3,231 matches
-
doi dinți, nu? mi-a spus Charlotte. Cum s-a întâmplat? Arăți ca dracu’... Ar fi continuat poate pe tonul ăsta, însă a sunat soneria și persoana primită în casă de servitoare a pășit pe hol și a intrat în sufragerie. Charlotte a tăcut. Mai târziu am privit înăuntru și am zărit o siluetă feminină uriașă șezând în întuneric. M-am dus să văd și eu cine era femeia asta din Brobdingnag. Și, ce să vezi? Era mama lui Charlotte, doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
lucruri foarte ciudate în ultima vreme. Ia ascultă. Noaptea trecută am visat că eram în casa mea, undeva - și m-a surprins oricum că aveam o casă a mea, ca să nu mai pun la socoteală visul în sine. Stăteam în sufrageria mea frumoasă, cu un musafir. Și, ce să vezi? Aveam două piane. Două piane mari, ca de concert. Și apoi, oaspetele meu, care era un om foarte manierat - ca și mine de altfel, ne mișcam în cercuri decente - mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
explicat: — Frate-tău are nevoie de bani, de foarte mulți bani. Dacă nu ar avea bani de cheltuit, oricât de mulți ar vrea, ar muri. Când am auzit vorbele astea am fost uimit - era într-o dimineață foarte călduroasă, în sufrageria însorită, cu covor barbar din zgârie-norii în care locuiau, cu vazele și brizele sale fierbinți care îndoiau plantele, iar ea trona ca o matroană imensă într-un neglijeu de satin alb, cu un portțigaret între buzele ei rujate, dar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
posibilitatea de a fi actriță de radio și mi-a pomenit de OSU* și de Cantina din Culise**. M-am străduit să urmăresc ce spunea. Cum îți place casa mea? a întrebat. Nu era o casă, ci o cameră, o sufragerie înaltă, lungă și demodată, cu mulaje arhiducale de instrumete muzicale și pere. Plante, pian, un pat mare decorativ, pești, o pisică și un câine. Câinele respira greu - avea deja o vârstă. Pisica se juca în jurul gleznelor ei și le zgâria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
În tinerețea lui depășise recordul de la Torino la Londra. Exista și o fotografie cu el în costum de șofer de cursă. Iar în carlingă cu el era un terier irlandez mititel. Camerele din față erau și alea destul de proaste, însă sufrageria m-a terminat de-a binelea. Stella pleca devreme ca să fie pe platou la timp, și chiar dcaă exista o bonne a tout faire care să îmi pregătească micul dejun, nu reușeam întotdeauna să mă îndemn să mă așez la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
eram expert, învățasem asta pe vremuri - mă duceam să-mi iau micul dejun. Și astfel, într-o dimineață, tocmai îmi comandam cafea în cafeneaua Roseraie. Pe stradă se plimbau bătrâni în papuci, de parcă s-ar fi aflat în propriile lor sufragerii acoperite de mileuri, cărând pachete cu carne de cal și căpșuni etcetera, întorcându-se de la piață pe Place de l’Alma. Și deodată a intrat Frazer. Nu-l mai văzusem din ziua nunții. Hei, Frazer! Augie! Ce te aduce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
doar un mod de a-ți apăra părerile. Cred că prefer ce-a de-a doua versiune. Stella arată fericită și hotărâtă și vrea să arăt și eu la fel. Șade lângă soba arcuită ca un piept de pasăre din sufragerie, pe scaunul care bătrânul domn englez Ryehurst m-a avertizat - cu gândul la posibile ravagii - că este o piesă autentică Chippendale, și arată senină, inteligentă, plină de forță, vitală, uluitor de frumoasă, și așa și vrea să se prezinte restului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
proiectat la ,,domiciliul’’ copiilor, cu prezența și ,,explicațiile’’ date de 2-3 actori care fac parte din distribuția spectacolului: Raluca, Gigel, Ana II, bunica, mama, ofițerul. Sfârșit Ion Bălan Brăila,25 iunie 2002 MIKI, PIKI ȘI COCO... - 2011 Loc de joc, sufrageria unui apartament de bloc Locatari: Gigel; Pisica Miki, siameză; Cățelul Piki, pechinez; Papagalul Coco, african; Veverițele. În sufragerie se mai află o colivie, un ceas cu cuc, o canapea Scena 1 Dimineața, ora șapte Cucul din perete anunță ora șapte
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Raluca, Gigel, Ana II, bunica, mama, ofițerul. Sfârșit Ion Bălan Brăila,25 iunie 2002 MIKI, PIKI ȘI COCO... - 2011 Loc de joc, sufrageria unui apartament de bloc Locatari: Gigel; Pisica Miki, siameză; Cățelul Piki, pechinez; Papagalul Coco, african; Veverițele. În sufragerie se mai află o colivie, un ceas cu cuc, o canapea Scena 1 Dimineața, ora șapte Cucul din perete anunță ora șapte: Cu-cu, cu- cu, cu-cu... Apare Piki lătrând strident la cuc. Intră Miki cu mers leneș, dar
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Lazăr, înghițind în sec de foame. *** În bucătăria de doi pași pătrați, ca orice bucătărie de garsonieră confort redus, soția lui Lazăr, gravidă în ultima lună, termină de pregătit ciorba. Stinge aragazul, merge în camera alăturată, care ține loc de sufragerie, dormitor, birou de lucru și salon de primire, așterne o față de masă pe biroul de lucru, aranjează două tacîmuri, apoi telefonează la autogară. Sigur că vine la timp! îi răspunde cineva de la informații. La ora cinci punct. Eventual, două-trei minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să le fiu egal! am luat, zic, niște fasole grasă... Am vrut s-o transfer de acolo; poate că într-un alt mediu..., ba chiar sigur că alt mediu... Ce, a vrut s-audă?! Cum lucram în ziua aceea în sufragerie, masa desfăcută, plină cu hîrtii, un calculator împrumutat de la uzină..., cred că la o întrebare de-a ei ori la vreo opinie despre cutare colegă, oi fi dat un răspuns așa..., n-are nici simțul umorului; numai ce-o văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
merită nici o atenție, nici să nu mai aud de el! După ce-și duce soțul în dormitor și-l lasă să cadă pe pat, așa îmbrăcat, femeia mai stă o clipă, să se convingă că doarme tun, apoi merge în sufragerie și formează un număr de telefon: Ce bine că-mi răspunzi tu! Poftă bună!... Mă tem că lucrurile se precipită; el a fost adus acasă de cel cu revista... A adormit, dar era furios... Cred că i-a spus... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mîncarea uscată pe ele și ceașca de cafea, pe fundul căreia zațul s-a întărit și a crăpat în cîteva bucăți. Cine știe de cînd n-o fi trecut pe acasă !... murmură încet Aura, lăsîndu-și la întîmplare bagajul. Intră în sufragerie. Ceasul din bibliotecă stă. Are impresia că și inima ei, care a palpitat de atîtea ori la gîndul întoarcerii, se va opri. "Cum de nu-s în stare să simt ceva?! Parcă aș fi intrat într-o casă străină, pustie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
înghițitură lungă, parcă ar fi apă, apoi lasă sticla pe colțul mesei. "De ce atîta pustiu?!" gîndește cu groază, ajungînd în dormitor. Nici o amintire. Stă stingheră, ca într-un magazin de mobilă, nehotărîtă ce să cumpere. Agale, istovită, se întoarce în sufragerie și se trîntește în fotoliu. Își descalță pantofii, bagă picioarele sub ea, trage pătura din păr de cămilă de pe recamier, se învelește și bea din nou o înghițitură de coniac, păstrînd sticla alături. Și totuși, ce bine-i acasă !... Trăiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
interioară și a găsit resurse, din calcul ori din naivitate, să-i ia cameră la hotel. E totuși un tip tare, va urca rapid. Știe ce vrea de la viață și-și dirijează sentimentele dacă asta-i posibil cu adevărat." Din sufragerie se aude telefonul. Te rog să mă scuzi un minut! spune Doina ridicîndu-se. Alo, da se aude vocea ei. Da, familia Săteanu. A, doriți să-mi comunicați numărul. Deci, familia Marcu, apartamentul o sută doi, hotel "Carpați", începînd cu mîine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
al Sorinei, cel de aici de la uzină, mi-e prieten și are locurile șase-șapte. Înțelegi? Aș vrea să nu fiu de acord. Înseamnă răutate și nu trebuie să ne caracterizeze. Ia-o ca o ironie, Doina. Atunci..., da. Mihai traversează sufrageria, cu telefonul într-o sacoșă, oprindu-se la cuierul de la intrare, să-și îmbrace paltonul. Știi, Mihai..., începe Doina timid, ajutîndu-l să-și potrivească fularul mă gîndesc că ai putea să judeci sever cele discutate, ba ai să ajungi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
durere. Deschide aparatul de radio, însă, numai după cîteva clipe, îl închide printr-un gest nervos, aproape violent. Vrea să mănînce, dar în frigider nu găsește decît o bucată de salam de Sibiu și nu-i place. Întoarsă înapoi în sufragerie, cu privirea pierdută, în căutarea unui punct de sprijin, se oprește în fața tabloului de pe perete ea, Radu și copilul, prinși într-un moment de mișcare, cînd ea lua copilul peste umărul drept, din brațele tatălui, ca în "Sfînta familie" a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
câteva tablouri, printre care și stampele japoneze din camera de lucru. Pe jumătate ascunsă de un teanc de scrisori, o fotografie înfățișându-l pe Palmer, în jurul vârstei de șaisprezece ani. De cealaltă parte a holului, prin ușa deschisă, se vedea sufrageria cu masa pregătită pentru prânz și o sticlă de vin de la firma Lynch-Gibbon. Masa era pusă pentru două persoane. — Mulțumesc, spuse Honor Klein. Și acum mă puteți ajuta să pun cutiile astea unele peste altele? O să am nevoie de spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de puține locuri mai rămăseseră unde gândurile mele se puteau duce fără a stârni durere sau culpabilitate, mi-am spus că trebuie să mai beau niște whisky și mi-am amintit că Palmer avea o sticlă într-un dulap din sufragerie. Lăsând luminile aprinse, am traversat holul. Ușa de la sufragerie era închisă. Am deschis-o și am intrat. Nu era întuneric în sufragerie și mâna mea a ezitat în drum spre întrerupător. În sfeșnicele de argint așezate pe masa lungă ardeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
puteau duce fără a stârni durere sau culpabilitate, mi-am spus că trebuie să mai beau niște whisky și mi-am amintit că Palmer avea o sticlă într-un dulap din sufragerie. Lăsând luminile aprinse, am traversat holul. Ușa de la sufragerie era închisă. Am deschis-o și am intrat. Nu era întuneric în sufragerie și mâna mea a ezitat în drum spre întrerupător. În sfeșnicele de argint așezate pe masa lungă ardeau lumânări, transformând camera într-o peșteră de lumină caldă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să mai beau niște whisky și mi-am amintit că Palmer avea o sticlă într-un dulap din sufragerie. Lăsând luminile aprinse, am traversat holul. Ușa de la sufragerie era închisă. Am deschis-o și am intrat. Nu era întuneric în sufragerie și mâna mea a ezitat în drum spre întrerupător. În sfeșnicele de argint așezate pe masa lungă ardeau lumânări, transformând camera într-o peșteră de lumină caldă, palidă, la care ochii mei s-au adaptat imediat. Am rămas nemișcat, puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
întrebă Palmer. Vorbea pe un ton scăzut, glasul lui era aspru și trăda emoție. — Da, vrei să o vezi? am întrebat. — Am venit să o iau, spuse Palmer. — Nu zău?! Și dacă ea nu vrea să vină? Antonia deschisese ușa sufrageriei și lumina ce venea din spate căzu pe fața lui Palmer dând la iveală linia dreaptă a buzelor lui strânse și ochii abia întredeschiși. Era chipul unui om aflat în primejdie și această imagine m-a umplut de fericire. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Nici măcar nu știam dacă Antonia mai e sau nu în apartamentul meu. M-am gândit că nu pentru Antonia îl lovisem pe Palmer, ci pentru Honor. Sau poate nu era așa. Ușa apartamentului era încă larg deschisă. Am intrat în sufragerie. Antonia era în picioare lângă fereastră. Părea calmă. Cu mâinile la spate și cu capul puțin aplecat în față mă examină cu atenție, iar pe fața obosită i se citea un interes provocator, întrebător. Cred că-i plăcuse că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mai bine să te întreb și să mă mai uit o dată la ferestre. Bun, văd că ți-au sosit deja lucrurile. Putem să ne apucăm imediat să le aranjăm puțin. — Intră, bobocule, i-am spus și am invitat-o în sufragerie. Antonia își ștersese lacrimile și acum își pudra nasul. O salută pe Rosemary. Cred că nu mai e cazul să ne batem capul cu draperii, i-am spus lui Rosemary. Eu și Antonia rămânem împreună așa că totul se poate întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
hotărâte, îmi era necunoscut. Dar am știut imediat cui îi aparține. — Fetelor, vă las puțin singure, mă duc să aduc niște șampanie, am spus. Vreau să bem pentru logodna soției mele, și am ieșit trântind ușa. M-am dus în sufragerie, am închis ușa și am încercat cu înfrigurare să deschid scrisoarea. Am reușit cu greu. După ce am rupt plicul, am recunoscut scrisul lui Palmer și am înghețat. Am smuls din plic scrisoarea mototolită și ruptă. Nu mai era alt mesaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]