893 matches
-
etc. Construiesc cuiburi căptușite cu material moale, pe sub stoguri, în magazii, hambare, depozite, cămări, poduri etc. Șoarecele de casă este răspândit pe toate continentele și urcă la altitudine până la 2700 m acolo unde există construcții umane. În România se întâlnește subspecia "Mus musculus musculus" răspândită în toată țara pe lângă locuințe, de la câmpie până în golul de munte. Vara o parte dintre șoareci migrează în câmpuri deschise, cultivate sau înțelenite, fără a ierna aici. Are o lungime de 7-10 cm (cap + trunchi) și
Șoarece de casă () [Corola-website/Science/332199_a_333528]
-
de toamnă") este o specie de molie din familia Saturniidae. Este întâlnită în Italia și din sud-estul Austriei prin Ungaria, Slovenia, Croația, Șerbia, Albania, Ucraina de Vest, România, Bulgaria și Grecia, majoritatea Turciei și Munții Caucaz (Georgia, Armenia și Azerbaijan). Subspecia "stroehlei" este endemica din Munții Troodos din Cipru. Anvergură este de 62-88 mm pentru specia "caecigena" și 40-65 mm pentru masculi și 48-90 mm pentru femelele subspeciei "stroehlei". Adulții zboară de la sfârșitul lunii septembrie până la începutul lunii noiembrie. Larvele au
Perisomena caecigena () [Corola-website/Science/332530_a_333859]
-
România, Bulgaria și Grecia, majoritatea Turciei și Munții Caucaz (Georgia, Armenia și Azerbaijan). Subspecia "stroehlei" este endemica din Munții Troodos din Cipru. Anvergură este de 62-88 mm pentru specia "caecigena" și 40-65 mm pentru masculi și 48-90 mm pentru femelele subspeciei "stroehlei". Adulții zboară de la sfârșitul lunii septembrie până la începutul lunii noiembrie. Larvele au că principala sursă de hrană specii de "Quercus", incluzând "Quercus robur", "Quercus petrea", "Quercus pubescens", "Quercus cerris" și "Quercus ilex", dar și "Populus albă", "Populus nigra", "Fraxinus
Perisomena caecigena () [Corola-website/Science/332530_a_333859]
-
Quercus robur", "Quercus petrea", "Quercus pubescens", "Quercus cerris" și "Quercus ilex", dar și "Populus albă", "Populus nigra", "Fraxinus", "Pyrus" și "Prunus". "Salix" poate fi de asemenea plantă gazdă, deoarece larvele au fost crescute pe "Salix caprea" în captivitate. Există următoarele subspecii:
Perisomena caecigena () [Corola-website/Science/332530_a_333859]
-
de bot. Împerecherea are loc în luna mai. La sfârșitul lunii iunie începutul lunii iulie, femela depune în locuri ascunse 5-20 ouă. Puii eclozează în prima jumătate a lunii septembrie. În condiții naturale, trăiește până la șapte ani. Sunt cunoscute două subspecii ale speciei "Dolichophis caspius": are o talie mare atingând o lungime totală maximă a corpului de 2,5 metri și este considerat cel mai mare șarpe din fauna Europei, dar de obicei sunt întâlnite exemplare de 1,5-2 m. În
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
a lunii septembrie și ating o lungime de 22-23 cm (fără coadă) la eclozare. Maturitatea sexuală este atinsă la 3-4 ani. Au fost raportate cazuri izolate despre reproducerea acestei specii în captivitate. Este o specie specie politipică care include 2 subspecii: În România și Republica Moldova trăiește subspecia "Dolichophis caspius caspius". Specia "Dolichophis caspius" era inclusă în clasificările mai vechi ca o subspecie ("Coluber jugularis caspius") în specia "Coluber jugularis", care includea 4 subspecii: Șarpele rău aduce foloase pentru agricultură deoarece se
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
lungime de 22-23 cm (fără coadă) la eclozare. Maturitatea sexuală este atinsă la 3-4 ani. Au fost raportate cazuri izolate despre reproducerea acestei specii în captivitate. Este o specie specie politipică care include 2 subspecii: În România și Republica Moldova trăiește subspecia "Dolichophis caspius caspius". Specia "Dolichophis caspius" era inclusă în clasificările mai vechi ca o subspecie ("Coluber jugularis caspius") în specia "Coluber jugularis", care includea 4 subspecii: Șarpele rău aduce foloase pentru agricultură deoarece se hrănește cu rozătoare care provoacă mari
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
Au fost raportate cazuri izolate despre reproducerea acestei specii în captivitate. Este o specie specie politipică care include 2 subspecii: În România și Republica Moldova trăiește subspecia "Dolichophis caspius caspius". Specia "Dolichophis caspius" era inclusă în clasificările mai vechi ca o subspecie ("Coluber jugularis caspius") în specia "Coluber jugularis", care includea 4 subspecii: Șarpele rău aduce foloase pentru agricultură deoarece se hrănește cu rozătoare care provoacă mari daune culturilor agricole. În raport cu aceste foloase, pagubele, mai mult locale, pe care le aduce prin
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
Este o specie specie politipică care include 2 subspecii: În România și Republica Moldova trăiește subspecia "Dolichophis caspius caspius". Specia "Dolichophis caspius" era inclusă în clasificările mai vechi ca o subspecie ("Coluber jugularis caspius") în specia "Coluber jugularis", care includea 4 subspecii: Șarpele rău aduce foloase pentru agricultură deoarece se hrănește cu rozătoare care provoacă mari daune culturilor agricole. În raport cu aceste foloase, pagubele, mai mult locale, pe care le aduce prin consumul păsărilor și ouălor lor, sunt neînsemnate. Uneori este ținut în
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
în al treilea an de viață. Se pot reproduce și în captivitate. Este crescut cu succes în exotariul din Tula (Rusia), unde în anul 2000 au eclozat 33 pui. Specia "Elaphe sauromates" era inclusă în clasificările mai vechi ca o subspecie ("Elaphe quatuorlineata sauromates") în specia "Elaphe quatuorlineata", care includea 4 subspecii: Balaurul dobrogean e aduce foloase pentru agricultură deoarece se hrănește cu rozătoare care provoacă mari daune culturilor agricole. În raport cu aceste foloase, pagubele, mai mult locale, pe care le aduce
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
captivitate. Este crescut cu succes în exotariul din Tula (Rusia), unde în anul 2000 au eclozat 33 pui. Specia "Elaphe sauromates" era inclusă în clasificările mai vechi ca o subspecie ("Elaphe quatuorlineata sauromates") în specia "Elaphe quatuorlineata", care includea 4 subspecii: Balaurul dobrogean e aduce foloase pentru agricultură deoarece se hrănește cu rozătoare care provoacă mari daune culturilor agricole. În raport cu aceste foloase, pagubele, mai mult locale, pe care le aduce prin consumul păsărilor și ouălor lor, sunt neînsemnate. Este o specie
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
("Ablepharus kitaibelii") este o șopârlă ovipară din familia scincide ("Scincidae"), răspândită în sud-estul Europei și Turcia. În România a fost identificată în sudul Olteniei, în câmpia Dunării și în Dobrogea. Specia "Ablepharus kitaibelii" cuprinde 4 subspecii: cuprinde patru subspecii, care trăiesc în Albania, Bulgaria, Croația, Grecia, Ungaria, Macedonia, România, Serbia, Slovacia, vestul și centrul Turciei. În România a fost semnalată în sudui Olteniei, în câmpia Dunării și în Dobrogea. Lipsește în nord-vestul României, în Transilvania, Moldova
Șopârlița de frunzar () [Corola-website/Science/333935_a_335264]
-
("Ablepharus kitaibelii") este o șopârlă ovipară din familia scincide ("Scincidae"), răspândită în sud-estul Europei și Turcia. În România a fost identificată în sudul Olteniei, în câmpia Dunării și în Dobrogea. Specia "Ablepharus kitaibelii" cuprinde 4 subspecii: cuprinde patru subspecii, care trăiesc în Albania, Bulgaria, Croația, Grecia, Ungaria, Macedonia, România, Serbia, Slovacia, vestul și centrul Turciei. În România a fost semnalată în sudui Olteniei, în câmpia Dunării și în Dobrogea. Lipsește în nord-vestul României, în Transilvania, Moldova și Bucovina. Șopârlița
Șopârlița de frunzar () [Corola-website/Science/333935_a_335264]
-
răspândit sporadic în mai multe localități situate în toate regiunile țării, unde găsește condiții favorabile. Este întâlnit mai frecvent în Dobrogea, Oltenia, Banat și Apuseni. A fost semnalat în următoarele județe: În clasificările mai vechi specia "Elaphe longissima" cuprindea patru subspecii: În prezent specia "Zamenis longissimus" este monotipică (adică nu este împărțită în subspecii) Șarpele lui Esculap este o specie termofilă (îi place căldura) și preferă pădurile cu teren uscat și cu porțiuni însorite, în rariștile de foioase cu luminișuri, pe
Șarpele lui Esculap () [Corola-website/Science/333940_a_335269]
-
condiții favorabile. Este întâlnit mai frecvent în Dobrogea, Oltenia, Banat și Apuseni. A fost semnalat în următoarele județe: În clasificările mai vechi specia "Elaphe longissima" cuprindea patru subspecii: În prezent specia "Zamenis longissimus" este monotipică (adică nu este împărțită în subspecii) Șarpele lui Esculap este o specie termofilă (îi place căldura) și preferă pădurile cu teren uscat și cu porțiuni însorite, în rariștile de foioase cu luminișuri, pe coaste stâncoase cu vegetație arborescentă și printre ruinele invadate de vegetație. Șarpele lui
Șarpele lui Esculap () [Corola-website/Science/333940_a_335269]
-
(Coronella austriaca) este un șarpe neveninos din familia colubride ("Colubridae") răspândit în Europa centrală, de nord și de sud-est și regiunea ponto-caspică. În România și Republica Moldova trăiește subspecia "Coronella austriaca austriaca". În România se întâlnește pretutindeni unde găsește condiții bune de viață și este ocrotit prin lege. Este un șarpe mic, zvelt, cu o lungime de până la 70—80 cm, coada de lungime mijlocie. Longevitate 8-10 ani. Botul
Șarpele de alun () [Corola-website/Science/333954_a_335283]
-
(Vipera ammodytes ammodytes) numită și viperă cu corn, năpârcă cu cioc, năpârcă cu corn, năpârcă cu nas întors, viperă cu nas este o subspecie de șerpi veninoși din familia viperide ("Viperidae") răspândită în sud-estul Europei, inclusiv în România. Este o viperă mare (cea mai mare din viperele europene); masculii ajung până la 90 cm lungime, femelele sunt mai mici. Se caracterizează printr-un bot ascuțit
Vipera cu corn bănățeană () [Corola-website/Science/333965_a_335294]
-
stepă, șopârlă taurică, șopârlă de Crimeea este o șopârlă endemică balcanică din familia lacertide ("Lacertidae") răspândită în Balcani: Grecia, Insulele Ionice, Albania, Turcia europeană, Bulgaria, fosta Republică Iugoslavă (Serbia, Macedonia), România, Republica Moldova, Ucraina, Ungaria. Este o specie politipică cuprinzând 3 subspecii ("Podarcis tauricus ionicus", "Podarcis tauricus tauricus", "Podarcis tauricus thasopulae"). În România și Republica Moldova se întâlnește numai subspecia "Podarcis tauricus tauricus" (cu o denumire mai veche "Lacerta taurica taurica"). În România este foarte numeroasă în Dobrogea, rară în câmpia Dunării (Roșiorii
Șopârlă de iarbă () [Corola-website/Science/333998_a_335327]
-
Balcani: Grecia, Insulele Ionice, Albania, Turcia europeană, Bulgaria, fosta Republică Iugoslavă (Serbia, Macedonia), România, Republica Moldova, Ucraina, Ungaria. Este o specie politipică cuprinzând 3 subspecii ("Podarcis tauricus ionicus", "Podarcis tauricus tauricus", "Podarcis tauricus thasopulae"). În România și Republica Moldova se întâlnește numai subspecia "Podarcis tauricus tauricus" (cu o denumire mai veche "Lacerta taurica taurica"). În România este foarte numeroasă în Dobrogea, rară în câmpia Dunării (Roșiorii de Vede) și reapare mai frecvent în Banat, de la Baziaș până la Vârciorova, în Oltenia pe dunele de la
Șopârlă de iarbă () [Corola-website/Science/333998_a_335327]
-
Șopârla de nisip (Eremias argută) este o șopârla din subgenul "Ommateremias", familia lacertide ("Lacertidae") răspândită în regiunea aralo-caspică până la Munții Altai, iar în sud-vest înaintează până în Dobrogea. Este o specie politipică cu 6 subspecii: "Eremias argută argută" din vestul Kazahstanului, "Eremias argută deșerți" comună în tot sud-estul Rusiei, la est până la cursul inferior al Uralului, mai jos de 50° latitudine nordică, la sud până în Dagestan și Transcaucazia, în sud-estul României (Moldova și Dobrogea), sudul
Șopârlă de nisip () [Corola-website/Science/334020_a_335349]
-
uzbekistanica" în sudul Kazahstanului și vestul Uzbekistanului, "Eremias argută transcaucasica" în estul Transcaucaziei - Armenia (în jurul lacului Sevan), "Eremias argută darevskii" în vale lacului Issâk-Kul din Kârgâzstan, "Eremias argută potanini" în sud-estul Kazahstanului, vestul Chinei și Mongoliei. În România trăiește numai subspecia "Eremias argută deșerți", găsită mai ales pe dunele din Delta Dunării sau litorale (grindurile Letea, Caraorman, Sărăturile, limanurile Razelmului, punctul cel mai sudic fiind Mamaia); în sudul Moldovei apare izolat la Hanul Conachi. Este o șopârla mică, de 9—15
Șopârlă de nisip () [Corola-website/Science/334020_a_335349]
-
("Capra pyrenaica pyrenaica"), denumirea comună "Bucardo", a fost una dintre cele patru subspecii ale ibexului spaniol, o specie care este endemică în Peninsula Iberică. era întâlnit frecvent în Munții Cantabrici, sudul Franței și în nordul Munților Pirinei. Aceasta specie a fost comuna în timpul Holocenului și al Pleistocenului. În ianuarie 2000, Ibexul din Pirinei
Ibexul din Pirinei () [Corola-website/Science/334519_a_335848]
-
și al Pleistocenului. În ianuarie 2000, Ibexul din Pirinei a dispărut complet, dar oamenii de știință au încercat să-l cloneze folosind ADN de la una dintre ultimele femele; o astfel de clonă a murit la șapte minute după naștere. Alte subspecii au supraviețuit: Ibexul spaniol de vest, sau Ibexul "Gredos" și Ibexul din sud-estul Spaniei, în timp ce Ibexul portughez a dispărut deja. Ultimul Ibex din Pirinei a dispărut înainte ca oamenii de știință să îl analizeze în mod corespunzător, taxonomia acestei subspecii
Ibexul din Pirinei () [Corola-website/Science/334519_a_335848]
-
subspecii au supraviețuit: Ibexul spaniol de vest, sau Ibexul "Gredos" și Ibexul din sud-estul Spaniei, în timp ce Ibexul portughez a dispărut deja. Ultimul Ibex din Pirinei a dispărut înainte ca oamenii de știință să îl analizeze în mod corespunzător, taxonomia acestei subspecii fiind controversată. Există mai multe teorii cu privire la evoluția și migrarea istorică a C. pyrenaica în Peninsula Iberică, precum și relația dintre diferitele subspecii. O posibilitate este că C. Pyrenaica a evoluat de evoluat de la un strămoș legat de Capra Caucaziana din
Ibexul din Pirinei () [Corola-website/Science/334519_a_335848]
-
Ibex din Pirinei a dispărut înainte ca oamenii de știință să îl analizeze în mod corespunzător, taxonomia acestei subspecii fiind controversată. Există mai multe teorii cu privire la evoluția și migrarea istorică a C. pyrenaica în Peninsula Iberică, precum și relația dintre diferitele subspecii. O posibilitate este că C. Pyrenaica a evoluat de evoluat de la un strămoș legat de Capra Caucaziana din orientul mijlociu la începutul ultimei perioade glaciare(120-80 km) ). C. pyrenaica probabil sa mutat de la Alpii de nord prin sudul Franței în
Ibexul din Pirinei () [Corola-website/Science/334519_a_335848]