2,018 matches
-
1989, nu se pot identifica într-adevăr clivaje, ci forme de conflicte politice esclusive și exhaustive, animate de o logică a automatismelor a căror durată de viață nu poate presupune un îngheț în perspectivă 38. E vorba astfel de un substitut de clivaj pe o durată determinată, iar aceasta, prin valoarea însăși a conținutului distincției operate. Acesta se construiește în raport cu conflicte momentane, uneori chiar în raport cu conflicte personalizate prin opoziții de tipul Ion Iliescu versus Emil Constantinescu. Nu identificăm așadar fracturi sociale
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
aceasta, prin valoarea însăși a conținutului distincției operate. Acesta se construiește în raport cu conflicte momentane, uneori chiar în raport cu conflicte personalizate prin opoziții de tipul Ion Iliescu versus Emil Constantinescu. Nu identificăm așadar fracturi sociale constante și localizate la nivel național. Acest substitut de clivaj pe durată determinată ignoră chiar aceste fracturi, prezentându-se drept un sinonim al unui consens predeterminat. Privind lucrurile într-un mod asemănător, e vorba mai degrabă de un substitut de clivaj al elitelor decât de clivaje sociale care
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
fracturi sociale constante și localizate la nivel național. Acest substitut de clivaj pe durată determinată ignoră chiar aceste fracturi, prezentându-se drept un sinonim al unui consens predeterminat. Privind lucrurile într-un mod asemănător, e vorba mai degrabă de un substitut de clivaj al elitelor decât de clivaje sociale care să corespundă unei contradicții structurale. Încorporarea în acest substitut de clivaje pe durată determinată urmărește logica automatismelor. În consecință, aparentul consens generat nu face decât să alimenteze la nivel social contradicțiile
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
fracturi, prezentându-se drept un sinonim al unui consens predeterminat. Privind lucrurile într-un mod asemănător, e vorba mai degrabă de un substitut de clivaj al elitelor decât de clivaje sociale care să corespundă unei contradicții structurale. Încorporarea în acest substitut de clivaje pe durată determinată urmărește logica automatismelor. În consecință, aparentul consens generat nu face decât să alimenteze la nivel social contradicțiile nerutinizate politic. Astfel s-a construit în pragul anilor 1990 opoziția între postdizidența română și postnomenclatura 39. Această
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
urmărește logica automatismelor. În consecință, aparentul consens generat nu face decât să alimenteze la nivel social contradicțiile nerutinizate politic. Astfel s-a construit în pragul anilor 1990 opoziția între postdizidența română și postnomenclatura 39. Această opoziție va da naștere unui substitut de clivaj 40 pe durată determinată care prezintă pe un versant actorii politici generați de postdizidența română, ca alternativă legitimă a unui FSN ilegitim, și pe celălalt versant, actorul principal, FSN-ul. Numirea structurilor legitimate de către pimul versant este deseori
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
adăugăm la terminologia lui Daniel Barbu calificativul de "nemărturisită", pentru a scoate mai mult în evidență decalajul față de un model răspândit în Europa de Est, acela al elitelor care își asumă o filiație recunoscută față de trecut. 1. Conținutul opoziției structurate de primul substitut de clivaj pe durată determinată după 1989 Se poate utiliza în mod veritabil distincția anticomunistă a postdizidenței versus postnomenclatura nemărturisită? Aceasta e întrebarea care ni se pare esențială în vederea utilizării acestei distincții la nivelul articulațiilor dintre partide. Considerăm că dacă
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
a elitelor de partid. Aceasta se prezintă mai degrabă ca o atitudine diferită față de trecut care oscilează între o amnezie selectivă și un discurs în favoarea lustrației. Plecând de la aceste precizări ni se pare important să observăm maniera în care acest substitut de clivaj se construiește și evoluează de-a lungul legislaturilor. 2. Construcția unei opoziții pe durată determinată Evenimentele din decembrie 1989 debutează sub forma unui consens care va fi de scurtă durată. Începând cu ianuarie 1990 au început să apară
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
în zilele noastre privește gradele de izolare, cordonul sanitar fiind aplicat doar PRM-ului, PSD beneficiind de un statut de frecventare de nivel național chiar dacă încă este parțială. Există astfel mai multe straturi explicative alei acestei diode fondatoare, ale acestui substitut de clivaj pe durată determinată, a vieții partidelor românești, cu o bătaie totodată exclusivă și exhaustivă, și anume postdizidența anticomunistă și postnomenclatura nemărturisită. (a) Mai întâi, există o opoziție genealogică care animă, într-o primă perioadă, o distincție între foștii
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
fiind devansat în mediul urban. PNȚCD-ul în schimb obținuse mai multe voturi în mediul urban decât în cel rural. Nici un partid nu exploatează în mod deschis aceste repere de profil socio-economic al electorilor. Această logică a automatismului supusă unui substitut de clivaj pe durată determinată se perpetuează și după primele alegeri, fiind în mod evident caracteristică alegerilor din 1992 și 1996. Versantul "anticomuniștilor" reunește astfel CDR, PD, RMDSZ, de cealaltă parte regăsim PDSR, PUNR și PRM. De la alegerile din 2000
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
clivaj pe durată determinată se perpetuează și după primele alegeri, fiind în mod evident caracteristică alegerilor din 1992 și 1996. Versantul "anticomuniștilor" reunește astfel CDR, PD, RMDSZ, de cealaltă parte regăsim PDSR, PUNR și PRM. De la alegerile din 2000, amploarea substitutului clivajului structurant scade și, o dată cu aceasta, scade și orice miză legată de amploarea subclivajelor acestuia. Subclivajele își pierd pertinența întrucât diminuarea influenței poziționării genetice se prezintă mai ales ca o diminuare a distanței ideologice, rezultat al unei reamenajări programatice și
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
și din partea Partidului Socialiștilor Europeni. PSD obține astfel o legitimitate printr-o migrare în bloc către versanții unor clivaje până atunci inaccesibili: adoptă astfel un discurs maximalist, democratic și își expune statutul internațional. În acest context, durata de viață a substitutului clivajului original este într-un anumit fel epuizată, chiar dacă acesta continuă să gereze în mod indirect viața politică. Al doilea element definitoriu al său, atașamentul democratic, impune de acum înainte drept necesară instaurarea unui cordon sanitar anti-PRM. Din acest punct
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
necesară instaurarea unui cordon sanitar anti-PRM. Din acest punct de vedere, toate partidele actualului Parlament se regăsesc în bloc, de partea democrației, doar PRM ocupând versantul antisistem. În același timp, încă regăsim pe versantul democrat urmele unei coabitări cu primul substitut de clivaj, în curs de epuizare, construit în mod esențial în jurul unei valorizări genetice. Într-o emisiune de televiziune, fostul președinte Emil Constantinescu, în primăvara lui 2003, în momentul lansării partidului său, ilustra în mod indirect persistența anumitor repere genetice
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
spus, dacă pentru anumite partide integrarea sistemică a PSD-ului este înfăptuită (vezi RMDSZ și, parțial, PNL), pentru altele, valorizarea genetică încă este pertinentă (PD sau chiar Acțiunea Populară a lui Emil Constantinescu). Această perioadă de coabitare între cele două substitute de clivaje riscă să se prelungească, în virtutea modelului automatismelor care nu se schimbă în formă și dacă face ca drumul democrațiilor occidentale să treacă prin contradicții→lupte→conflicte→clivaje→consens 69, în România, face ca consensul să fie nu o
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
care traversează România, în timp ce alte partide scot în evidență convergențele. Într-o optică similară, în România nu ar fi astfel nici un mijloc de a identifica o stângă și o dreaptă în sensul reperelor clasice. Consensul împiedică o atare orientare întrucât substitutele clivajelor ignoră aceste poziționări și manipulează niște automatisme, în realitate foarte puțin furnizate de către exemple concrete de uneltiri ale partidelor. Ni se pare imposibil să judecăm lucrurile în acești termeni, dihotomia stânga-dreapta nefiind un reper comun spațiului politic românesc. Topografia
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
distincte pe durată determinată. Fragilitatea sistemului partidelor românești se explică astfel prin incapacitatea unei identități în corespondență cu electoratul care, așa cum am arătat, are o identitate socio-economică precisă. 3. Consensul ca mesaj inevitabil al partidelor Terminând această argumentație, observăm că substitutele identităților clasice se propagă, în toate perioadele, având ca accent major poziționarea pe unul din versanți unei opoziții de tipul centru versus periferie. Partidele românești se prezintă ca gestionare a unui consens pe care pretind că deja l-au împlinit
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
al unui proces de dărâmare a ordinii întreținute de către partide. Acesta expune astfel o dublă alternativă, a sistemului partidelor și a sistemului politic. De acum înainte suntem în măsură să ne pronunțăm în privința efectului pervers al acestui consens animat de către substitute de clivaje maniheene și punctuale care se prezintă ca un văl iluzoriu aruncat asupra revărsărilor, mai întâi periferice, iar apoi din ce în ce mai putenice. Riscul zdruncinării acestui echilibru instabil este major și, după părerea noastră, opacitatea vieții partidelor la nivelul liniilor de
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
miză privind înțelegerea rupturii ca "revoluție", asociată unei confiscări progresive de către FSN în logica unei lovituri de stat. Am analizat deja diferențele ținând de acest discurs, dar ni se pare totuși important să plasăm această distincție a originilor ca subalimentarea substitutului de clivaj. Distincția pe care am elaborat-o între partidele istorice, partidele provenite din structurile disidente precomuniste sau partidele disidenței, partidele paginii albe, partidele provenite direct sau indirect din structurile comuniste și partidele reconvertite permite în aceeași măsură identificarea modelelor
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
electorale /182 6. Forța testului electoral /183 7. Explicațiile sistemului politic românesc /184 8. Abolirea separărilor /189 9. Revoluție versus tradiție /189 10. Conflicte și regrupări ideologice și electorale /190 11. Naționalismul românesc /192 12. În loc de concluzie /196 Note /209 Substitutele clivajelor pe durată determinată sau generalizarea unui consens ex ante în spațiul partidelor politice românești (Sorina SOARE) / 221 1. Provocarea metodologică a abordării socioistorice a Europei de Est /222 2. Partidele politice românești /227 3. și proiectele politice consensuale în
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
Bisericii asupra dezvoltării clivajului politic religios Influența Bisericii asupra dezvoltării clivajului politic religios Participarea politică și clivaje politice în România Participarea politică și clivaje politice în România Partidele politice în postcomunismul românesc CLIVAJELE POLITICE ÎN EUROPA CENTRALĂ ȘI ORIENTALĂ 198 Substitutele clivajelor pe durată determinată Există clivaje în minoritatea maghiară din România Există clivaje în minoritatea maghiară din România Un clivaj centrat pe trecutul comunist Un clivaj centrat pe trecutul comunist Clivajul foști comuniști / anticomuniști în Bulgaria după 1989 Clivajul foști
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
primul rând pe baza trăsăturilor morfosintactice, iar în lipsa acestora sau în anumite condiții sintactice și semantice, pe baza trăsăturilor semantice. Verbul și adjectivul au trăsături nevaluate (engl. unvalued), care trebuie să fie valuate prin raportare la un nominal sau un substitut al unui nominal. Valuarea se face pe baza trăsăturilor morfosintactice. În absența acestora, valuarea se face pe baza trăsăturilor semantice. Astfel se explică acordul referențial al adjectivului din (11). Controlorul acordului adjectivului este absent sau nespecificat pentru gen, astfel încât acordul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
membrii componenți), iar acordul se face la singular. Când colectivul are un grad de referențialitate mai scăzut, presupunând o lectură distributivă (sunt mai pertinenți în context membrii), acordul se face la plural. Cele două lecturi se reflectă și în acordul substitutelor pronominale anaforice ale colectivului: (47) a. O mulțime de protestatari a plecat spre clădirea Guvernului. - prevalează lectura de grup, acordul se face la singular; dacă enunțul este continuat, termenii coreferenți (anaforici) sunt la singular, în concordanță cu substantivul colectiv mulțime
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sunt folosite uneori drept argument pentru a arăta că N2 este centrul sintagmei. Conform lui Milner (1978), relațiile anaforice pe care le pot stabili sintagmele pseudopartitive în enunț arată că N2 reprezintă sursa referențială a sintagmei pseudopartitive. Milner arată că substitutele anaforice reiau substantivul din poziția N2, nu pe cel cuantificator (N1): (100) a. Am cumpărat un kilogram de mere. Ele erau stricate. b. Am cumpărat un kilogram de mere. *El era stricat. (cf. Nedelcu, 2007: 188) Această observație a fost
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de mere. Ele erau stricate. b. Am cumpărat un kilogram de mere. *El era stricat. (cf. Nedelcu, 2007: 188) Această observație a fost folosită drept argument în favoarea interpretării drept centru a substantivului N2. Însă nu se poate face generalizarea că substitutele anaforice reiau întotdeauna termenul din poziția N2. Se poate relua prin pronume termenul N1, dacă predicatul se aplică lui N1. Acest lucru este posibil pentru că N1 este și termen lexical, și termen funcțional: (101) Am cumpărat un kilogram de mere
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
este mult mai natural enunțul în care e reluat anaforic substantivul N1: (103) Am cumpărat două sticle de vin. Acestea au costat 100 de lei. Acesta a costat 100 de lei. Prin urmare, posibilitățile de acord ale verbului-predicat și ale substitutelor anaforice trebuie corelate cu tipul de predicat și cu tipul de sintagmă pseudopartitivă. Pe scurt, acordul cu N1 sau cu N2 este explicat de obicei prin oscilația între valoarea lexicală și valoarea funcțională a lui N1. N1 are rolul de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
primeau doar articolul definit la plural (cf. TILR, II). În secolul al XIX-lea, aceste toponime oscilau între articolul singular și articolul plural. Comportamentul dublu și ezitant (singular / plural) se manifesta și în acordul verbului, al numelui predicativ sau al substitutelor anaforice (vezi TILR, III): (i) a. și pot zice că nici chiar Bucureștiul nu-l întrece (V. Alecsandri, Chirița în Iași) b. Iașul sta în mijlocul Moldovei (B. P. Hasdeu, Scrieri literare) c. se aduna tot ce aveau Bucureștii mai inteligent
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]