KorAP: Find »[drukola/base=subvenție & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...34 35 36 ...1798 >

44,936 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756

vezi Adunarea Regiunilor Europei, sau Congresul Puterilor Regionale și Locale din Europa). Descentralizarea a devenit esența acestor reforme în majoritatea țărilor dezvoltate și nu numai. Rolul guvernărilor locale a crescut, birocrația și reglementarea centralizată au diminuat, s-a răspîndit practica subvențiilor tip "bloc", sau globale, standardele de performanță tehnică și economică. În domeniul servici-ilor publice au fost preluate metode din practica afacerilor, întărindu-se rolul contractelor, al prețurilor liberalizate și asumarea responsabilităților, în cadrul unui nou tip de management. Expansiunea piețelor s-

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
mixte. În acestea, guvernul este considerat un furnizor important, dar nu dominant de bunuri și servicii. În general, cheltuielile guvernamentale acoperă în aceste economii 25-50% din P.N.B. Sectorul privat este predominant, dar și acesta este reglat prin intervenții guvernamen-tale (prețuri, subvenții, impozite, reglementări). Opusul economiilor mixte sunt cele de tip socialist sau comunist. Aici toate deciziile economice sunt luate în colectiv de comitete dirijate politic. Prețurile sunt administrate de Stat, la fel veniturile și cantitățile produse și distribuite. Proprietatea aparține, aproape

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
costurile descrescătoare posibilitățile pieței? Pentru că, de vreme ce costurile marginale sunt mai mici decît cele medii, un preț stabilit egal cu costurile marginale va face firma să sufere o pierdere. Atunci este necesară intervenția guvernului pe piață prin cîteva posibile soluții, inclusiv subvențiile și naționalizarea. Pentru țările aflate în tranziție, problema tipică o constituie mediul economic necompetitiv, datorită în principal supraviețuirii compartimentelor de tip monopolist, cîtă vreme există încă puțini furnizori sau producători de bunuri și servicii, iar unele piețe sunt dominate de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
tranziție, există solicitări (necesități) suplimentare pentru intervenții guvernamentale, printre care: organizarea privatizării; pregătirea-adaptarea-revizuirea noului sistem legislativ; educația, formarea unor noi mentalități; controlul (parțial și tranzitoriu) al prețurilor; furnizarea unei cantități mai mari de servicii publice decît standardele occidentale; acordarea de subvenții pentru restructurare, inclusiv sectorului privat ș.a. În timpul procesului de tranziție, o serie de activități guvernamentale care, în mod normal, nu concordă cu cadrul economiilor de piață pot fi necesare și oportune. De aceea, spectrul de activități guvernamentale și adiționale, măsuri

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
depinde și de ponderea cheltuielilor pentru aceste servicii în totalul cheltuielilor de consum ale cetățenilor. Dacă ponderea este mică, prețul poate fi astfel stabilit încît să acopere cheltuielile totale ale furnizorilor. Situația este de preferat unei ponderi ridicate, care necesită subvenții bugetare. În cazul serviciilor publice ce fac obiectul "monopolului natural", stabilirea prețurilor se poate face pe baza costului marginal, acoperin-du-se deficitul financiar al întreprinderii publice prin subvenții de la buget sau taxe speciale. Dar, în practică, nu întotdeauna se poate calcula

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
cheltuielile totale ale furnizorilor. Situația este de preferat unei ponderi ridicate, care necesită subvenții bugetare. În cazul serviciilor publice ce fac obiectul "monopolului natural", stabilirea prețurilor se poate face pe baza costului marginal, acoperin-du-se deficitul financiar al întreprinderii publice prin subvenții de la buget sau taxe speciale. Dar, în practică, nu întotdeauna se poate calcula costul marginal. Atunci, la stabilirea prețului, se aplică regula cos-tului mediu, avîndu-se în vedere realizarea unei rate a rentabilității rezonabile de către întreprinderea publică. Prețul nu trebuie să

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
contribuția netă a întreprinderii publice la bunăstarea socială: Bp = BpN +Id + Cf VfS +A +CAS, unde: BpN = beneficiul privat net (similar profitului net din întreprinderile private); Id = impozitele directe plătite de întreprinderea publică; Cf = cheltuieli financiare; Vf = venituri financiare; S = subvenții primite; A = amortizarea activelor fixe; CAS = costul de ajustare socială (include costurile suplimentare rezultate din politica guvernamentală: personal excedentar, prețuri administrative ș.a.). În contextul liberalizării crescînde și al consolidării mediului concurențial, întreprinderile publice și-au abandonat vechile metehne, înce-pînd să

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
protecție socială. Fenomenul este cu atît mai marcant în țările ex-comuniste, unde încă predomină o mentalitate etatistă amăgitoare, dar pronunțată, pătrunsă pînă foarte adînc în subconștientul colectiv. La fel de periculos, dacă nu chiar mai mult, este monopolul privat în domeniu. Menținerea subvențiilor după privatizare poate contribui la perpetuarea unui anumit tip de comportament, antieconomic, al furnizorilor. De fapt, de multe ori, privatizarea serviciilor publice nu înseamnă altceva decît transferarea lor în mîinile unor grupuri de interese care controlează autoritatea publică. Privatizarea poate

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
o constituie arieratele din sistem. În multe ca-zuri, populația a ajuns atît de săracă încît, pur și simplu, categorii întregi nu au de unde plăti, firmele devin falimentare de asemenea și se ajunge la un blocaj general. Pentru a-l evita, subvențiile Statului nu trebuie dirijate la furnizorii nerestructurați și bugetivori, ci direct consumatorilor cu venituri reduse, pentru ca protecția socială să fie una reală și efectivă, iar arieratele să nu sufoce pe producători. Deci, indiferent de natura proprietății întreprinderii furnizoare, o subvenție

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
subvențiile Statului nu trebuie dirijate la furnizorii nerestructurați și bugetivori, ci direct consumatorilor cu venituri reduse, pentru ca protecția socială să fie una reală și efectivă, iar arieratele să nu sufoce pe producători. Deci, indiferent de natura proprietății întreprinderii furnizoare, o subvenție este oricum necesară categoriilor celor mai defavorizate. Și aici trebuie găsit un punct de optimum, pentru că o subvenționare pe scară largă scade interesul managerilor și al personalului pentru reducerea costurilor și eficientizare organizatorică. Subvenționarea nu tre-buie acordată în bloc, ci

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
sau comunitățile locale și întreprinderile private) bugetară proprie Statul sau comunitățile locale; firmele private Se poate regăsi la toate serviciile publice, dar este mai larg sau mai restrîns, potrivit circumstranțelor politice și situației finanțelor publice Privată reglementată (monopol privat) proprie; subvenții bugetare Statul reglementează prețurile și emite specificațiile tehnice, iar restul deciziilor aparțin managerilor întreprinderii Unde există economii de dimensiuni semnificative (frecvent telecomunicațiile și transportul feroviar) Privată sub contract public bugetară proprie Statul decide cantitatea și structura ofertei ca și termenele

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
furnizare sau acordă concesiuni și franșize cu (la) firmele private. Situația este similară pentru comunitățile locale. compatibilitatea cu strategia generală de dezvoltare economică (construirea de infrastructuri pentru transporturi, telecomunicații, distribuție de energie și gaze naturale etc.) Privată Proprie Statul acordă subvenții (compensații) în mod selectiv la consumatori. Deciziile aparțin firmelor private Toate deciziile sunt elaborate pe baza mecanismului piețelor. Servicii publice pentru care piața este imperfect concurențială. Servicii publice care au piață intens concurențială. Sursa: V.Cocriș, V.Ișan. op.cit

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
de active se poate face în baza unei licitații, sau a negocierii directe. Activele pot fi acordate (vîndute, dar pot fi și donate) către un terț sau către salariați ai propriei firme, cărora li se pot acorda suplimentar facilități fiscale, subvenții de achiziționare. Emisiunea de acțiuni este o metodă mai simplă. Se scot la vînzare acțiuni pînă cînd acționariatul devine majoritar privat. Emisiunea de obligațiuni poate fi o metodă atractivă, datorită posibilității garantate de recuperare a investițiilor făcute. La termen, sau

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
unor criterii cantitative și calitative clare. Legătura, relația dintre cantitatea și calitatea servici-ilor publice și prețul plătit trebuie să fie, de asemenea, foarte clară. Dacă prețul este just, colaborarea e garantată. Așa cum am mai arătat, grupurile defavorizate pot beneficia de subvenții, sau de prețuri diferențiate, pe cît posibil în mod selectiv și temporar. De preferat este organizarea descentralizată a serviciilor publice cît mai aproape de consumator. Tăierea nodului gordian în acest domeniu presupune și descentralizarea și autogestiunea bugetelor și servicii-lor comunitare. Prudența

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
inițial a viitoarelor agenții de dezvoltare regională și garantarea de către acestea a creditelor, politicile comerciale diferențiate, politicile monetare suple care să lase aceste regiuni în afara restricțiilor obișnuite (inclusiv prin înființarea de bănci regionale, bănci de credit municipal ș.a.), descentralizarea gestionării subvențiilor pentru dezvoltare, crearea unui mediu economic atractiv pentru firmele mici și mijlocii, accentul pe dezvoltarea endogenă și, nu în ultimul rând, întărirea coeziunii și solidarității regionale, iată doar câteva dintre căile și mijloacele de emancipare a zonelor defavorizate. Potențialul global

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
expresia acestora. Resursele financiare ale Statului depind de nivelul de dezvoltare economică a țării respective. La rîndul său, Statul acționează asupra economiei prin intervențiile și prin anticipările pe care le realizează. Așa cum am mai arătat, grupurile defavorizate pot beneficia de subvenții, sau de prețuri diferențiate, pe cît posibil în mod selectiv și temporar. În final, însuși rolul guvernelor trebuie regîndit. Piața serviciilor publice trebuie liberalizată, comprimată, raționalizată și eficientizată. Acestea pot conduce la optimizarea raportului calitate/preț al serviciilor oferite și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
altă parte, internaționalizarea economiei are ca rezultat și intensificarea concurenței dintre state. Ca urmare, acestea pot recurge la măsuri de sprijinire a agenților proprii, mai cu seamă din ramurile strategice, prin măsuri cum ar fi: reducerea de impozite, acordarea de subvenții și alte facilități, afectînd astfel cheltuielile publice. 7) Capacitatea de a plăti impozite, sau capacitatea fiscală. Țările bogate dispun și de o masă impozabilă considerabilă, care le permite susținerea unor cheltuieli publice superioare țărilor mai slab dezvoltate, unde baza impozabilă

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
ei, oferă indicii despre prioritățile Statului în politica sa economică. Iată, spre exemplu, compoziția cheltuielilor în bugetul Marii Britanii: 1) Consumul sectorului public (cheltuieli curente pentru bunuri și servicii ale autorităților publice centrale și locale); 2) Investiții în sectorul public; 3) Subvenții; 4) Ajutoare curente (pensii, ajutoare de șomaj, ajutoare acordate țărilor în curs de dezvoltare ș.a.); 5) Transferuri de capital (plăți nerecunoscute din fondul de capital al guvernului sau al autorităților locale către sectorul privat și străinătate); 6) Dobînzile la datoria

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
peste frontierele naționale. Prin valorificarea sinergică a complementarităților multiple se pot obține efecte suplimentare în direcția dezvoltării, inclusiv prin asocieri pentru realizarea unor obiective majore de infrastructură. Politica guvernamentală poate stimula asemenea asocieri prin acordarea unor stimulente de ordin financiar, subvenții ș.a. Politicile se alcătuiesc atât la nivel central, cât și local, fiind vorba atât de sfera propriu-zis politică, cît și de politicile economice, sociale, de învățământ, sănătate, asistență socială, dezvoltarea infrastructurii ș.a. Setul politicilor locale, calitatea acestora reprezintă o condiție

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
organizarea, drepturile și obligațiile lor depind de sistemele de guvernare politică. Nivelurile administrative intermediare (state în țările federale, regiuni sau departamente în cele unitare) au o importanță deosebită în articularea unui sistem administrativ eficient. În politica financiară, de exemplu, sistemul subvențiilor și cel al impozitelor sunt, de multe ori, girate, în bună măsură, la acest nivel. Autoritățile regionale pot coordo-na strategii de dezvoltare locală, fiind mai aproape de probleme decât autoritățile centrale. Sistemele financiare trebuie ajustate continuu la evoluția structurilor politice. Într-

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
rând, ca un furnizor de servicii pentru cetățeni, ceea ce înseamnă o politică de prețuri practicate. Acestea pot duce la încasarea unui preț corect (costul marginal) sau a unuia care să acopere doar o parte din cheltuieli, diferența fiind acoperită din subvenții. Desigur, costurile anumitor servicii publice sunt mai greu de măsurat (sănătate, învățământ etc.), sau de individualizat (politic, pază etc.). Descentralizarea administrativă înseamnă cedarea unor competențe decizionale și a capacității financiare corespunzătoare în favoarea autorităților locale, autorități alese, ce reprezintă comunitățile. Cel

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
de restricții și condiționări, ce îngrădesc marja de manevră a autorităților locale și deschid calea controalelor ulterioare. Transferurile sunt efectuate, de multe ori, în scopuri politice, ca și controalele, interesele urmărite fiind de natură electorală. Amăgirea autorităților locale cu asemenea subvenții pot distrage atenția acestora de la adevăratele priorități și menține un centralism pe căi ocolite, subtile, de natură financiară. Mai eficiente și mai eliberate de condiționări de natură politică pot fi veniturile provenite de la nivel orizontal, prin diverse forme de cooperare

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
un anumit sector de activitate (primar, se-cundar, terțiar). Există două tipuri de politici industriale. Primul se bazează pe instrumente directe de intervenție, cum ar fi: naționalizări sau privatizări; sprijinirea sectoarelor motor, sau a celor aflate în declin (prin acordarea de subvenții și/sau reduceri de sarcini fiscale și sociale). Al doilea tip, de inspirație mai liberală, vizează ameliorarea condițiilor generale de exercitare a activității productive prin: reglementarea sau dereglementarea activităților economi-ce vizînd creșterea ocupării, protecția mediului, legislație privind concurența, piețele publice

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
mai puțin dezvoltate prin intervenția autorităților publice naționale, regionale și locale, pe calea investițiilor publice în infrastructura economico-socială. Practica stimulentelor poate fi o cale de dezvoltare regională. Principalele stimulente consistă în: reduceri fiscale, concesionări de terenuri, credite cu dobîndă subvenționată, subvenții pentru a crește ocuparea și perfecționarea mîinii de lucru, facilități acordate IMM-urilor (mai dinamice, mai inovative, invenții în infrastructura socială, dezvoltarea și modernizarea infrastructurii economice ș.a. Un factor realmente important este dinamismul industrial și tehnologic, diversificarea structurilor industriale și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
de restructurări și recesiuni, programe de educare continuă, stimularea mobilității forței de muncă, realizarea de negocieri colective între actorii sociali la nivel regional și național, flexibilizarea pieței muncii ș.a. 2) Politica realocării capitalului are în vedere: stimularea fiscală și prin subvenții a investițiilor, exporturilor, sectoarelor de excelență tehnologică, activității de cercetare-dezvoltare ș.a. Aceste stimulente îmbracă forma reducerilor sau exonerărilor de la plata unor impozite și taxe locale, a unor chirii sau redevențe, a granturilor de capital pentru lucrări de investiții cu creare

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]