1,487 matches
-
două locomotive. De acolo mers foarte repede. Când ajungem spre munți, se întunecă și plouă. Ora 1½ sosirea în Sinaia, aici vreme foarte frumoasă, rece, încă nimic înverzit. Direct la castel. Promenadă până la ora 4½, la clădirea Economatului se nivelează, subterana tencuită. Ora 7 cinat. Seara biliard cu Perticari. Aici doamnele Slăniceanu, Theodori, Romalo, Maiorescu și Steriade. Ora 10 în pat. Luni, 10 mai/28 aprilie Vreme frumoasă, vânt rece. Ora 9 deja promenadă cu Elisabeta până la prima cascadă. După aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
Gheorghe Crișan, Mihai Sălăgean, Petre Dulfu (foarte frecvent, mai ales cu texte reproduse), I. Rodina, Maria Levandovschi, Ion Sofia Manolescu, Mihai Beniuc, Ion Șiugariu. Proză semnează același Gheorghe Crișan, tot el fiind și autorul unui lung reportaj în serial, În subteranele cu comori. Rar își fac loc comentarii muzicale (semnate de muzicologul Vasile Mocanu) sau de artă plastică. Treptat revista își lărgește spațiul cultural și își îmbunătățește aspectul grafic, mai ales ilustrația fotografică. Dintre acțiunile demne de semnalat se rețin: lista
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286531_a_287860]
-
spre care ea se îndreaptă dincolo, trece de ceea ce-i aparține, se aruncă în gol. "Te văd umblând prin camere, fâșia de lumină care te urmează/ e a altui timp, ce face eforturi să mai privească,/ înainte de a se instaura/ subteranele". Acum, într-adevăr, ceea ce se vede nu mai aparține vederii; a vedea numește golul care dă de văzut. Din nimicul destrămării - el însuși destrămat - răzbate fâșia de lumină, liziera unui timp care ne privește. Imaginea aceasta iese din nimic precum
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
iubirii, în Cântece simple: Vlaici, III: "Ți-e prea frumoasă carnea, ca să mai poți avea/ sufletul care sparge păstaia, ca o stea./ Aș vrea mereu să-l caut sub pielea ta bălană,/ cum umbli orb să cauți o ușă-n subterană,/ sau cum rănești, să curgă rășina dintr-un trunchi./ Ți-e sufletul în mânele mici, sau în genunchi?/ Dacă ți-aș da sărutul fecund pe sterpul pântec,/ aș deștepta în tine iubirea, ca un cântec?/ Și ca în vechi sertare
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
asupra omului de gîndirea sceptică, de luciditate, de modul în care ființa umană trăiește dorința de glorie (convertită, pozitiv, în oroare de glorie), boala (metamorfozată, prin alchimia durerii, în conștiință, cum avea să constate, înaintea lui Cioran, autorul însemnărilor din subterană), cum tot așa de mult a însemnat, după intrarea omului în istorie, provocarea morții sau unele dintre cele mai importante maladii ale spiritului pe care Cioran le invocă în secțiunea "Primejdiile înțelepciunii", din eseul său din 1964 despre căderea în
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Noica, să fie apărat împotriva chiar a lui însuși. Pentru un cercetător echilibrat și obiectiv, e limpede că intoleranța verbală și luciditatea exasperantă, eludarea distincțiilor și proliferarea speculativă a nuanțelor l-au izolat pe Cioran, nu numai ele, desigur, în subteranele parcă protectoare ale unui univers abstract. Este, poate, singura formă de cauțiune a excesului ideatic, a supralicitării aproape maniacale a formei expresiei, în fond a egocentrismului discursului cioranian, acolo unde coexistă lejer, uneori omonim, apocalipsa și utopia, și unde scrisul
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
somnolent și anihilat în noua postură. Dintre termenii pe care (psih)analiza îi poate exploata, tocmai datorită aparenței lor neutre, "sertarele"apar desigur, ca semne exterioare, materiale, pentru pliuri ascunse, inavuabile, ale sufletului personajului. O tematică a ascunsului întunecat, a subteranei și a adîncului (imaginat ...arhitectural) se constituie în imaginile romanești ale discursului evaluativ, dirijat de vocea naratorială . Ele sînt spații simbolic transparente ale subconștientului. Gîndul morții, Lenora îl simte ridicîndu-se din "regiuni" materiale ale ființei, încă nedeslușit și totuși acaparator
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
întristă, din regiuni obscure i se urca o intuiție sinistră asupra boalei; se întorcea spre perete, strîngînd pe lîngă ea plapoma ca pe un giulgiu, și închidea ochii privind în întunericul pleoapelor ceva spăimîntător." Pentru alt context, metafora arhitectonică a subteranei este "decodată", explicită, în chiar discursul naratorial: "Scoborînd astfel în subteranele conștiinței, (Rim) găsise gîndul mîntuitor de a se sluji de minciună." Obsesia arhitecturală își urmează cursul. Nu este de mirare, așadar, să o regăsim în formula specifică, (semi)explicită
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
boalei; se întorcea spre perete, strîngînd pe lîngă ea plapoma ca pe un giulgiu, și închidea ochii privind în întunericul pleoapelor ceva spăimîntător." Pentru alt context, metafora arhitectonică a subteranei este "decodată", explicită, în chiar discursul naratorial: "Scoborînd astfel în subteranele conștiinței, (Rim) găsise gîndul mîntuitor de a se sluji de minciună." Obsesia arhitecturală își urmează cursul. Nu este de mirare, așadar, să o regăsim în formula specifică, (semi)explicită, intens conotată evaluativ, în desemnarea unor personaje conduse de porniri "subterane
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
înțelege, intui sau presimți și cel mai mic sens soteriologic în încercarea ce pare a-i fi fost destinată fără milă, dar care admite, camuflînd-o, ieșirea spre lumina interioară. Sub semnul azilului pentru nefericiții soartei se deschide, în schimb, lumea subteranei în romanul Zahei orbul. Pitorescul, grotescul humoresc al vieților sordide apar drept contururi stilistice ale unei atmosfere care tinde să evoce, literar, celebrele periferii (spațiale și, consecvent, umane) imaginate în operele unor Victor Hugo sau Charles Dickens. Spitalul este primul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
mai năpăstuit, între milogi, cel mai opresat, între deținuți răscumpără cumva condiția comună. Uneori în nesperată izbucnire sublimă (a vieții sau a morții). În mizeria, derelicțiunea lor, acești salvatori se ridică din magma miezul moral al negativității, spre a lumina subterana umană. Zahei îndeplinește pe rînd, în toate lumile traversate, o funcție cathartică. Pentru el, singur, purificarea devine mersul vieții pînă în punctul cînd se vede în afara zidurilor ocnei. Bouc émissaire, dar și mîntuit recăzut în patima răscolitelor simțuri. Povestea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
elementul esențial de formulă în reprezentarea celui "sărac cu duhul") și exprimare malefică a intereselor triviale. Personajul compune transparent tabloul unui spirit simplu, aruncat în cuibul de vipere al lumii. La început, aceasta se manifestă prin terminațiile ei atroce: oamenii subteranei, ai universului hoților și milogilor, escrocilor de drumul mare, răul fără nume în varianta proliferantă a unei întregi comunități underground. Rînd pe rînd, momentele de răscruce în călătoria lui Zahei, fie alături de Panteră, fie de Paraipan și țîncul care mînă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
iresponsabile ale ființei omenești. Solul, ca și aerul și apa este un factor de mediu cu influență deosebită asupra sănătății. De calitatea solului depinde formarea și protecția surselor de apă, atât a celei de suprafață cât mai ales a celei subterane. Apa este un factor de mediu indispensabil vieții. Ea îndeplinește în organism multiple funcții, fără apă toate reacțiile biologice devenind imposibile. Lipsa de apă sau consumul de apă poluată are multiple consecințe negative asupra omului și sănătății sale. Poluarea reprezintă
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Arseni Simona () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92816]
-
Jivago, Iași, 1994; Iosif Brodski, Din nicăieri cu dragoste, Iași, 1995; Dmitri Merejkovski, Gogol și diavolul, Iași, 1996, Evanghelia necunoscută, Iași, 1997, Rusia bolnavă, Iași, 1997; Vladimir Nabokov, Clipa de curaj, Piatra Neamț, 1996, Glorie, Iași, 2003; F.M. Dostoievski, Însemnări din subterană, Iași, 1996, Idiotul, Iași, 1998, Jurnal de scriitor, I-III, Iași, 1998-2000 (în colaborare); Andrei Platonov, Marea subterană, Iași, 1997, Moscova cea fericită și alte nuvele, Iași, 2003; A.S. Pușkin, Talismanul, Iași, 1999; Pavel Florenski, Stâlpul și temelia adevărului, Iași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287600_a_288929]
-
sărbătoare. ale cerului și pământului (italice în original)”. Tot el mai spune că, în legendele slavilor, ambele au supraviețuit epocii păgânismului, de exemplu prin „Baba Iaga, cea hâdă, rea și răzbunătoare” sau prin alte cuvinte legate de moarte, frig, întuneric, subterane, pământ (Hasdeu, 2003 : 121). Odată cu urcarea sa pe tron, cneazul Vladimir (980- 1015) a strâns pe una dintre colinele Kievului idoli și zeități slave (Perun, Veles, Dajdbog etc.), în încercarea de a controla vastul conglomerat multinațional și pluriconfesional care a
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
un nou tip de literatură. În viziunea lui Soljenițîn, acestui nou tip de literatură, pe care el o numește "literatura rusă viitoare", îi aparțin deopotrivă operele pe care autori necunoscuți le scriu încă în lagăre, precum și creațiile literare postmoderniste din subteranele Rusiei "libere", interzise, nepublicate sau circulând în samizdat și chiar în anonimat. Creații de care este interesat și de care se simte apropiat nu numai pentru că ele țintesc un adevăr mai presus de realitate care este și al lui, dar
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
creștinismului în afara culturii iudaice și a ariei sale înguste, deschizîndu-i calea către o răspîndire mondială. Religia iudaică a avut o răspîndire limitată în diaspora evreiască; religia creștină a reușit să înlăture barierele geografice și etnice, deoarece a provocat lansarea în subteranele imperiale ale Occidentului a unor modele de gîndire proprii Orientului elenistic. În afară de Ilarie din Poitiers și Ambrozie din Milano (care îi copie pe Vasile din Cezareea și Grigorie de Nazianz), părinții bisericii sînt "orientali" (Irineu din Lyon vine în realitate
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Vom fi noi oare incompatibili, adaugă profunda coregrafă, cu numeroasele transferuri ale memoriei pe suporturi non-omenești, atît de eficace azi în alte domenii? Raportarea noastră la memorie este "arhaică" în sensul nobil al cuvîntului. Adică legată de tradiție. Legată de subterane, de temelii, de subsolurile edificiului de carne și de civilizație, de natură și de artificiu, care continuă să formeze organismul uman.89" Filiația Cărnii triumfă atît pe scenă, cît și în biserică, de la mic la mare, de la sărbătorile muzicii de la
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
și în SUPLIMENT și mi-ai plăcut! Acum continuu să citesc ultima carte a domnului Paler (parcă ți-am spus că mi-a trimis-o dumnealui, însoțită de o nouă epistolă flatantă!), seducătoare ca toate cărțile dumnealui. Și "Însemnări din subterană" a lui Dostoievski. De fapt, sînt tare leneș și împrăștiat! Și zilele acestea am mai dat peste o frumusețe la P. Neamț. Mara. Ce nume așezat! Dar T. (mulțumește pentru gînduri, evident flatată de atențiune!) hotărăște bietul meu suflet din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
se vede, ceea ce este ascuns, ca dracul care se pitește în detalii. Dracul s-a simțit totdeauna acasă în dogmă. Preotul asasin de la Tanacu este varianta umană nenorocită despre care Montesquieu spunea că "are mintea în cer și sufletul în subterană". Este o frumoasă definiție a prostiei dogmatice. De fapt, psihiatria se asortează bine cu religia, cu condiția de a nu se amesteca. Dacă se amestecă într-o substanță omogenă, se anulează una pe alta printr-o interesantă incompatibilitate de alchimie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
aveați nevoie de un anumit climat spi ritual pentru scrierile dumneavoastră? A.O. Întrebarea asta provine dintr-o romantică preju decată potrivit căreia artistul ar trebui să lucreze pe o insulă pustie, într-un turn de fildeș ori într-o subterană. A.R. Nu-mi aparține o asemenea prejudecată, nu cred în nevoia de însingurare, ci în cea de intimitate a creatorului. Și Dumnezeu a creat lumea în intimitate. A.O. Aveam în kibbutz o cameră de lucru, un spațiu mic
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
necesar să fie avută într-un loc corespunzător și la momentul oportun. În plus, trebuie să fie și de o calitate convenabilă (de exemplu, apa de mare reprezintă 97% din resursele totale, în timp ce apele de suprafață - fluvii, râuri, lacuri ori subterane reprezintă mai puțin de 1%). Poluarea apelor este definită ca acea schimbare a compoziției apelor care le face dăunătoare pentru sănătatea oamenilor, neadecvate pentru întrebuințarea economică sau recreativă și care duce la deteriorarea florei și faunei din mediul acvatic; se
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Dimofte Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1201]
-
civilizația românească". Concluzie greu de acceptat, întrucât există nenumărate dovezi contrarii, tocmai de susținere de către aceștia a personalității scriitorului Eminescu. Dar, zice Cornel Ungureanu, cu destulă îndreptățire în a adopta o atitudine persiflantă, "Dacă secolul al XIX-lea are numeroase subterane, de ce tocmai viața și trecerea lui Eminescu să fi rămas în afara lor?" Subscriu întru totul la amendarea excesului, a "hermeneuticii exaltate, fanatice", numai că o judecată la fel de acidă s-ar cuveni aplicată și celor care văd în Eminescu un scriitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
univers al infamiei [...] ci, dimpotrivă, stimulează activitatea limitei". Geniile din familia sa, (Nietzsche, Holderlin), "presimt apropierea dezastrului și trăiesc, încercând să împiedice căderea, o hiperluciditate o "iluminare". Eminescu scrie în anul 1883 cele mai importante poeme ale sale fiindcă apropierea subteranei devenea din ce în ce mai palpabilă". E aici, la Eminescu, un tip de discurs poetic pe care Cornel Ungureanu îl corelaționează, într-o insinuată psihanaliză, firului existențial al creatorului, propunând astfel o altă pistă de înțelegere (de acces) a "căderii în sus", cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de negociere, de schimb, efectuat pentru voința populației de acolo și adesea cu tot concursul politicienilor români. "Impresionează notează exegetul la Eminescu, puterea de pătrundere în tainițele contextului istoric, politic, economic și cultural". Aceste tainițe le sondează și Theodor Codreanu ("subteranele istoriei"), mergând pe modelul eminescian în analiza factorilor politici mai ales, care au concurat la destinul provinciei, până în actualitatea noastră imediată. Pentru perioada interbelică și cea de după cel de al doilea război mondial, se folosește din plin de comentariile și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]