2,342 matches
-
Oraș și Rîuri (cele două localități Orăștioara de Jos și Orăștioara de Sus s-au numit mereu în maghiară Városvize, „Rîul Orașului“). Prima formă pentru Orăștioara a fost Orășioara, așadar derivată diminutival de la Oraș. Intercalarea lui t între rădăcină și sufix este reperată și la alte formații, toponimice sau apelative: Criștior (< Criș), căștioară (< casă), meștioară (< masă). Forma de feminin se datorește acordului cu regentul subînțeles apa, valea. Pentru schimbarea de gen de la Oraș la Orăștioara sunt invocate alte exemple din toponimia
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
pade, „loc șes, pajiște“, adv. „jos“; apel. rom. padeș, „platou mic“, existent, alături de diminutivul pădeșel, prezent în toponimul Pădeșel avînd, după unii și variantele pădișel, pădejel; baza antroponimică Padeș < Padea < sl. Pade < radi calul Pa(detașat din Pavilă, Pantelimon etc.) + sufixul -d(comp. cu pol. Paduch și ceh. Paduch, bg. Padeșki); gruparea numelor pe surse de proveniență: majoritatea (sau toate) topo nimele Padeș provin din apelativul rom. padeș „platou“, fie prin conversiune directă în toponime (în cazul munților, dealu rilor, platourilor
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
județul Prahova. În Serbia există un nume de loc foarte asemănător, Pra(h)ovo. Ca și multe alte toponime din zonă (Breaza, Cîmpina, Doftana, Drajna, Slănic, Predeal etc.), numele provine dintr-o rădăcină slavă de sud prah, „praf“, urmată de sufixul slav frecvent în toponimie -ova (Bucova, Craiova, Sadova, Glogova, Brabova). Sensul ar putea fi, după unii, metaforic, trimițînd la apa care, căzînd de la înălțime, se „prăfuiește“, adică se împrăștie în stropi mărunți ca firele de praf. Din punctul acesta de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
necontenit“ sunt mult mai plauzibile ca baze ale numelui brodnic. Putna Am ales acest nume pentru rezonanța istorică și culturală a mînăstirii omonime și a zonei în care este așezată, dar mai ales pentru „mănunchiul“ consistent de toponime formate cu sufixul na care împînzesc, e drept în proporții inegale de la o regiune la alta, întreg teritoriul țării. În Dicționarul geografic al Romîniei (publicat în 2008-2009) numele apare de opt ori și desemnează patru sate (din județele Bacău, Caraș-Severin, Suceava, Vrancea), trei
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Întunecoasă) și două rezervații naturale (în județul Vrancea). Forme identice sau foarte asemănătoare se regăsesc în toponimia diferitelor țări de limbă slavă, ceea ce ne indică o sursă etimologică slavă. Într-adevăr, este general acceptată baza apelativă slavă put, „drum“, cu sufixul -în (sensul fiind „vale cu drum“ pe ea). Geograful Ion Conea, care a fost un cercetător avizat al numelor de locuri, insistă asupra importanței economice a văilor și rîurilor însoțite de drumuri comerciale (nu întîmplător, în apropierea lor au fost
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
arterele de circulație moderne (cum este cel care leagă sud-vestul Moldovei de Brașov, pe valea Putnei vrîncene). Gh. Bolocan a realizat o analiză a grupului de toponime romînești care conțin în final secvența -na după consoană. Această secvență reprezintă un sufix adjectival en > in, cu vocala elidată (urmat de articolul -a) și sufixul adjectival ina, care, atașat unui entopic adecvat, arată caracteristica geografică cea mai frapantă pentru Namengeberi a locului. De exemplu, Calna (< cal, „noroi“) „nămoloasa“ Izvarna (< izvar, izvor, „izvor“), „locul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Brașov, pe valea Putnei vrîncene). Gh. Bolocan a realizat o analiză a grupului de toponime romînești care conțin în final secvența -na după consoană. Această secvență reprezintă un sufix adjectival en > in, cu vocala elidată (urmat de articolul -a) și sufixul adjectival ina, care, atașat unui entopic adecvat, arată caracteristica geografică cea mai frapantă pentru Namengeberi a locului. De exemplu, Calna (< cal, „noroi“) „nămoloasa“ Izvarna (< izvar, izvor, „izvor“), „locul plin de izvoare“. Selectăm, din lista lungă a toponimelor terminate în -na
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de rășinar) este geneza toponimului Rășinari prin conversiunea onimizantă a termenului popular „profesional“ rășinari. Reșița Este numele municipiului de reședință al județului CarașSeverin, de la care s-au format, prin polarizare, numele satului Reșița Mică (îmbinarea este, la origine, pleonastică, întrucît sufixul -ița și adjectivul mică subliniază de două ori ideea diminutivală) și toponimul Culmea Reșiței (subunitate din Munții Banatului). Sufixul diminutival -ița (atît în slavă, cît și în romînă) sugerează existența unei teme slave sau romînești, de forma reșea, resea, pe
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
reședință al județului CarașSeverin, de la care s-au format, prin polarizare, numele satului Reșița Mică (îmbinarea este, la origine, pleonastică, întrucît sufixul -ița și adjectivul mică subliniază de două ori ideea diminutivală) și toponimul Culmea Reșiței (subunitate din Munții Banatului). Sufixul diminutival -ița (atît în slavă, cît și în romînă) sugerează existența unei teme slave sau romînești, de forma reșea, resea, pe care cercetătorii n-au putut-o identifica sau reconstrui pînă n-au constatat că este o formă populară a
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Rece etc.). În prima variantă, numele trebuia dat inițial unei ape (neatestate însă); în varianta bazei romînești, posibilitățile sunt mai largi (vale, munte, izvor, fîntînă, vîrf, sat etc.). Accentul oficial pe prima silabă indică etimologia slavă, în timp ce accentul popular pe sufix arată că e vorba de o formă romînească (dacă nu e vorba, într-un sens sau altul, de o adaptare sau o analogie cu alte nume). Însușirea de a fi „rece“ a fost folosită și de alte populații pentru denumirea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Rothna-Bànya. Popular, numele se rostește și Rogna, Rocna, iar locuitorii, rodneni, rogneni, rocneni. Transformarea d > g > c este frecventă (cf. Zlat na > Zlacna > Zlagna, Lopatna > Lopacna > Lopagna, Sătmar > Săcmar). Etimonul este, fără îndoială, sl. rŭdŭni > rudna (< ruda, „metal“, „pămînt roșu“ + sufixul na), forma germană, Rodenau, fiind o etimologie populară, care o apropie de apelativul Roden, „desțelenire“. Slavul Ruda este prezent, în formă simplă, compusă ori derivată, în toponimia țărilor învecinate: slov. Rudna Gora; srb. Rudno; ucr. Rudno, Porudno; slovac Rudina, Rudna
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cum s-a întîmplat în cazul limbilor neolatine occidentale, ci continuă limba romană (lingua romana), cum se numea latina populară, singura care se folosea în aceste părți, pentru că limba de cultură și a religiei era greaca, apoi slava. Merită menționat sufixul autohton -esc (și derivatul său -ește), cu care au fost formate derivatele implicate în disocierea romînilor de celelalte populații din zonă, romînesc și romînește (din nou ne deosebim de romanitatea occidentală, unde s-a folosit sufixul latin literar -ice, iar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
apoi slava. Merită menționat sufixul autohton -esc (și derivatul său -ește), cu care au fost formate derivatele implicate în disocierea romînilor de celelalte populații din zonă, romînesc și romînește (din nou ne deosebim de romanitatea occidentală, unde s-a folosit sufixul latin literar -ice, iar derivatele au alunecat semantic spre alte domenii decît cele privind originea etnică: „roman“ ca specie literară, „romantic“ ca viziune literar-culturală, „romanță“ ca specie muzical poetică). Faptul că, pe lîngă înțelesul etnic, au apărut și sensurile „iobag
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Szilbossel (formele Zÿlwas și Silbagie le consideră prea „stîlcite“ fonetic, iar Szilváshely este o maghiarizare, prin etimologie populară: szilvás, „cu pruni“ + hely, „loc“), consideră că toponimul provine dintr-un antroponim neatestat, a cărui rostire literară ar fi *Sălbăgel (<Sălbag-, *Sălbağ+ sufixul diminutival -el). Antroponimul presupus ar fi format din tema Sălb(<Salbu, Salbea, derivate cu sufixul -bdin Sala) și sufixul -ag, -ağ (ca Bușag din Bușu, Bușa; Bușe; Harag > Haraga din Harea, Hariu). V. Frățilă crede că de fapt formația, într
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
prin etimologie populară: szilvás, „cu pruni“ + hely, „loc“), consideră că toponimul provine dintr-un antroponim neatestat, a cărui rostire literară ar fi *Sălbăgel (<Sălbag-, *Sălbağ+ sufixul diminutival -el). Antroponimul presupus ar fi format din tema Sălb(<Salbu, Salbea, derivate cu sufixul -bdin Sala) și sufixul -ag, -ağ (ca Bușag din Bușu, Bușa; Bușe; Harag > Haraga din Harea, Hariu). V. Frățilă crede că de fapt formația, într adevăr diminutivală, cu sufixul -el are la bază un toponim *Sălbagi (< Săldbağ < Săldăbağ) care desemna
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cu pruni“ + hely, „loc“), consideră că toponimul provine dintr-un antroponim neatestat, a cărui rostire literară ar fi *Sălbăgel (<Sălbag-, *Sălbağ+ sufixul diminutival -el). Antroponimul presupus ar fi format din tema Sălb(<Salbu, Salbea, derivate cu sufixul -bdin Sala) și sufixul -ag, -ağ (ca Bușag din Bușu, Bușa; Bușe; Harag > Haraga din Harea, Hariu). V. Frățilă crede că de fapt formația, într adevăr diminutivală, cu sufixul -el are la bază un toponim *Sălbagi (< Săldbağ < Săldăbağ) care desemna în documente, sub formele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
presupus ar fi format din tema Sălb(<Salbu, Salbea, derivate cu sufixul -bdin Sala) și sufixul -ag, -ağ (ca Bușag din Bușu, Bușa; Bușe; Harag > Haraga din Harea, Hariu). V. Frățilă crede că de fapt formația, într adevăr diminutivală, cu sufixul -el are la bază un toponim *Sălbagi (< Săldbağ < Săldăbağ) care desemna în documente, sub formele Zoldbagh, Zolobah, Zoldobag, Zoldobagh, un sat astăzi dispărut, localizat în vecinătatea actualului Sălbăgel din județul Timiș (întemeiat, probabil, prin „roire“ de populația fostului *Sălbăgi, în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
un munte denumit Sumatheg. Heg, actualmente hegy, însemnînd „munte“, rezultă că numele propriu-zis era summa, pe care administrația nu l-a tradus pentru că nu l-a înțeles. El are aceeași proveniență latină (sumus, -a, -um, derivat de data aceasta cu sufixul -atus). Romîna a păstrat modelul, pe care-l întîlnim în alte nume de locuri, îndeosebi oronime, desemnate prin adjective formate cu sufixul -at de la entopice care denumesc vîrfuri: Belciugata, Bîrnatul, Bulbucata, Bumbata, Buscata, Buscatul, Căciulata, Căpățînata, Chiscovata, Ciocați, Cornorata, Costișata
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
pentru că nu l-a înțeles. El are aceeași proveniență latină (sumus, -a, -um, derivat de data aceasta cu sufixul -atus). Romîna a păstrat modelul, pe care-l întîlnim în alte nume de locuri, îndeosebi oronime, desemnate prin adjective formate cu sufixul -at de la entopice care denumesc vîrfuri: Belciugata, Bîrnatul, Bulbucata, Bumbata, Buscata, Buscatul, Căciulata, Căpățînata, Chiscovata, Ciocați, Cornorata, Costișata, Fățata, Fundata, Gurguiata, Ostrata, Păstăiata etc. Nu avem însă toponime identice sau foarte asemănătoare cu sumat. În stadiul actual de documentare, este
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în paralel cu transcrierea sunetului romînesc s prin litera maghiară compusă sz. Mai mult, el invocă în sprijinul probabilității ca Sumat romînesc să continue lat. (mons) Summatus cîteva paralele toponimice italiene provenite din aceeași bază (la care s a adăugat sufixul diminutival -inus): Somnatino (Sicilia), Somaino și Somadino (Lombardia). Cu atît mai mult cercetarea trebuie continuată și aprofundată documentar și lingvistic. Efortul merită făcut pentru că ne aflăm în fața unor rarități toponimice. Șchei Este numele unor cartiere ale Cîmpulungului și Brașovului, acesta
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
supranume etnonimic). Variantele cu ș în loc de s sunt mai numeroase: Șcheia (pîrîu, afluent de dreapta al Sucevei; sate din județele Iași și Suceava; vîrf în Podișul Central Moldovenesc) și Valea Șchiauții („văiugă“, afluent de stînga al pîrîului Dăișoara, formată cu sufixul diminutival -uța de la Șchiaua). Apelativul romînesc schiau, șchiau (< lat sclavus, „slav“) a existat în romîna veche cu sensul „slav, bulgar“, iar astăzi și-a restrîns întrebuințarea în Transilvania și sensul la „bulgarii de religie protestantă din satele Cergăul Mare și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
variante, în documentele mai noi: Sibinj, Sibač, Szeben, Szebeny, Szebenye, Sibiciul de Jos, Valea Sibiciului. Majoritatea specialiștilor acceptă originea slavă a oiconimului Sibiu, pe care-l derivă din sl. siba < svila, „sînger, corn“ (comparabil cu slav. Svibeny, croat. Sibić, Sibać) + sufixul -inŭ, devenit în romînă -iiu (ca sl. pustiniu > pustiiu > pustiu, lat. cuneus > cuniu > cuiu > cui). Din aceeași zonă semantică fac parte toponimele Șmigul (care are ca prim formant magh. som < süm „sînger, corn“), Șom cuta Mare și Șomcuta Mică (< magh.
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cu el, de sl. somŭ, „somn“ (presupunere susținută de originea slavă a rîului Tisa, în care se varsă Someșul, și a altor afluenți ai acestuia: Bistrița < sl. bystrica, „rapid“, Sălăuța < salo, „gras“, Lăpuș < sl. lopuch, „soc“, Crasna < sl. krasŭnŭ, „frumos“). Sufixul slav -eș, -iș, -oș, care arată posesia unei calități intrinsece și derivă nume de persoane, ar fi putut forma, împreună cu baza sam, numele posesorului ținutului de la care, prin transfer, a fost numit și rîul (de altfel, în județul Tulcea există
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
iar romînii le-ar fi transmis toponimul fără finalul latinesc -us, după cum îi obligau legile lor fonetice). Mai plauzibilă ni se pare ipoteza lui G. Giuglea, după care forma latinizată Samus ar fi avut o variantă anterioară *Samisius (cu un sufix isi, ca în Marisius), care ar fi dat în romîna foarte veche *Sameș sau Sămeș și care, prin filieră slavă, putea deveni Someș (ca în Paganus > pogan), iar apoi ar fi fost preluată de romîni și de unguri. Dificultatea și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
fapt numele romînesc Tîmpa. Tîrgoviște Este numele municipiului de reședință al județului Dîmbovița și care a fost o perioadă capitala Țării Romînești precum și al unui sat din județul Timiș. De la numele municipiului s-a format, prin polarizare, toponimul Cîmpia Tîrgoviștei. Sufixul -iște, de origine slavă (< iște < icî), dezvoltat cu sufixul -ov într-un sufix compus oviște „locul unde există sau a existat o așezare, o acoperire vegetată sau faunistică“, ne conduce spre etimologie, și anume: sl. tîrgoviște, „locul unde a fost
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]