3,177 matches
-
singur cuvînt toată după-amiaza. CÎnd s-a lăsat seara, tata s-a retras În camera lui, a Îmbrăcat cel mai bun costum și s-a Întors cu un pachet Înfășurat În celofan pe care l-a așezat pe măsuța din sufragerie. Cadoul meu. A luat loc la masă, a băut un pahar cu vin alb și s-a pus pe așteptat. Invitația spunea că cina era la ora opt și jumătate. La nouă și jumătate Încă mai așteptam. Tata mă privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cît uita mai mult. Se iveau primele sclipiri ale zorilor cînd m-am Întors la apartamentul din strada Santa Ana. Am deschis ușa cu grijă și m-am strecurat peste prag fără să aprind lumina. Din antreu se putea vedea sufrageria În capătul culoarului și masa Încă pregătită de sărbătoare. Prăjitura era tot acolo, neatinsă, iar vesela aștepta În continuare cina. Silueta tatei se contura nemișcată În fotoliu, iscodind de la fereastră. Era treaz și rămăsese În costumul de oraș. Volute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
la orice oră. — N-am de gînd s-o mai văd pe Clara sau să mai vorbesc cu ea, am zis eu. Tata s-a mărginit să Încuviințeze În tăcere. M-am lăsat să cad Într-unul din scaunele din sufragerie. Privirea Îmi căzu În pămînt. — Îmi spui pe unde ai fost? — Am umblat. — Am tras o spaimă de moarte. Nu era mînie În glasul lui, nici măcar reproș, doar oboseală. — Știu. Și-mi pare rău, am răspuns. — Ce-ai pățit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mă duc la culcare. Pic de somn. — Cel puțin deschide-ți cadoul Înainte să mergi să te culci, a zis tata. Mi-a arătat pachetul Învelit În celofan pe care Îl depusese cu o seară În urmă pe masa din sufragerie. Am șovăit o clipă. Tata a Încuviințat. Am luat pachetul și l-am cîntărit. I l-am Întins tatei fără să-l deschid. Cel mai bine ar fi să-l returnezi. Nu merit nici un dar. — Darurile se fac pentru plăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Să știți că mie-mi fac silă păsăroaicele astea, zise portăreasa. La cît ajung să se cace. Stați liniștită, doña Aurora, că atacă numai cînd le e foame. Am Înaintat cîțiva pași, pînă la capătul holului. Am ajuns la o sufragerie ce dădea În balcon. Se deslușea conturul unei mese răvășite, acoperită cu o față de masă destrămată, care părea un giulgiu. O străjuiau patru scaune și două vitrine pline de murdărie care adăposteau vesela, o colecție de vase și un serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
atîta vreme cît o puteam susține cu privirea, secundă cu secundă. 18 CÎnd am ajuns acasă, am descoperit că Fermín sau tata deschiseseră deja librăria. Am urcat un moment la etaj ca să ciugulesc ceva. Tata Îmi lăsase pe masa din sufragerie niște pîine prăjită, marmeladă și un termos cu cafea. Le-am dovedit pe toate cum se cuvine și am coborît În mai puțin de zece minute. Am intrat În librărie pe ușa din dos, care dădea spre holul clădirii, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
lăsă să-i scape un oftat pe care nu m-am priceput să-l descifrez. — Mai bine veniți În casă. Nu vreau să vorbesc despre asta În stradă. 20 Nuria Monfort trăia În Întuneric. Un hol Îngust ducea Într-o sufragerie care funcționa totodată ca bucătărie, bibliotecă și birou. Pe drum, am putut Întrezări un dormitor modest, fără ferestre. Asta era tot. Restul locuinței se reducea la o baie minusculă, fără duș și fără cadă, prin care pătrundeau tot soiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
deranj. Urma să-mi fac și eu una. Ceva mă făcu să bănuiesc că acea cafea cu lapte era toată masa ei de prînz. Am declinat Încă o dată invitația și am văzut-o că se retrage Într-un ungher al sufrageriei unde avea un cuptor electric. — Faceți-vă comod, zise ea Întorcîndu-mi spatele. M-am uitat Împrejur și m-am Întrebat cum. Nuria Monfort Își avea biroul pe o masă de scris ce ocupa colțul de lîngă balcon. O mașină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
care mă lovea În față și m-am Îndreptat spre universitate. Trecînd peste Ramblas, mi-am deschis drum pînă la strada Tallers și m-am pierdut În Îngustul său canion de penumbre, gîndindu-mă că aș fi rămas prins În acea sufragerie obscură În care acum mi-o Închipuiam pe Nuria Monfort șezînd singură În Întuneric, aranjîndu-și creioanele, mapele și amintirile, În tăcere, cu ochii Împăienjeniți de lacrimi. MÎncare din fasole tipică din Asturia. „Feciori de curvă“, În limba catalană În text
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
avea o față plăcută, probabil datorită ochilor căprui, foarte blânzi. Avea pielea smeadă. Părul negru îi era coafat cu multă eleganță. Era singura dintre cele trei femei care nu se farda și în contrast cu celelalte părea simplă și lipsită de afectare. Sufrageria vădea eleganța de bun gust a perioadei respective. Avea un aer foarte sever. Exista un piedestal înalt de lemn alb și tapet verde pe care erau expuse gravuri de Whistler în rame negre simple. Iar perdelele verzi, cu un model
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu un tipar în care niște iepurași albi se zbenguiau printre copaci înfrunziți sugerau influența lui William Morris. Pe polița căminului era expusă faianță de Delft. În vremea aceea trebuie să fi existat la Londra cel puțin cinci sute de sufragerii decorate exact în același fel. Era o cameră castă, artistică și plicticoasă. Când s-a terminat masa am plecat împreună cu dra Waterford și ziua frumoasă și pălăria ei nouă ne-au convins să ne plimbăm prin parcul St. James. — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
la dna Strickland. Știa să-și aranjeze elegant mediul în care trăia. Apartamentul ei era întotdeauna curat și vesel, florile îl înviorau, iar cretoanele din salonaș, în pofida severității mobilierului, erau drăguțe și luminoase. Dejunurile pe care le dădea în mica sufragerie aranjată artistic erau plăcute. Masa era agreabilă, cele două servitoare erau plăcute ca înfățișare, mâncărurile erau bine făcute. Era imposibil să nu vezi că dna Strickland este o gazdă excelentă. Și erai sigur în felul acesta că e și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
marca o glumă care lor nu li se pare deloc amuzantă -, dar nu mi-a spus nimic. Nou-sosiții au solicitat atenția gazdelor, așa că am fost lăsat singur. Când într-un târziu ne-am adunat cu toții așteptând să fim poftiți în sufragerie am reflectat (în timp ce conversam cu doamna pe care fusesem rugat s-o „conduc la masă“) că omul civilizat practică o stranie nevinovăție risipindu-și scurtul interval al vieții cu tot felul de practici plictisitoare. Era genul de societate care te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
acceptaseră. De ce? Pentru a evita plictiseala monotonă a cinei în doi, pentru a le da servitorilor o seară liberă, pentru că nu aveau nici un motiv să refuze sau pentru că li se „datora“ o invitație. Erau cam prea mulți oaspeți pentru dimensiunile sufrageriei: un maestru al baroului cu soția lui, un funcționar guvernamental cu nevasta, sora dnei Strickland și soțul ei, colonelul MacAndrew, și soția unui parlamentar. Tocmai datorită faptului că parlamentarul constatase că nu poate lipsi din Camera Comunelor fusesem invitat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
din dreapta și din stânga lui erau puțin obosite. Îl socoteau greoi. De vreo două ori ochii dnei Strickland s-au oprit cu îngrijorare asupra lui. În cele din urmă, ea s-a ridicat și le-a condus pe doamne afară din sufragerie. Strickland a închis ușa în urma ei și, deplasându-se către capătul celălalt al mesei, și-a luat locul între marele avocat și funcționarul guvernamental. Ne-a trecut din nou sticla de Porto și ne-a oferit trabucuri. Avocatul a lăudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a propus să nu mai invite pe altcineva, ca să putem să trăncănim în liniște fără să ne întrerupă nimeni. Avea o casă veche foarte frumoasă pe Queen Anne Street și, fiind un om cu gust, o mobilase minunat. Pe pereții sufrageriei am văzut un fermecător Bellotto, și mai erau două tablouri de Zoffany pe care i le-am invidiat. După ce soția lui - o ființă frumoasă și înaltă, îmbrăcată într-o rochie aurie - ne-a lăsat singuri, am comentat râzând cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de expediție trimis la Tonkin. Venise înapoi cu o febră care îl făcea adeseori să se albească și să tremure ca o frunză, cu un borcan de cafea verde pe care îl ținea ca pe o relicvă pe masa din sufragerie, o fotografie în care-l vedeai stând în uniformă în fața unui câmp de orez și, mai ales, cu o încetineală în priviri, un soi de absență care-l cuprindea când se gândea la acele ținuturi, la tot ceea ce îmi spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
dar care, fără să dea atenție acestui lucru, urma o traiectorie clar marcată. Castelul devenea o cochilie, iar eu mergeam încet în spirala ei, îndreptându-mă puțin câte puțin către inima ei, trecând prin camere banale, bucătărie, magazie, spălătorie, salon, sufragerie, fumoar, pentru a ajunge la biblioteca ai cărei pereți erau în întregime acoperiți de cărți. Nu era foarte mare: se afla aici un birou pe care erau așezate cele trebuincioase pentru scris: o veioză, un tăietor de hârtie foarte simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
accepte invitația sa la cină, pe 14 aprilie, la orele 8 ale serii“. M-am pregătit pentru o masă în societate și când colo nu eram decât noi doi, el și cu mine, așezați la capetele mesei dintr-o imensă sufragerie unde ar fi putut intra 60 de persoane! O adevărată cină romantică! Glumesc. După cum ți-am spus, Tristețe este aproape un om bătrân. Însă ieri semăna cu un ministru, sau cu un cancelar, drept ca un I într-un frac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
deștept, un al doilea proiect de scenariu, în sertar. Te eliberează de tensiune, îl folosești când îți trebuie. De n-ar afla nevastă-mea, Vichi, că m-ar omorî, ar fi în stare de orice... În timp ce el se spală, în sufragerie, pe canapeaua care trecuse prin multe, Loredana așază pernele din piele albă, căzuseră bietele de ele, în lupta corp la corp, ea e încă studentă la teatru, tânără, dar foarte atentă, proful nu trebuie supărat cu nimic. Gol, încă subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
la facultate, prin oraș, mi s-a părut suspectă graba ei, neliniștea, nesiguranța, se vedea că minte, era ciudată, i-am zis că plec, dar am deschis casetofonul, fără să mă vadă, un casetofon care era așezat în spatele canapeli din sufragerie, jos, l-am lăsat să înregistreze și... am plecat. Când m-am întors, peste vreo trei ore, măi, fato, am ascultat caseta, că Vichi plecase, nu mai era acasă. Ce faci tu, Ioane?, ne vedem la tine sau la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
bărbatului e vexat, vecina închide ușa repede, a înțeles. Un apartament mic, aproape o garsonieră, dar are două camere, totul e foarte curat, se vede că e văruit de curând, în alb, ușile albe, gresie la intrare, holul, bucătăria și sufrageria, toate au aceeași gresie, e lucrat rasat, frumos, îi spune fata, Nicu Ciot mi l-a făcut, când o să-ți strângi bani, poți să pui parchet, îți dau voie, dacă îi ai acuma, dă-mi-i și îl rog eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
eu nici nu mă pricep, nu știu cum și cât, nu am nici o idee ce trebuie făcut la un parter, ei, când o să ai, schimbăm, mai îndreptăm una-alta, îți trebuie cam o mie de euro!... în bucătărie ai aragaz, frigider, în sufragerie ai canapea, rafturi, cărți, în dormitor, patul, un birou cu un computer, să-mi scrii din când în când, glumește bărbatul, e cablat la Internet, nu-ți face probleme, o să te coste puțin întreținerea și telefoanele, lumina, plătești tot, vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
un loc rău, îl am de la o doamnă în vârstă, o știam de mult pe babă, de când eram tânăr, frumoasă femeie a fost, o doamnă adevărată, cum ți-am zis. Vorbele alea ale tale, că din gresia de pe jos, din sufragerie și holuri, din baie și bucătărie, crește frigul ca niște brazi albi, care te înțeapă la picioare, e o prostie!, brazi în casă, în mijlocul casei?, BRAZI?, frigul ca niște brazi?, ești nebună, cred că ești ipohondră. În ciuda ideilor tale, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și... dus a fost, l-am pierdut!, i-am zis lui, ea n-a mai întrebat un cuvânt despre piesă, el a uitat, nici nu știe cum e piesa aia... că nu l-am lăsat să-i acopere gresia din sufrageria unde locuia cu parchet, cică tot venea frigul, ca brazii, peste ea, auziți ce nebună!!! Dar unde Dumnezeu a locuit, pe un aparat de aer condiționat dat la rece? Na, că m-am prostit și eu, că m-a înnebunit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]