1,129 matches
-
mierea și cu spuma, În vreme, ce, calicii - tot calici au rămas; dați afară, deveniți șomeri, ajunși muritori de foame, umplând paginile jurnalelor lumii! Tot niște niscaiva reclame asemănătoare celor din care am spicuit câte ceva, puțin mai sus, i-au sucit capul și fruntașului nostru În Întrecerea socialistă Scorojel al lui Păcălete, poreclit, ceva mai târziu, Roșia Montana, și, astfel, românul Scojorel al lui Păcălete, alias Roșia Montana, sa pomenit pe meleaguri spaniole. S-a dus acolo cu vise cât lumea
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
făcut, doi pași, către Valucă, Întinzând capul spre el. El, na!, ce să mai facă? A Întins capul către ea. Și gurile și le-au țuguiat, unul către altul, el, vrând să o pupe În obraz. Ea, nu, s-a sucit, și i-a apăsat, boticul, pe botoiul său, mai bine zis, buzele ei, și le-a Înșurubat, Între buzele lui, ca atunci, când, un pui de vrabie capătă mâncare de la mămica sa dragă! Și, apăsat, pe bietul Valucă! Și dă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Eu joc oină în liniște cu a VIl-a reală, și când să fluier un punct, mă trezesc că-mi pică din cer un palton în cap... Cum se cheamă asta, că eu nu știu ce calificativ să-i dau? Dacă-mi sucea gâtul sau mă sufoca? Un bâzâit imperceptibil, însoțit de un surâs ușor, flutură pe buzele lui Noica, amenințând din clipă-n clipă să se transforme într-un râs zgomotos și de nestăpânit. Atât i-a trebuit lui Cioc. Nu putea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
bărbați străini!? De ce râdea În hohote și Își dădea mereu, ca o cocotă, ochii peste cap!? Ba pe deasupra purta poșetă și mănuși și pufăia dintr-o țigară... Cu ce greșise oare față de bunul Dumnezeu? În nopțile de insomnie, când se sucea Încoace și Încolo, negăsindu-și locul pe cuptor, bătrâna se gândea În fel și chip cum să se descotorosească de cutie. Dacă ar fi făcut-o bucăți, n-ar fi fost nici o scofală. Iadul dinăuntru s-ar fi revărsat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ce se rotesc seara deasupra unui câmp proaspăt arat. Oare cine o inspira să vorbească astfel? Nu cumva oaspetele străin, care sforăia acum pe canapea? Gândurile ei nu cumva erau gândurile pe care i le insufla el, tocmai ca să-i sucească mințile și s-o Împingă spre necredință? De ce astfel gânduri n-o frământaseră pe Mașa până acum? În Întrebările pe care și le punea, erau cuvinte și sensuri pe care nu le Înțelegea? De unde Îi veneau ele? Nu cumva dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
tăia lemne și dădea tain la animale, iar Nicanor citea, hohotind ca un nebun. Babulea stătea și ea ciuntită pe cuptor, ascultându-l ca vrăjită și bodogănind din timp În timp: „S-au Înmulțit buchile ca păduchile.Nu le mai suci copiilor capul cu povești, mai bine du-te și rânește la porci. A crescut gunoiul până la tavan și Ivan zace pe divan...“. Micuța Mașa abia aștepta să vină Crăciunul, ca să meargă cu colindul. Făceau o echipă aleasă pe sprânceană. Tonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Când nu mai ești lângă ele, le pierzi. „Ochii care nu se văd se 150 uită”. Mai ales că ea este în Germania, nemaiavând nicio știre despre tine, nu te mai vede, nu te mai aude, te dă uitării, îi sucește capul vreun neamț, se îndrăgostește de el și n-o mai vezi. —N-ai dreptate, Gelule! Cecilia nu-i o fată din acelea care să i se scurgă ochii azi după unul, mâine după altul. E o fată serioasă, plus
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
fețe obosite ce-și Întredeschiseră pleoapele, cercetându-l În treacăt, ca pe un obiect oarecare. Intenția lui Noimann era să caute o bancă sau un scaun liber pe care să așeze, pentru câteva clipe, ca să-și adune gândurile. Privind trupurile sucite În poziții neobișnuite, dormind claie grămadă pe bagaje, stomatologul simți cum i se face rău, probabil din pricina nădușelii, și se Îndreptă grabnic spre ieșire. Călcând cu grijă printre șirurile de scaune de plastic de un verde fosforescent, tresări, având impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
1 PĂUNUL Se ploconea răsăritean și moale, Mălai din mâna ta să ciugulească. Albastru pâlpâia și cald, în poale Ca pânzele alcoolului, în ceașcă. Pe butură, nebunul tău cu scufă Ochi inegali grozav de triști rotea, Și mâna ți-a sucit, cum storci o rufă, Și-a rupt și gâtul păsării, care bătea. PARALEL ROMANTIC Numisem nunții noastre-un burg, Slăvit cu ape-abia de curg - Ca un dulău trântit pe-o labă, Vechi burg de-amurg, în țara șvabă. Pentru că tonurile
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
din Sicilii. O, frate cărvunar, întreg trăiești! Din moarte ai păstrat doar străvezimea, Ci în amurgul pajerii crăiești Cîrtește-ntunecat burtăverzimea. Ai multursuzei tagme, gianabeți Cu oftica-nțeleși și cu exilul, Un veac avar te vrură sub peceți, Și zveltei libertăți suciră trilul. Ce-nseamnă! Astăzi piatră ești, din unghi, Republicii Române Populare, Adeveritul mare singur trunchi: Bălcescu, început de calendare. PAGINI DE PROZĂ CONFESIUNI I. VALERIAN: DE VORBĂ CU D-L ION BARBU De la geometrie la poezie Mă stimez mai mult
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ori că dimineața ar lua copiii la plimbare prin parcul Ciudadela, iar seara ar face pe cineva să dispară printre dărîmăturile castelului Montjuïc ori Într-o groapă comună, fără nume și fără ceremonial, refuza să-mi intre În cap. Tot sucind acest gînd, mi s-a năzărit că, poate, universul acela de mucava pe care eu Îl luam drept bun nu era altceva decît un decor. În anii aceia furați, sfîrșitul copilăriei, aidoma unui tren de pe liniile iberice, sosea cînd sosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
am zis, bă, dă-le, nu mai bate, și îți dau două bune, și mi-a dat, și am vrut să le dau mai departe. Și a fost greu, că erau unii care vroiau să le chinuie, și m-am sucit, nu le-am mai dat. Opere din astea... - un tablou cu mama, depinde de calitatea lui, la comandă, te tocmești. Opere din alea să dai la vizite, floare de săpun, goblen, să dai la frați merge bine, de Crăciun, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
avut patruzeci și ceva de tăieturi pe mână. Eu am zis că-l tai, ca să scap din brațele lui. El, normal, m-o prins așa. Nu zic că nu-s nebun... că-s nebun, vreo rotiță, ceva, o fi ea sucită pe-acolo, dar nu că-s nebun. O fi ea vreo rotiță plecată de-acolo, de la locul ei, dar asta numai când beau. În ’94, pușcărie iar. „Am terminat eu banii, cu tot, m-am întors înapoi acasă și, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
uiți după el, fiindcă face foarte repede la alba-neagra. Șmecheria e să le-nvârți foarte repede și când omul se dă să spună: „Asta e!“... Deci el pune mâna pe aia bună. Dar scoate banul și el când mâna își sucește... așa. Sunt multe șmecherii. Nu faci singur jocul ăsta. Îl face mai mulți inși. Deci tu învârți piesele, iar trei-patru stau la intervenție și la neatenția ta. Deci să-ți atragă atenția. Câteodată trebuie să lase să și câștigi, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
zidar, tencuieli, zidărie, faianță. Le dădeam dedicații la fete, eram văzut altfel. Le luam la plimbare, la aia. Bine, am pățit-o cu una că am plătit dedicația, fata a zis că merge cu mine și dup-asta s-a sucit, că nu mai merge. Am bătut-o. A doua zi a venit poliția. Venisem de la București, cu salariu, am rămas în bar, am băut. Stătusem la coadă la salariu băusem și acolo. A venit și fratele meu cu un tovarăș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Anatol, așa că am luat-o spre malul Bahluiului. Nu mai știam nimic de el de aproape trei luni, de când, la „Andrada”, s-a îmbătat criță și-a băgat mâna în colivia de la intrare, a prins un cănăraș și i-a sucit gâtul, pentru că pe el îl nevrozează trilurile astea, îl demoralizează să vadă o ființă exploatată de noi. „L-am eliberat...”, l-a pus lângă pachetul de țigări, netezindu-i puful. De fapt, eu eram doar un spectator nesemnificativ, toată gesticulația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
aș fi crescut într-o casă de copii decât într-o familie așa de degenerată? - Voievoade, nu știu... Oamenilor le lasă gura apă după ceva ocultism, simbolul cucuruzului și implicațiile lui... chestii ascunse pe care să le interpreteze, să le sucească, dracu’ să-i pieptene. Dacă scrii: „Am luat sticla de bere din frigider și-am golit-o...” - Știu, știu... sticla e simbol al claustrării sau al voinței de închidere, barieră care există în chip imperceptibil, aproape opacă, dar și translucidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Hai, repede... vino să-ți arăt ceva.... Ara o cicatrice pe frunte, alburie, aproape în diagonală, până la rădăcina nasului, și genunchii plini de bube. - Vrei un cap în gură? îl scutură de guler pe vlăjganul care m-a prins, îmi sucește mâna la spate și-mi cară castane. Lasă-l, ce ți-a cășunat pe el... Bagă-ți și tu cămașa în pantaloni! - s-a întors. Parcă te-au tras câinii, ești tare dezmățat. Și mie îmi este rușine să plâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vreo doi ani, a căzut lat și, oricât i-ar fi fost de scârbă, Petrache l-a luat, l-a băgat într-o geantă mare și l-a dus la doctor. L-a ascultat ăla, l-a întors, l-a sucit, dar n-a mai putut să-i facă nimic, îi dăduse cineva carne cu șoricioaică, cred că-i aruncase după poartă, că de intrat n-ar fi avut curaj, și degeaba s-au chinuit să-l facă s-o dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
la cot cu vagabonzii“. Prin urmare, ne petreceam vremea de dimineață până seara În Bowery, Însoțiți de doi bodyguarzi pe fața cărora se citea neîncrederea În privința motivelor care ne aduseseră Într-un asemenea loc. Toată ziua nu făceam decât să sucim camerele video și să apăsăm pe butoanele aparatelor de fotografiat Îndreptate către vagabonzii care puțeau teribil a băutură și a jeg. După patru zile de lucru În mijlocul lor, am ajuns să distingem mai multe tipuri de vagabonzi. Noi Îi Împărțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
noapte mă trezesc în toiul nopții și nu mai pot să adorm la loc. Stau în pat, mă zvârcolesc ca peștele pe uscat și nu-mi pot scoate din cap o idee. E acolo, în mintea mea, și o tot sucesc și răsucesc pe toate părțile. E doar o întrebare, pe care mi-o pun iar și iar. Și n-ați găsit încă un răspuns, zise Mma Makutsi. Noaptea e un sfetnic prost când vine vorba de întrebări fără răspuns. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să nu fie găsit. Astrologul și-a revenit; nu prea mult; într-atâta încât să spună, suficient de tare, ceea ce nimeni nu era dispus să audă: „Stațiunea nu va mai dura până la...”. Atât. Și a murit. Cu adevărat; l-au sucit câțiva inși pe toate părțile. Doctorul l-a ascultat cu urechea. Șeful Gărzilor Reunite a decis ca trupul să fie dus la Morgă și a instalat o pază. Carnavalul a început cu o crimă, dar câte festivități grandioase nu încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ca pe un mormânt: pășești dincolo, un râu de pucioasă urcă în inimă, inundă creierul, mâlește sufletul; pășești dincoace, o furtună de zgomote spintecă pașii. Nici o diferență între două tăceri, indiferent unde se întâmplă. Bă, dacă scoți un sunet, îți sucesc gâtul ca la hulub. Gura! am spus! Dumnezeii mă-ti de curvă, tremuri ca câinele la injecție! Te pomenești că ești încă flăcău. Hai, nu te sclifosi atâta, jos nădragii, dar mai repede, că îmi moare pula la intrare când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu Dumnezeu și cu matale, taică! Mă ascuți, nimeni nu a avut atâta răbdare cu mine să mă asculte. Prima dată, acest rol l-a jucat în clasa a șaptea cu moș Miron, proful de mate, curva mică i-a sucit mințile, avea nevoie de un 6 să treacă clasa. Doi ani l-a șantajat cu violul, deși tare i-a mai plăcut. Moșul, trecut de 60 (încă în vână), avea pieptul păros și o măciucă de spărgea nucile. Moșul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe un pepene. Zi, mă, zi de ce-ai pus focul? Ce ți-am făcut eu, mă, să te răzbuni? Spune, mă, grijania mă-ti! Cine te-a plătit, sănătocule, să arzi mânăstirea? Spune ce jâdan împuțit, cine ți-a sucit mințile? Cruciulița mamii lor de masoni, nici în creierul munților nu ne este îngăduit să trăim! Nimeni, părinte, jur că nimeni. Mi-e Dumnezeu martor, el știe tot: "Rug aprins din casa mea te vei ridica la cer, Petre, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]