159,028 matches
-
sigură definiție a metafizicii este transcendența. Între altele, pentru simplul motiv că transcendența și metafizica sunt unul și același lucru". Explică, firește ca în orice curs de metafizică, semnificația unor noțiuni și categorii filosofice precum timp, spațiu, necesitate, gnoseologie, întîmplări, substanță, imanentism, transcendență, unitate, dualitate, ca și probleme de teorie a cunoștinței. Într-un loc explică, în stilul său inimitabil, ce înseamnă, în filosofie, justificarea- " Justificarea însemnează, întotdeauna, crearea unui cadru de existență în care evenimentul se încadrează în chip normal
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
faptul că asupra acestui ceva eu pot să fac afirmații.") Revenind la curs, să adaug precizarea profesorului că "prima problemă a metafizicii este aceea a ființei în genere". Merită, de asemenea, semnalat și punctul său de vedere în tratarea chestiunii substanței, în care, prin delimitarea sa, putem recunoaște o opinie originală: "D-voastră știți, nu-i așa?, că pentru unele sisteme de metafizică problema fundamentală a metafizicii este problema substanței. Ei bine, noi părăsim drumul acesta. Noi plecăm de la determinarea cea
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
de asemenea, semnalat și punctul său de vedere în tratarea chestiunii substanței, în care, prin delimitarea sa, putem recunoaște o opinie originală: "D-voastră știți, nu-i așa?, că pentru unele sisteme de metafizică problema fundamentală a metafizicii este problema substanței. Ei bine, noi părăsim drumul acesta. Noi plecăm de la determinarea cea mai generală, după care ființa este o determinare funcțională. Cum se comportă ființa, nu ce este ființa". Pentru profesor, infinitul, stăruie el, nu este o cantitate ci o posibilitate
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
perete, cîndva,/ versurile unui poet cunoscut stătuseră scrise, inimi rebele/ pulsînd sîngele mut al necunoașterii? (Fetele din Cîrlibaba). Însă nu avem a face, după cum s-ar putea presupune, cu un panegiric al vieții. Acceptată ca mediu firesc, ca motivație și substanță a poeziei, tema vieții scoate în relief conflictul disimulat ori dat pe față al poetului cu împrejurările ce i s-au hărăzit în chip particular. De unde tensiunea negativă care animă stihurile sale. Ele exprimă o inadaptabilitate funciară ce relativizează lucrurile
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
1974, Eminesciana II, 1958, Cântece pe versuri de Nina Cassian, 1959 și Incandescențe, 1977) -, succesiunea ideilor muzicale e dominată de trei simboluri decelabile și în structura motivică a operei Oedip de George Enescu: lumina, strigătul, misterul. Faptul certifică afinitatea de substanță a gândirii muzicale a lui Pascal Bentoiu cu gândirea muzicală a compozitorului pe care - în ultimii ani - nu ostenește să-l restituie istoriei muzicii universale, "completându-i" schițele Simfoniilor a IV-a și a V-a și, de curând ale
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
nu le poate promite veșnica tinerețe/fără bătrînețe și viață fără de moarte,/ precum propriii noștri plămîni respirînd plini de noi remușcări/ aerul din vechime al Mumei./ Vom avea vreodată curajul/ să renunțăm definitiv la cuvinte?". Cartea de versuri, cu o substanță tragic mărturisitoare și Ion Zubascu, Omul disponibil, postfată de Nicolae Balotă. Ed. Axa, Botosani, 1999, 106 pag., pret 10.000 lei.
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
celei care-l privește direct ca exprimare liberă și ca act creator, restauratorul, asemenea actorului, dar într-o mai mare măsură decît acesta, este un interpret desăvîrșit, o conștiință care nu doar ,,joacă" o partitură, ci, realmente, se topește în substanța acesteia și o recuperează în toate datele sale: fizice, morale și filosofice. Restauratorul sondează mereu realități exterioare, privește necontenit în urmă și se indentifică fatalmente, atît ca acțiune materială propriu-zisă, tehnică, dar și ca modalitate de a gîndi forma plastică
Restaurare și postmodernism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17304_a_18629]
-
a unor agresiuni traumatice pe care le suportă obiectele mai recente, lucrările restaurate aparțin, materialmente, unor perioade intrate demult în istoriei artei, iar ca semnificație simbolică și ca valoare artistică, patrimoniului național. Pe scurt, restauratorul lucrează în spiritul și în substanța marilor maeștri, rememorează tehnici și procedee specifice și, foarte important, experimentează dinlăuntru, din chiar intimitatea operei, gestul major și anvergura performanței. El este, în consecință, un profund cunoscător al materialelor - suport, preparații, pigmenți, aditivi etc. -, al tehnicilor, de multe ori
Restaurare și postmodernism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17304_a_18629]
-
nobile și ai principiilor generoase, aliindu-se din pur și jalnic oportunism fie unora, fie altora dintre cei prinși în vîltoarea carnagiului, ațîțîndu-l în mod iresponsabil, făcînd și făcîndu-se ecou, în speranța nemărturisită că vor cîștiga astfel un pic de substanță, un pic de notorietate, un pic de existență, că se vor smulge din neantul mediocrității, neant totuși - totuși! - fără culoare și fără frontiere, fără apartenență de religie, origine etnică, sex, convingeri politice și atașamente ideologice (reale sau mimate)... În cultură
Fără ieșire?! by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17314_a_18639]
-
contemporan și cu o intuiție mai mult decît feminină, Ruxandra Balaci și colaboratorii săi au adus în spațiul muzeului artiști perfect definiți ca univers propriu, generații cu o pondere importantă în arta românească de astăzi și tendințe vii, dinamice, cu substanță densă și cu un orizont estetic și expresiv de anvergură europeană. Cu excepția lui Ion Bitzan care, ca vîrstă biologică aparține (aparținea!) unei generații anterioare, cele promovate aproape exclusiv de către muzeu sunt generația șaptezeci, a lui Horia Bernea, și generația optzeci
Arta contemporană la Muzeul Național: Sorin Ilfoveanu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17321_a_18646]
-
fi fost rostită emfatic, poate chiar cu oarece stridență, cu aproape trei sferturi de veac în urmă, de Jose Ortega y Gasset. Într-un discurs nu mai cuprinzător ca dimensiuni decît o mică broșură, dar surprinzător de comprehensiv la nivelul substanței, y Gasset își pune aceeași întrebare ca și mine, ca și vameșul din anecdota de mai sus, ca noi toți de altfel: de ce merg lucrurile rău în Universitate? Misiunea Universității, titlu sub care apare acest discurs în românește (tradus și
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
un loc aparte ocupau fragmentele din Spiritualitatea poeziei romanești (capitolele despre Grigore Alexandrescu și Lucian Blaga). Alte fragmente apăruseră anterior în revista "Gândirea", serie nouă (capitolele despre Grigore Alexandrescu și Mihai Eminescu). În intenția lui Nichifor Crainic, aceste pagini reprezentau substanța unui curs de istoria poeziei religioase românești, pe care urma să-l predea la Facultatea de Teologie din București. Autorul are, fără îndoială, meritul unui precursor, intuind o coordonată fundamentală a literaturii române, religiozitatea, teoretizată mai târziu de către Constantin Ciopraga
Poezia în perspectivă teologică by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17371_a_18696]
-
supună toți cei care nu sînt de acord cu punctul lor de vedere. Dacă tot vorbim de dialog și de reinterpretare, anul Eminescu ar putea fi o cale prin care discuțiile despre democrație în România să capete un plus de substanță, iar așteptările ori voințele mesianismelor politice să cedeze pasul ideii democratizării ca proces de durată.
Despre Eminescu azi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17384_a_18709]
-
-l diviza și diviniza. Așadar, scriind despre Erasm, Zweig e cu ochii pe Hitler și Mussolini, dictatorii Europei, somnambulici și perfizi, visînd să joace, fie ce-o fi, rolul taurului alb: "în fond, fanatismului îi este întotdeauna indiferent care este substanță inflamabila ce dezlănțuie focul; fanatismul nu dorește decît să ardă și să mistuie, să-și descarce forță de ură acumulată, și tocmai în astfel de momente istorice apocaliptice ale dementei colective reușește cel mai des demonul războiului să sfărîme lanțurile
Cel dintîi european by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17887_a_19212]
-
logică. De la "sistem" la "proces", conceptele lui Todorov devin martorii "degradării" mitului, ai "schimbării de paradigmă". O astfel de schimbare, relevanță pentru trecerea de la cultura tradițională la cultura modernă, generează o serie de transferuri. Se poate realiza un transfer de substanță (conținutul baladei Meșterul Manole preluat de Blaga), un transfer de forma (dubletele culte ale basmului, legendei, baladei) sau un transfer de procedee (oralitatea care devine din cauza unui mod de creație tradițional, efectul unui anumit stil cult). Incursiunile teoretice ale studiului
Mitul si literatura by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17932_a_19257]
-
de convergență lor profundă. O prima tentativă în acest sens, expunerea picturii semnate de Carmen Oprișan și a unor file de manuscris ale lui Valentin Iacob, a fost și primul eșec al acestei formule. Pictură puternică, plină de vitalitate în substanță, iar în limbaj de un expresionism germanico-transilvănean, nu avea nici un fel de comunicare cu grafia anosta a unor manuscrise ostentative, irelevante obiectual, nesemnificative în fond și lipsite de orice mitologie substitutivă. Deliberat sau nu, această experiență nu a mai fost
Un spectacol cu Infante by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17936_a_19261]
-
straturile textuale. Selecția materialului (lumea sub toate formele ei haotice) aparține în această poezie unui Subiect care urmărește o coerentă semnificativă, incluzînd toate gesturile noastre mărunte, cele mai banale (repetînd elemente mitice uitate), scoase din mecanică uzuală și reinvestite cu substanță (sensibilitate, spirit, simboluri etc.). Selecția subiectului nu e făcută à batons rompus, cititorule, privirea este dirijata în așa fel încît să prindă (și să prinzi) un fir invizibil și inextricabil". Ne amintim de observațiile similare ale lui Ion Vianu, care
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
de secol din Femei în fața oglinzii devine o "frumoasă fără corp", o palida și ultragenerală imagine a crizei identității: "Dacă Celălalt a disparut brusc din jocurile imaginației (împrejur nu era nimeni), e pentru că sinele și-a pierdut la rîndul lui substanță". Același lcuru se întîmplă și în cazul Patului lui Procust unde, după observații fine (oglindă "devine, ca și patul ăconjugală, o banală scula profesională" - sublinierea aparține autoarei) apar concluzii inutile, supărătoare: "relația speculara din Patul lui Procust e similară cu
Oglindă, oglinjoară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17949_a_19274]
-
a fost resorbită prin însăși nașterea dumnezeiasca a lui Hristos. Esențialmente transcendent și acorporal, echivalent, din punct de vedere morfo-senzorial, cu Dumnezeul Vechiului Testament, Iisus nu poate fi, în cîmpul monofizit, sursa a unei manifestări corporale, a unei apariții în substanță. Or, prin natura ei spirituală profundă și prin începuturile ei istorice, sculptură este tocmai comentariul material și sensibil al unei corporalități. Din această pricina, în toate spațiile culturale care aparțin confesional Orientului sculptură este o achiziție tîrzie și ea suporta
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
a întîmplat" nu se cuvine redusă, cred eu, la simplă distincție dintre un individ așa cum era el înainte și după consumarea unor evenimente. Ci e o discontinuitate esențială, o ruptură identitara pe care Oxfordul o scoate în relief, așa cum anumite substanțe chimice descoperă, prin reacțiile pe care le dau, natura substanțelor cu care vin în contact. Acestei fragilități identitare - personajul lui Mariaș este cumva volatil, spațiul și timpul îl alterează sau îl redimensionează - este contrapotentată de însuși spiritul Oxfordului, tern dar
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
distincție dintre un individ așa cum era el înainte și după consumarea unor evenimente. Ci e o discontinuitate esențială, o ruptură identitara pe care Oxfordul o scoate în relief, așa cum anumite substanțe chimice descoperă, prin reacțiile pe care le dau, natura substanțelor cu care vin în contact. Acestei fragilități identitare - personajul lui Mariaș este cumva volatil, spațiul și timpul îl alterează sau îl redimensionează - este contrapotentată de însuși spiritul Oxfordului, tern dar și etern, de o statornicie exasperanta și în același timp
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
culoare cu totul speciale. Din acest punct de vedere, montarea budapestana se disociază net de unele reprezentări moderniste prezente în marile teatre din lume și chiar la Bayreuth, unde înscenările au unele licențe supărătoare, ce se îndepărtează cu mult de substanță filozofica și legendară a operei wagneriene. Am pătruns cu religiozitate în sanctuarul Operei din Budapesta pentru a asista la acest mare eveniment artistic căruia i s-a adăugat prezența pe afiș a unor staruri contemporane recunoscute internațional. Eva Marton, într-
Tetralogia de Wagner la Budapesta by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/17991_a_19316]
-
la tinerețe, pasionat, si obținuse bani pentru pocher pe cai demne de suspiciune. Și tocmai el făcea jocurile, împărțea dreptatea... Asemenea "scene de gen" precum cea descrisă de Malaparte, par a fi doar miniaturi ale adevărului, desi alcătuiesc în fond substanță istoriei, despre care ce și cît știm? De-a lungul ultimelor decenii s-a mințit mult și sistematic, deci nu avem, încă, o viziune completă, nuanțata, ireproșabila, în așa fel încît să-i putem judeca pe oamenii care n-au
Istoria si răstimpul clipei by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17998_a_19323]
-
singur replicile, dar impresia generală este că ele sunt artificial așezate în secvențe de câte două, respectiv trei versuri. Cele mai reușite sunt Dincolo de labirint și Poem de jazz (un excelent titlu pentru placheta). Aici se vădește cel mai bine substanță poetica a lui Constantin Severin: experiență imagistică dusă până la limita absurdului. Întâmplări și cadre fantasmagorice, gânduri contrariante străbat versurile din Poem de jazz. Nu e departe nici Tzara, chiar dacă nu foarfecă îl ajută pe poet să scrie. Nu e, de
Mai nimic despre "lirica niponă" by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/18004_a_19329]
-
pe orizontală. Ambele lucrări, prin ritmica plin-gol, sînt chiar o formă de comentariu pe marginea absenței, a vidului că potențialitate absolută. În imediata lor vecinătate, exploatînd într-o formulă mai complicată latentele materialului și energiile formale stocate în propria lui substanță, se găsesc lucrările lui Vlad Ciobanu și Ionel Cojocariu. Vlad Ciobanu realizează o formă preponderent opaca și cu o verticalitate puternică, în care expresivitatea plastică și aspirația spirituală sînt la fel de ferme, iar Cojocariu una a dialogului interior/exterior și a
Iarăsi despre mîntuirea prin artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18011_a_19336]