5,716 matches
-
socială, temperament și destin uman se situează în aceeași zonă a existenței în mediocritate și vulgaritate, a spiritului introvertit și fantezist și a eșecului iremediabil; iar ca „făpturi de ficțiune”, după expresia unamuniană, sînt rezultatul aceleiași alchimii landeriene care combină sublimul visătorului cu grotescul potlogarului și produce personaje quijotesco-picarești, în tradiția recunoscutei pendulări hispanice între ficțiune și realitate, vis și viață, fantezie și pragmatism, transcendență și intranscendență. Condamnați de o viață măcinată de insatisfacții, deziluzii, eșec și solitudine la un cotidian
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
de fapte, nu de «teorie»; și privesc cu scepticism mult din ceea ce trece azi drept învățământ istoric. După moravurile academice dominante, sunt un conservator incorigibil. Deci cum stau lucrurile?” Într-adevăr, cum stau? Probabil că ele stau ca întotdeauna: între sublim și indeterminare, între tăcere și spaimă, între avânt și retractilitate, între confuzie și speranță. Ultimii ani din viața lui Tony Judt au ilustrat, cu un neobosit patos al cunoașterii, cu disperarea celui contrariat în convingeri, această ipostază a intelectualului public
Memorii de dincolo de mormânt (VI) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5226_a_6551]
-
cu Concertul pentru vioară în Re major al lui Ceaikovski îndeplinește un rol orfic scoțând din "infernul" mizerabilist al lumii postsovietice muzicanții redeveniți muzicieni. Punctul climactic al filmului este acest minunat concert al lui Ceaikovski, muzica drept soteriologie, drept "communism" sublim. Ascultând Ceaikovski poți uita că ești în film, pentru că într-adevăr, geniul muzicii dizolvă toate contradicțiile, ideologice, rasiale, personale. Este ideea servită cu eleganță de Radu Mihăileanu și care îi salvează celelalte stângăcii.
Orchestra nebună by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6675_a_8000]
-
pe jos, de tigru, perdele de atlaz,/ și,-n colțuri, vagi penumbre de pivniță sau grotă...// Nu mi-a fost dat să aflu nimic: am adormit,/ răpus de oboseala acelei nu prea scurte/ vegheri, - eu ce-mi făcusem din circ sublimul mit,/ încât dădeam, din vară, spectacole în curte:// acrobațěi, vecina mea Nuți Balamat;/ Iliuță Ťcap de mâțăť, jongleur; cățelul Hector/ al primeia, dresură: Ťmecanicul placat/ pe viuť Cornel Georgescu; iar eu eram director." (pag. 55) Cel de-al treilea filtru
Fraza cea frumos curgătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6687_a_8012]
-
Aveam o muză), ursul, căprioara, țapul, tigrul (Memento mori), oaia, șoarecele, liliecii (Cugetările sărmanului Dionis), hiena (Rime alegorice), boul, vulpea, zimbrul (Epigonii), "saci de viermi" În căutarea Șeherazadei), vitele, motanul, purcelul (Călin Nebunul), calul (Făt-Frumos din tei), vierii (O, adevăr sublime...), taurul (Fata-n grădina de aur), leul (Mureșanu - 1869), racul (Antropomorfism), lupul, mâța, delfinul (Mureșanu, 1876), iepurele (Povestea codrului), măgarii (Umbra lui Istrate Dabija-Voievod), șarpele (Gemenii), culbecii (Icoană și privaz).
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
unei perioade romantice, dominată de avânturi și speranțe pline de energie. Pe de alta, ilustrează, prin duplicitarismul etic-estetic pe care-l profesează, o variantă a modernității. Din nefericire, nici el nu e un personaj fără fisură. Marile lui probleme sunt "sublimul egoism, inocența și lipsa adâncimii psihologice" (Parini, 2004: 100), însușiri cărora nu le poate da o întrebuințare coerentă și convingătoare pentru cititor. În ciuda frazelor spectaculoase, a energiei debordante, nu descifrezi prea multe adevăruri în evoluțiile sale la scenă deschisă. Caracterul
Primul Faulkner (VII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6730_a_8055]
-
Noi suntem Poeți, suntem Altfel. Noi vom sparge coaja lumii ca să găsim o sămînță adevărată. Noi vom devasta cu furie idealurile sinistre și sinucigașe ale bătrînei noastre omeniri, noi vom rămîne mereu tineri de frică și foame de adînc, de sublim, noi norocoșii unei nașteri ușoare și ai unei nemuriri binemeritate". Încifrării melancolic-ironice a lui Aurel Dumitrașcu îi dă replica sarcasmul nereținut, patetismul incontinent al lui Adrian Ălui Gheorghe. Frînturi vizionare se încastrează în textul d-sale. Materia egal de productivă
Scrisori, scrisori... by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6735_a_8060]
-
nu sunt obișnuite. Cât timp va dura această muzică, vom fi în aer săgeata. Cât timp va dura această muzică, vom crede în mila lupului și în dreptatea celor drepți. Cât timp va dura această muzică, vom merita vocea ta sublimă, Walt Whitman. Cât timp va dura această muzică, vom merita să fi văzut, de pe o culme, pământul făgăduit. Cele două texte borgesiene, interviul și poezia, au apărut în două publicații: "Luceafărul", respectiv "Suplimentul Literar al Scânteii Tineretului". Încă se mai
Traducerile din poveste by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6606_a_7931]
-
ușoară răspund paselor onirice ale iubitului cu sânge rece. Iubirea dintre cei doi configurează mitul romantic al acelor iubiri imposibile unde demonul aspiră la existența lumească, iar iubita sa muritoare ezită să împărtășească substanța nemuritoare care echivalează cu o formă sublimă de damnare. Dincolo de aspectul pueril al poveștii, pueril, dar nu idiot, se află o cultură specifică a colegiilor americane, care modelează mitul, îi conferă specificitate. Aventura se rescrie, a câta oară, pentru o anumită categorie de vârstă din clișee și
Frumoasele bestii romantice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6629_a_7954]
-
student în anul al treilea, preparator la Institutul de Istorie Literară și Folclor, unde, timp de 14 ani, avea să fie în „apropierea și, adesea, în intimitatea" profesorului, ani care au fost, pentru tânărul și mai apoi vârstnicul cercetător, de „sublime trăiri spirituale". Profesorul l-a numit secretar de redacție al revistei institutului (1954 - 1965), i-a repartizat să scrie studii despre Tudor Arghezi, Octavian Goga și Mateiu Caragiale, încă din teza de licență l-a îndemnat să scrie despre Gala
Teodor Vârgolici la 80 de ani by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/6509_a_7834]
-
Totalitate a creației poetice e uneori dată pe față, transpusă într-o țesătură dialectică precum în producția lui Andrei Zanca. Miza transcendentă a acesteia pare a îndreptăți opinia unui Teilhard de Chardin, potrivit căruia „nu există poezie profundă, adevărat lirism, sublimul în cuvînt, în artă, în muzică, fără evocarea, presentimentul sau nostalgia Totalității". Situație cu un spor dramatic cînd ființa își resimte dureros individuația, separarea de Tot, oscilînd între dorința de reintegrare și recunoașterea limitelor condiției sale. La Andrei Zanca o
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
situație-limită a expresiei poetice, dezgolită de artificii, redusă la o vibrație dolorică. Printr-o reacție, am zice instinctivă, a spiritului, Întregul pierdut e căutat în începuturile mitice, în primordiile pe care le conține ființa aidoma unei fatalități. E un morb sublim care aruncă în derizoriu „înnoirile" compromise de facticitate: „oare nu este totul / inculcat de la început, adînc în noi, aidoma / necunoscutelor boli?/ izbucnind sub / o stea ori alta / în recluziune / de timp?" (și-ți mai aduci tu aminte). Anamneza platoniciană devine
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
de o înrîurire a modei decît de o preferință personală. Potrivit lui Compagnon, însușirile definitorii ale antimodernilor (un sinonim specios pentru reacționari) șunt în număr de șase: respingerea Revoluției Franceze, repudierea Epocii Luminilor, optică pesimista, credința în păcatul originar, năzuința spre sublim și vituperația discursiva. Dar mai presus de ele, ceea ce ii definește pe toți este neputința de a se împacă cu timpul în care le-a fost dat să trăiască. Toți au ceva din crisparea unor spirite dezrădăcinate care se străduiesc
Falanga inadaptaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6545_a_7870]
-
rău și că pîrghia acestei înrăutățiri stă în lucrarea ascunsă pe care o presupune existența unui păcat originar. Omul e rau de la natură și așa va fi pînă la sfîrșit. În al cincilea rînd, reacționar e cel care cultiva estetică sublimului, avînd convingerea că, vorba lui Edmund Burke, „tot ce acționează într-o manieră similară spaimei este o sursă de sublim.“ (p. 133) Așadar, reacționar e cel care, resimțind prezentul că pe ceva înspăimîntător, caută să-i descrie avatarurile într-o
Falanga inadaptaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6545_a_7870]
-
rau de la natură și așa va fi pînă la sfîrșit. În al cincilea rînd, reacționar e cel care cultiva estetică sublimului, avînd convingerea că, vorba lui Edmund Burke, „tot ce acționează într-o manieră similară spaimei este o sursă de sublim.“ (p. 133) Așadar, reacționar e cel care, resimțind prezentul că pe ceva înspăimîntător, caută să-i descrie avatarurile într-o formă artistică cît mai apropiată de sublim. A da peste o expresie reușită este revanșa reacționarului în fața absurdității a toate
Falanga inadaptaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6545_a_7870]
-
Burke, „tot ce acționează într-o manieră similară spaimei este o sursă de sublim.“ (p. 133) Așadar, reacționar e cel care, resimțind prezentul că pe ceva înspăimîntător, caută să-i descrie avatarurile într-o formă artistică cît mai apropiată de sublim. A da peste o expresie reușită este revanșa reacționarului în fața absurdității a toate. În fine, cea de-a șasea însușire privește dispoziția sufletească. Reacționarul este un rebel muncit de o stare de spirit vecină cu disperarea, de unde și înclinația lui
Falanga inadaptaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6545_a_7870]
-
la acțiunea propriu-zisă din Fugi din viața ta... La drept vorbind, mare lucru nu se întâmplă cu adevărat aici, în ciuda valențelor pe care le poartă, latent, cei trei protagoniști. În anul de grație 1987, așadar, Iarba Fiarelor e un hoț sublim obsedat de gândul de a-l asasina pe Nicolae Ceaușescu. Care Nicolae Ceaușescu e complet altul decât ni l-a conservat istoria. Un ins grandoman, dar nu nociv, pus mai mult pe șotii decât pe rele. În sfârșit, ultimul pe
Clan d’oeil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6558_a_7883]
-
cea a street-ului pur, care presupune în primul rând și în mare parte improvizație. Sentimentul care te încearcă atunci când urci pe șcenă este de nedescris, parcă timpul trece mai încet, emoțiile te copleșesc,iar atunci când publicul te aplaudă este sublim. Primul meu spectacol mi-l amintesc și acum de parcă ar fi fost ieri, îmi amintesc cum îmi tremura fiecare părticică a corpului și nu îmi dădeam seama de ce mă simt așa sau ce să fac să îmi opresc tremuratul. Atunci când
Streetdance-ul prinde elan în România () [Corola-journal/Journalistic/65911_a_67236]
-
de sine. Dar, într-un fel, și a dezamăgirii că există o viață a cărților pe care scriitorul n-o mai controlează. Intrată pe mâna urmașilor, orice tragedie se metamorfozează, fără efort, în comedie și orice încercare de a conserva sublimul sfârșește în ironie, sarcasm și parodie. Dar poate că tocmai asta e lecția cărților mari ale omenirii: ele ne învață că nimic nu e veșnic și nimic nu e doar vremelnic.
Viața de apoi a cărților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6477_a_7802]
-
aventurile sexuale ale mamei, Bjarne este un tînăr care tînjește după iubire, care habar nu are ce este sexul, femeia, carnalitatea, amorul. Mintea lui puțin întîrziată sau inocentă, cum vrem să o numim, visează femeia și iubirea într-un mod sublim, fără să știe, însă, și cum ar putea să comunice asta dacă, totuși, Femeia ar apărea. De aceea, fanteziile lui Elling țin loc de orice. Experiența acestuia, chiar dacă exclusiv onirică, este copleșitoare pentru Bjarne. Elling este poet. Știe să vorbească
Cine este Elling? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6484_a_7809]
-
simțim că trăim (și să înțelegem ce trăim) ar trebui să ne schimbăm atitudinea față de timp, să-l rarefiem până la punctul de rupere, până la punctul omega, acolo unde, după ce gândirea, reflecția se vor fi epuizat, s-ar putea să întâlnim sublimul, absolutul sau altă revelație paroxistică. „Punctul omega" a fost conceput de filosoful iezuit Teilhard de Chardin, care l-a descris ca pe stadiul final al evoluției conștiinței, un fel de salt în gol din noi înșine. Dincolo de punctul omega, (iminent
Ca în Psycho au ralenti by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6443_a_7768]
-
interpreții și colaboratorii săi în : să-și pună deplin în valoare ideea. Și nu închinându-i o odă, ceea ce nu ar fi fost deloc convingător, ci conturându-i numeroase dintre fațetele sale, care au mers de la tragic la idilic, de la sublim la șarjă, de la emfază la autentică rigoare clasică. Și, în fine, apropiind această lume, din care nu mai există astăzi decât firave urme, și de lumea zilelor noastre. În acest sens, unul dintre cele mai emoționante momente este cel în
Royal Fashion by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6313_a_7638]
-
de gând, Tom? - Fii atent ce spunea Emerson, a zis Tom și a început să citeze. „În ciuda înțelepciunii noatre de doi bani - zicea el -, în ciuda rutinei care ne înrobește, distrugându-ne sufletele, nu încape îndoială că toți oamenii nutresc gânduri sublime." Ai auzit, Benny? Ai auzit, sau trebuie să-ți repet? - Am auzit, i-a replicat Benny. - Nu m-au cunoscut deloc, a spus Tom clătinând din cap și arătând către nemernicii de sus. Nu m-au cunoscut. A sosit primul
Joshua Ferris - Și atunci ne-au terminat by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/6347_a_7672]
-
adus unei personalități defuncte. Vorbele curg. Le sorb. T adoarme. Mi se închid și mie ochii. Nu reușesc, până spre dimineață, în somn, să-mi explic de ce. Fiindcă, deși inspirat, discursul fusese ținut de la un cap la altul în registrul sublim. Era ca și când ți s-ar fi dat să citești, timp de o oră, din Victor Hugo. Când nu iau somnifer, somnul e frământat. Frecvent, coșmar. Azi-noapte, mai eram profesor. Uitam să mă duc la ore, nu-mi aduceam notițele. Mă
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6359_a_7684]
-
un semn că omul, acest „animal atât de sălbatic și rău”, este locuit, în cazul anumitor exemplare, de ceva mai-mult-decât-omul, creat după chipul și asemănarea Sa, cântată, invocată, reinventată de acea entitate superioară umană, greu de clintit din măreția ei sublimă, credința sa fiind, câteodată, asistată de necredință. Sau irumpând din terenul magmatic al celei din urmă. Ca în cazul prigonitorului Saul, care, după ce i se înfățișează, pe drumul Damascului, o „cerească arătare”, după ce i se dă un semn divin, iar
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]