decât s-o anuleze, s-o ucidă și s-o dea repede uitării. Fericirea iluminată, de care rareori avem parte, este cea care ne strivește, ne subțiază, ne ia suflul; este insuportabilă, cuprinzându-ne toată ființa, până la sufocare, ocazie în care apare acea reacție paradoxală de respingere. Conștiința imposibilității reiterării fericirii devine atât de apăsătoare, încât imortalizarea ei prin extincție constituie o posibilitate. Este poate unicul moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a Florenței, cu tejghelele ei de negustori, cu depozitele de mărfuri și, mai ales, cu prăvăliile celor mai mari cămătari din oraș. Nu era pentru prima oară când trecea unul din acele praguri. După moartea tatălui său, averea Alighierilor se subțiase odată cu prăbușirea valorilor funciare ale pământurilor care constituiau patrimoniul de familie. Veniturile se reduseseră la mai nimic, arse de anii proști și de lăcomia arendașilor, așa Încât, din ce În ce mai des, Dante fusese nevoit să ceară câte un Împrumut de la oamenii aceia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vedeau mai multe balerci gata terminate dar cu doagele strânse numai pe jumătate, așteptând să fie trecute prin foc, niște bancuri solide, scobite adânc în lungime (în șanțul acesta alunecaseră funduri rotunde de lemn, din cele ce urmau să fie subțiate la rindea), precum și câteva focuri stinse. De-a lungul zidului, la stânga intrării, se înșiruiau mesele de lucru. În fața lor se înălțau grămezile de doage care trebuiau date la rindea. Lângă peretele din dreapta, nu departe de vestiar, luceau două mari ferăstraie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
opri din lucru, și Valéry își băgă din nou nasul în balercă, nerăspunzându-i nimic patronului. Lassalle, puțin surprins, rămase o clipă în fața tânărului, apoi ridică din umeri și se întoarse către Marcou. Acesta, călare pe banc, tocmai terminase de subțiat, cu mișcări încete și precise, marginea unui fund de butoi. - Bună ziua, Marcou, spuse Lassalle, pe un ton ceva mai sec. Marcou nu răspunse, străduindu-se să scoată cu rindeaua așchii cât mai subțiri. - Ce v-a apucat, spuse Lassalle cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
aluat și aprinse sobița cu gaz. În timp ce turta se cocea, ieși și aduse din magazie puțină brânză, câteva ouă, curmale și lapte condensat. Când socoti că turta e coaptă, o puse la răcit pe marginea ferestrei, încălzi niște lapte condensat subțiat cu apă și sparse ouăle pentru omletă. În timp ce le bătea, se izbi cu brațul de revolverul pe care-l avea în buzunarul drept. Lăsă castronul pe masă, trecu în clasă și băgă revolverul în sertarul de la catedră. Când se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
-și ochii în modul cel mai comic. Drumul cotea când la dreapta, când la stânga, traversând nenumărate pârâuri, pe podețuri de scânduri șubrede, care săltau la trecerea mașinii. După o oră, ceața începu să se îndesească. Se porni o ploaie măruntă, subțiind lumina farurilor, în ciuda zguduiturilor, d'Arrast aproape adormise. Nu mai gonea prin pădurea umedă, ci din nou pe drumurile din Serra, pe care le străbătuseră în acea dimineață, plecând din San Paolo. Acele drumeaguri de țară erau învăluite zi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ghidul lui Rachel avea să-i ofere lui Vivian niște beneficii majore. șefa mea se apuca tot timpul de câte-o nouă dietă. Căuta mereu un plan de hrănire magic, care-i să-i corecteze dezechilibrul chimic și să-i subțieze șoldurile. Poate că publicarea cărții lui Rachel avea să-i permită lui Vivian să evite plata acelui avans substanțial. În urmă cu câteva luni, Phil mi-a spus că Vivian plătise odată un avans exorbitant de o jumătate de milion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Regizor? Nu sînteți dumneavoastră cel mai tare, numărul unu, Mircea, Moldovan, Selim? O rafală de vînt ridică în aer cîteva frunze uscate, cîteva pungi de nailon, un norișor de praf. Unitatea nimănui, se gîndește Regizorașul, ducîndu-și mîna la cozorocul șepcii, subțiindu și ochii. Ceva îi spune că Santinelă îi citește gîndurile, simte că îi este tot mai greu să-și păstreze aerul de superioritate, avem o armată ruptă-n fund, își dă cu părerea, un morman de ruginituri, adaugă, privind în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
oarecare iar de Radnoti Miklos nu auzise nimeni. Nici măcar Benczedi Aladar care Își număra preocupat banii. Primise pensia cu puțin Înainte de a veni În piață. Fața i se Întuneca pe măsură ce teancul de bancnote de o mie și cinci mii se subția. Peste piață trecu un stol zgomotos de grauri. Exercițiul de pantomimă al lui Cain continua să țină lumea cu sufletul la gură. Cuvintele unei limbi misterioase puteau irumpe oricând În acea liniște Încă emoționată, Încrezătoare. Și, de ce nu, temătoare, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
veni acum să ocupe azilul, să-i alunge de-acolo sau să-i arunce pe toți în mlaștină. Confirmând parcă aceste temeri, bufnița începu să-și lanseze în fiecare noapte, de pe țărm, semnalele lugubre. Abia spre dimineață, când întunericul se subția și marea ieșea din mâlul nopții, se retrăgea obosită, pentru a reveni în noaptea următoare, anunțând de fiecare dată, asemenea corurilor antice, tragedii pustiitoare. Nimeni nu mai îndrăznea s-o prindă. Era poate un mesager al destinului, un oracol, spaima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
piatră scobită. Auta se hrănise rar cu hrană pământească de când era cu străinii. Ei înghițeau niște sîmburași de mai multe culori și l-au deprins cu aceștia. Nu se simțea niciodată flămând, dar gura uitase gusturile și stomacul i se subțiase. Luă ulciorul și-i întrebă: - Voi nu vreți? - Nu, spuse bătrânul. Până când prietena noastră care a rămas în luntrea mare n-are să cerceteze hrana voastră, nu putem încerca. Nu știm ce este... Auta bău laptele cu plăcere, și Mai-Baka îl
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
plajei pe aproape un kilometru, era plat și drept, și aproape niciodată aglomerat. Acum reușea să meargă de la un capăt la celălalt fără să cadă, iar vânătăile Începeau să capete o nuanță gălbuie. Constatase cu plăcere că talia i se subțiase În urma exercițiului fizic regulat. După aceea, dacă se Încălzea prea tare, uneori făcea o a doua baie, după care, Între cinci și șase, suia dealul până la vila lui Norris, Underbank, pentru a lua ceaiul Împreună cu el. Era singurul moment al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
facu'... ...Horla! Cânta has-Satan de-i pocneau fălcile. Dacă tot știa să cânte atât de înflăcărat, cânta. Prin podurile cerești, hăt-departe, sus, la Sala de Spectacole a Universului, scârțâiau ușa de la intrarea în clădire grupuri din ce în ce mai subțiate de invitați întîrziați, desfășurîndu-se din fularele albe de mătase, cu capete prelungi și transparente ca sticla, refrișîndu-și florile de la butoniere, căpătând gaj, în schimbul pardesiilor lepădate, cîte-un jeton de culoarea tapetului parterului sau a celor două balcoane către care rulau deja
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
revărsările sonore... În tărășenie e amestecată și ibovnica cooperatorului... Care, știindu-l pe cooperator zburdalnic la amor și lingușitor după fuste, s-a uneltit cu șeful de post... Ea să-i presare, în tutun, cooperatorului, magiun drăcesc și să-i subție din energia Kundalini. ...Șeful de post să-i dreseze cooperatorului proces verbal și să-l înfunde în pușcărie, pe motiv că și-ar fi ciopârțit singur vaca, fără aprobarea Sfatului Popular... Și așa, să se înstăpînească și peste casa și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bun augur. Am aflat că nuanța galben-aurie a pielii mi se Închidea În mod vizibil, transformându-se În degradeuri de maro, că părul meu creștea extrem de lent (ca și unghiile, de altfel) și devenea translucid, că mă Împuținam la trup, subțiindu mă. Tot la recomandarea lui mi s-a confecționat un veșmânt alb, din bumbac, asemănător cu o togă, pentru a-mi fi cât mai comod În postura În care mă aflam. Cea dintâi persoană care a cedat psihic după o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
moarte purtătoare. Cu drept cuvânt de-aceea se prihănesc de carte Asirienii antici din Asia departe, Ce nu se-mbată însă nicicând cu dulce vin 40Ci cu cântări molateci, cu-al glasului suspin. Ei schilozesc băieții ca glasul să-l subție, Ca gura lor ca gura muierilor să fie. Păreau c-a lor ființe sunt cu muierea gemeni, Cântau cu glasul dulce și rugător asemeni. 45La cânturi desfrânate ei ascultau cu haz, Se îmbătau de patimi, se îmbrăcau cu-atlaz Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vă răspund... Și se aruncă încălzit, cu palmele pe masă, îi privi pe rând pe meseni, drept în luminile ochilor, zvî4ind vorbă după vorbă, din ce în ce mai repede, încîntat tot mai mult de sine. Când termină cu Lina, reteză cu degetele strânse, subțiindu-și o clipă gura: - Pe fată o cunoașteți, dar ginerele? Mai sorbi repede din paharul cu vin și, mirîndu-se parcă el însuși, aruncă aceste vorbe: - Cine este el? El este un om de rând, un fieștecare, sau alegerea vecinului și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ascunde mai multe. C-avem și oameni pe suflet, asta-i altăceva. Așa e meseria. Dai și scapi. Ce, parcă vrei? Ți se pune unu nainte, nu poți să-ți lași libertatea, să te dai legat... Gheorghe își simțea mațele subțiate de foame. Ca să mai uite, se amestecă și el: - Așa e, dar mi se face sufletul criță când mă gândesc câți bani mi-au trecut prin mână și nu m-am ales cu nimic. Sandu-Mînă-mică scuipă într-o parte: - Bă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
atunci băteau finii la ușile nașilor cu plocoanele. Muierile țineau prosoapele lucrate în arnici, portocalele și lămâile învelite în foițe, iar bărbații, ploștile și gâștele gătite. Ce de petreceri! Prin februarie se ardeau gunoaiele și se reparau gardurile. Cerul se subția. Primăvara venea neștiută. Sub garduri încolțeau mărăcinii. Râpile galbene se umpleau de câini. Erau o ceată: al lui Gogu, al lui Chirică, ai mecanicului, ai lui Stere și d-ăi fără căpătu, ai gunoierilor. Javrele, cât vițeii, nu te-apropiai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
te urnește! Erau îmbrăcați subțire, cu niște paltoane jerpelite, de căpătat. Pe Dumitru îl țineau arsuri sub ochi și nu putea să se miște. Zgîrîia din când în când coardele țambalului cu cozile bețișoarelor. Albise tot și parcă se mai subțiase, ca și când i s-ar fi tras tot sângele din trup. - Nu ne lăsați, fraților! se târa la picioarele lor starostele. Nu ne lăsați, nu mai pot nici eu, nici Dumitru... - Cântă, nene Mitică, ceva, să te mai încălzești, îl îndemnă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
arăta mama pământului, a de-o 344 seamă cu timpul, Marghioala. Mai albise, te uitai prin ea: obrazul, cum e pergamentul. Nu mai vedea, dar de auzit, tot auzea. Punea palma descărnată la ochi, să n-o dovedească lumina, își subția genele ca o buză și se uita lung pe câmp. - Care ești? > - Eu, Chirița. - Ei, bată-te să te bată! Intră... Musafira se uita peste ulucile putrede în curtea largă, fără buruiană. - Cuni mai ai, Marghioală? - Cum zici? - Cuni mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]