1,176 matches
-
alături de celelalte pentru a compune un Întreg artificial: „O după-amiază de septembrie În Regent’s Park“. Apoi trecură două adolescente. Țineau În mînă un ziar și vorbeau despre unul dintre cazurile de-acolo: „Nu crezi că-i groaznic să fii sugrumat?“ o auzi Helen pe una dintre ele. „Ai prefera să fii strangulată sau să cadă bomba atomică peste tine? Se zice că mori repede cu bomba atomică... “ Vocile se depărtară, Înnecate de un nou val de muzică. „Se poartă cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dacă acceptați, de două ori dacă nu știți, și de trei ori dacă refuzați. Înțelegeți? Un singur ciocănit. — Vreți să vorbiți cu cineva din această încăpere? Un ciocănit. — Este mama voastră aici cu noi? Un ciocănit. Vocea Elspethei Macfarlane este sugrumată de emoție. — Kenneth? Duncan? Voi sunteți? Din nou un singur ciocănit. Elspeth izbucnește necontrolat în lacrimi. Pagină separată Cu mult timp înainte de a-i separa definitiv, Dumnezeu i-a unit pe Andrew Macfarlane și pe Elspeth Ross. Elspeth și sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și, mi se scoală, ea mă Împresoară, iar eu vreau s-o fut pe nemernica asta până-i ies ochii din cap, dai imposibil, fiincă deși acum mi s-a Întărit, ea Îmi soarbe ca curu viața din mine, mă sugrumă și țipă: Oprește-mi respirația ce naiba! Fute-mă mai tare! Mișcă! Mișcă! Oprește-mi afurisita de respirație! Mă sufoc și văd negru În fața ochilor pe când intru În convulsii, iar ea țipă și mârâie, iar dinții ei mă mușcă de buza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
militar. Bologa se cutremură iar. Un frig dureros îi cutremură inima. Șopti cu teamă: ― Ce întuneric, Doamne, ce întuneric s-a lăsat pe pământ... Glasul lui șerpui ca un scâncet de bolnav și se stinse în oftările vântului. 2 Întunericul sugruma satul foarte împrăștiat în care azi trăiau mai mulți soldați dușmani decât civili. Casele negre străjuiau sperioase ulița largă, neprunduită, răvășită de gropi, desfundată de miile de căruțe ce treceau necontenit spre front, încărcate cu merinde pentru oameni, întorcîndu-se înapoi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de-a valma. Masa din dreapta se golise; un soldat, cu capul țuguiat și cu fruntea de un deget, strângea alene tacâmurile și resturile de pâine. Fumul de tutun, mirosul de mâncăruri și de băuturi umpleau odaia până în tavanul cu grinzi, sugrumând flacăra lămpii cu abajur de tinichea roasă. Obloanele celor două ferestre erau închise, iar găurile din obloane, astupate cu șervete. De altfel, ferestrele n-aveau perdele și pe pereți se vedeau numai câteva cadavre de ploșnițe sătule. În capul mesei
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
păstrat? De ce n-a alungat el îndoielile, toate, să nu se mai reîntoarcă niciodată?... Și fiindcă clipele acelea au fost nespus de fericite și pline de liniște, de aceea am alergat fără odihnă, blestemând și cercetând pretutindeni... Lupta aceasta mă sugrumă mereu și frică mi-e că nu se va isprăvi niciodată, poate nici dincolo! Ochii lui Apostol se zvârcoleau în lacrimi, cu licăriri disperate, așteptând parcă izbăvirea supremă de la omul din fața lor. ― Crede, Apostole, și Dumnezeu va coborî în inima
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
zbârnâi prelung în toate urechile și atrase asupra lui toate privirile, întrebătoare și nedumerite. Urmară repede alte întrebări, din ce în ce mai aspre și mai poruncitoare, care i se înfigeau în inimă ca niște gheare ascuțite și-l strângeau de gât să-l sugrume. Când simți că se înăbușe, tresări, îngrozit, galben la față. Gulerul tunicii i se păru un laț nesuferit. Cu o smucitură disperată își rupse gulerul și strigă răgușit: ― Omorîți-mă!... Omorîți-mă!... Gestul și strigătul lui stârniră uimire și indignare. Colonelul se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
a lua viața de la capăt și nici tu nu o vei relua fără mine, auzi, până acum am făcut totul împreună, nu poți face nimic fără mine, mâinile mele îi cuprind umerii, urcă spre gâtul lui, aș putea să îl sugrum, din pricina furiei aș fi în stare de orice, dar el îmi desface mâinile, calmează-te, îmi spune cu răceală, eu știu că izbucnirea mea nu face decât să îl îndepărteze, dar nu îmi mai pasă, ar fi trebuit să stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
așteaptă-mă aici, mai am să îți spun câteva lucruri, apoi iese pe poartă, lăsându-mă cu fața îmbujorată, privesc în urma ei cu ostilitate, pentru asta se gătise în felul acesta? Pășește ca o gâscă pe tocurile înalte, cu grăsimile sugrumate în rochia de seară, cu decolteul zâmbitor, pentru a o vedea pe Yael făcând greșeala vieții ei, o fată tânără care nu se va ierta niciodată. O aud pornind motorul mașinii sale noi, poate că voi merge și eu în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
scurt, făcea analize și sinteze: ce a zis unul despre ălălalt, de ce |lălaltul nu i-a răspuns, ce a vrut să zică domnul președinte X când a dat nu știu ce declarație despre antrenorul Y. Congresul mondial de lingvistică electronică a fost sugrumat în fașă de apariția, prin telefon, a „principalului finanțator al Stelei“. Gigi Becali a vorbit, a decretat, a declamat, domnișoara blondă a simțit nevoia să-i ridice, gentil, mingiuța la fileu, iar domnul în cauză a felicitat-o: „Bravo, domnișoară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
derutat Metodiu - mărturisesc că nu știu ce te-a făcut să mă bați atât la cap să ieșim din drumul nostru și să ne abatem prin acest oraș unde, din câte văz, numai peștii pot dormi liniștiți. Dar, preacuvioase, e Veneția! - zise sugrumat de emoție Iovănuț. Uite, acela e Palatul Dogilor! — Și crezi că te lasă să dormi acolo? - făcu Metodiu. Toate astea sunt făcute să te uiți, dar să te folosești de ele - ioc! Drept să-ți spui, eu n-aș da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ceva din fața lui. Ochii i s-au mărit și se ținea cu o mână încleștată de piept. —Nu vreau să... a repetat. Își ridică vocea, ca și când ar fi vorbit cu cineva anume. Nu vreau s-o fac. Nenoro... Cuvântul fu sugrumat de un zgomot ca de frână. Am întors imediat capul ca să văd la cine se uitase. Camera era plină de oameni: Suki și Belinda Fine, tatăl lor, care vorbea repede cu un bărbat înalt și bine conservat la cei patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pădure, Îl lăsasem În lanț - cine se putea apropia de fiara sălbatică? După ce-au căzut multe bombe și plunghi, Moș Iacob a băgat de seamă că Osman a dispărut cu lanț cu tot. L-a crezut mort, Împușcat, ori sugrumat de lanț, În vreun tufiș. Și uite-l: nu mai mârâie, nu mai rânjește, nu mai sare la om. Scheaună și se gudură, bate pământul cu coada, chiar și la străini; când merge, merge pieziș, ponciș, de parcă n-ar ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
tot mai vrea, cum ți-am spus... O mănâncă în trup rău de tot, frate! Tainicele cărări ale iubirii - Deci te-a făcut fericit, omule! Nu ar trebui să... - Domnu’ doctor! Domnu’, veniți repede, vă rog! strigă Ofelia cu glasul sugrumat de emoție, deschizând cu mare grabă ușa. Iustin... acela... s-a trezit! Amândoi medicii au zvâcnit pur și simplu, intrând ca o avalanșă în salon, înghesuind-o pe asistentă în tocul ușii. Se opriră aproape gâfâind lângă pat. Iustin era
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ar fi acum aici, în această clipă binecuvântată de bunul Dumnezeu... Tainicele cărări ale iubirii Aici s-a oprit doamna Luiza din vorbă și nu a mai putut continua din cauza unui moment de adâncă emoție și meditație, care i-a sugrumat vocea. Și-a revenit repede, s-a închinat smerită și a eliberat explozia de râs pe care o dorise mai devreme și pe care cu greu o stăpânise doar din dorința de a se explica. Abia atunci au înțeles Eugen
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
iei totul acasă pe un memory-stick. Ce ușor e să faci animație, nu? Sau ai putea să te apuci de Flash, Maya, 3D Studio Max... Povestea calfelor călătoare Veronica D. Niculescu Trec de poșta mare, mă strecor printre mașinile care sugrumă Strada Mitropoliei. Taxiurile s-au bulucit în fața barierelor ce mărginesc Piața Mare, un șofer înjură crunt, cu dulce accent ardelenesc. Îmi pare rău că încă nu mi-am luat bicicletă. Fac stânga, trec pe lângă Hermann-primar și mă strecor pe sub bolta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
ținem sub supraveghere continuă încă 24 de ore și mai mult dacă va trebui. Dora adoarme. De data aceasta, un somn natural o copleșește deîndată ce-și simte gura răcorită. "Pff !... Uuuf ! Pff !... Uuuf !... Respirația neobosită și strânsura care îi sugrumă brațul între-taie somnul la intervale regulate. Diagramele și cifrele care o luaseră razna se disciplinează într-o uniformitate liniștitoare. După un timp nedefinit pentru Dora, care oscilează între somnul binefăcător și scurte momente de luciditate, se poate spune că pragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
tăcerii. Sub învelișul cald se instalează o atmosferă misterioasă, din alte timpuri, din alte vremuri. Este ca și cum sania cu aspect de rădvan, condusă de vizitiul ciudat, ar reface un drum inexistent, un drum spre originea timpurilor. Într-un târziu, șoapta sugrumată de emoție a lui Dragoș pare să confirme această incredibilă întoarcere : Nu pot scăpa chemării de a mă întoarce atunci, la momentul începutului. Atunci când tremuram deslușind urmele ochilor și degetelor unei fetițe întipărite în paginile cărților cu povești. Dora nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și pe mine, dar presupun că se Întâmplă uneori ca până și ție să ți se pară ciudate propriile porniri. Noroc că florăreasa de dincolo stătea În picioare pe trotuar, astfel că puteam să vorbesc liber, chiar dacă inima mi se sugruma În gât, ca să zic așa. Numărul s-a dovedit a fi al unui hotel. Totuși, când mi s-a făcut legătura, femeia de la capătul firului a refuzat plină de tact să-mi răspundă la orice Întrebare. În schimb, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
claustrare de cinci stele. Nu m-ai iertat niciodată, nu-i așa, Laurence? — Pentru Dumnezeu, mamă, nu începe. Am avut o zi plină. — Crezi că te-am trădat. Crezi că ar fi trebuit să-ți spun adevărul. Vocea îi era sugrumată de durere. — Dar pe vremea aceea nu se credea că e un lucru bun. Toată povestea asta cu sinceritatea și cu găsirea mamei biologice e ceva nou. Noi credeam cu toții că era mai bine să nu se știe. Să începi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
contratimp cu bătăile inimii victimei și îi oprește inima. Cealaltă fotografie arăta un piton uriaș, de vreo șapte-opt metri, înfășurat în jurul unui bărbat care avea fața răvășită de groază. Vânătorul strângea cu mâna dreaptă reptila de după cap, ca s-o sugrume; i se vedeau degetele crispate, încordate cu disperare în spatele ochilor pitonului, fascinanți, semănând perfect cu două pietre de ametist; și încă nu se putea ști dacă vor ceda mai întîi vertebrele șarpelui sau va ceda inima omului... Această ultimă fotografie
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o prezență nelipsită și de neînlăturat în și din existența semenilor săi, chiar dacă unii sunt de părere că el n-ar trebui să aibă drept de cetate. Cele câteva milenii de existenă umană au demonstrat că, atunci când poezia a fost sugrumată, asupra oamenilor s-au abătut cele mai teribile nenorociri. Pe urmă, poetul a fost, este și va fi poet, indiferent că scrie în antichitate, sub negura Inchiziției ori în era zborurilor intergalactice. Mi-ați cerut o definiție. R: Da. P
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
asta. Și nici Eminescu nu cred că s-a gândit la așa ceva când a scris aceste versuri. Mai degrabă totul trebuie judecat și înțeles altfel: “Poetul rămâne rece la nimicul cotidian care-l înconjoară și de care riscă să fie sugrumat, anihilat, distrus.” Altminteri, dacă am lua totul ad literam, ar însemna că poetul însuși militează pentru alungarea lui din cetate, din viață, din preajma oamenilor. Și, cum se știe, “poeții au militat dintotdeauna pentru apartenența la totul uman, din care nimeni
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
În primul rând, pentru că n-ai nici un martor. Aici suntem absolut singuri. Doar noi doi, nu mai e nimeni altcineva. Și, să știi că nu m-am gândit numai la anonime...” “Poftim?” “Ei, ce mă tragi așa de guler? Mă sugrumi, ce naiba?! Nu te-aprinde, dragă, nu m-am gândit la anonime, eu ziceam să scrii așa, o nuvelă, un roman, mă rog, tu știi mai bine... Da’, unde pleci? Stai, omule, aici! Ia uite ce viscol e-afară! Băi, că
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ușa. Dă să iasă. Stau în prag. Îmi ia mâna în mâna lui. Se uită la mine cu zâmbetul ăla tâmp și grețos. Îmi pupă mâna și apoi mă trage spre el. Mă pupă pe gât. Îi zic cu glasul sugrumat de șoc: — Hai că vă-ntindeți. Îl împing de tot afară, trântesc ușa după el și încui yala. Mi-e scârbă, am un nod în gât cât China și îmi vine să urlu și să-mi smulg de pe gât toată
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]