1,440 matches
-
cu episoade anxioase și disforice ce pot dura ore sau chiar câteva zile; - impulsivitatea manifestă în cel puțin două sectoare conectate la integritatea personală, precum alimentația compulsivă, viața sexuală, abuzul de substanțe sau șofatul iresponsabil, se racordează conduitelor autovătămătoare și suicidare recurente. Sunt caracteristice atitudinile provocative și intoleranța în relațiile interpersonale din cauza furiei de nestăpânit care poate favoriza și acte suicidare (Zanarini, Gunderson, Frankenburg, Chauncey, 1989Ă. Sunt descrise drept condiții agravante: incestul transgenerațional înaintea vârstei de 10 ani, cruzimea parentală, ostilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
conectate la integritatea personală, precum alimentația compulsivă, viața sexuală, abuzul de substanțe sau șofatul iresponsabil, se racordează conduitelor autovătămătoare și suicidare recurente. Sunt caracteristice atitudinile provocative și intoleranța în relațiile interpersonale din cauza furiei de nestăpânit care poate favoriza și acte suicidare (Zanarini, Gunderson, Frankenburg, Chauncey, 1989Ă. Sunt descrise drept condiții agravante: incestul transgenerațional înaintea vârstei de 10 ani, cruzimea parentală, ostilitatea cronică și alte trăsături antisociale și schizotipale în familia părinților. Conform ICD-10, se disting două subtipuri ale unei personopatii instabile
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
comorbiditate s-a întâlnit la TP antisocială, mai ales cu dependența și abuzul de alcool și droguri, dar și cu depresia. În studiul lui ZIMMERMAN, persoanele cu tulburare de personalitate prezentau o rată de 7 ori mai mare de tentative suicidare decât populația generală. În cadrul comorbidității se întâlnesc toate diagnosticele funcționale ale DSM-IV. Este semnificativ faptul că frecvența mare a tulburărilor pe Axa I la cei cu tulburare de personalitate ce a fost identificată în studiile epidemiologice, a completat perspectiva ce
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
legătură. Pe lângă neurologie se poate menționa dermatologia, medicina genito-urinară, și multe altele. Patologia din clasa tulburărilor somatoforme sau sidromul MÜNCHAUSEN au strânse corelații cu tulburările de personalitate. O mare parte din cazurile ce apar în serviciile de urgență cu tentative suicidare, accidente și leziuni ca urmare a confruntărilor interpersonale au tulburări de personalitate, la fel, majoritatea celor îngrijiți pentru addicție etanolică sau toxicomanii. Cazuistica serviciilor medicale este un sector al populației generale în care tulburările de personalitate sunt frecvente. La acest
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
în elaborarea unui model de intervenție cognitivă cu o cât mai largă aplicabilitate și eficiență. Psihoterapiile comportamental-dialectice au fost dezvoltate de LINEHAN (1993Ă ca o metodă în mod specific adresată părinților cu tulburare borderline de personalitate și manifestări autovătămătoare sau suicidare. STANLEY (2001Ă le consideră o variantă a terapiilor cognitiv-comportamentale care poate fi adaptată utilizării și în cazul tulburărilor de personalitate, cu precădere a celor dominate de disfuncționalități emoționale. Acestea din urmă - în cazul TP borderline - sunt condiționate pe de o
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
aibă în vedere întregul sistem. Se stimulează comunicarea între membrii diferitelor grupuri, respectul reciproc și inițiativele responsabile (BATEMAN, FONAGY, 1999Ă. A patra variantă terapeutică de grup este una intensivă care se adresează situațiilor critice cum ar fi de exemplu tentativele suicidare. Ea se desfășoară în condiții de spitalizare și poate dura între una și șapte zile. Costurile ridicate o fac tot mai rar utilizată. Metoda include observarea, îngrijirea și suportul, fiind combinată cu alte variante psihoterapeutice (ROSEN și colab., 2001Ă. Această
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
borderline respectiv TP narcisic și TP antisocial. În prima situație, chiar dacă la început trăsăturile borderline și cele narcisice se tolerează reciproc - putând trece chiar prin scurte perioade de armonizare pe terenul atributelor din spectrul dependenței - ulterior recurențele depresive și potențialul suicidar vor ajunge să confirme accentuarea instabilității structurale. În a doua variantă stilul activ-exploatativ și non-empatic al antisocialului vor face imposibilă relația conjugală. Orice căsătorie - menținută forțat în cadrul descris - se va repercuta direct negativ asupra eventualilor urmași. Astfel sfatul conjugal devine
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
tulburările de personalitate se adresează manifestărilor clinice și comportamentale relevante prin intensitatea, dramatismul și periculozitatea lor pentru individ și anturaj. Sunt vizate deci stările depresive și anxioase, producțiile perceptuale și cognitive patologice, impulsivitatea și agresivitatea ce pot culmina în acte suicidare sau criminale. Rezultatele studiilor experimentale și clinice adresate terapiei medicamentoase a tulburărilor de personalitate sunt dificil de extrapolat în strategii terapeutice elaborate sau specifice unei caracteriopatii datorită mai multor condiții dezavantajante. Printre ele enumerăm frecventele situații de comorbiditate cu alte
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și semiambulatorii. COWDRY și GARDNER (1988Ă comunică rezultatele unui studiu placebo controlat complex la pacienții cu personalitate borderline care a confirmat rolul unor doze mici - 7-8 mg/zi în medie - de trifluoperazină în controlul manifestărilor disforice, a interpretativității și comportamentului suicidar. SOLOFF și colab. (1986, 1989Ă, confirmă utilitatea haloperidolului în doze zilnice medii de 4,8 mg în reacutizările manifestărilor borderline și o eficacitate asemănătoare cu a amitriptilinei în controlul simptomelor depresive. De subliniat faptul că nici unul din studiile menționate până
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
eșalonat pe 22 de săptămâni - eficacitatea progresiv diminuată a haloperidolului asupra simptomelor borderline dar și agravarea manifestărilor depresive consecutivă akineziei. MONTGOMERY și colab. (1982Ă descriu cu un deceniu înainte și eficiența flupentixolului decanoat - 20 mg/doză în scăderea incidenței comportamentului suicidar la TP borderline și TP histrionic. Apariția celei de a doua generații de neuroleptice a coincis cu tentativele de introducere a CLOZAPINEI - primul preparat sintetizat - în tratamentul tulburărilor de personalitate. FRANKENBURG și ZANARINI (1998Ă descriu utilitatea neurolepticului administrat în doză
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
psihoactive. Terapiile cognitive de scurtă durată (EVANS și colab., 1999Ă alături ce cele dialectic-comportamentale (LINEHAN și colab., 1991Ă s-au dovedit eficiente clinic dar și statistic în asistarea pacienților cu TP borderline și TP antisocială cu tentative de autovătămare și suicidare recurente. Ele au fost utile și în controlul stărilor depresive, a abilităților relaționale și a funcționării sociale a pacienților respectivi. Tulburările de personalitate aparținând clusterului C invocă adeseori intervenția terapeutică și beneficiază atât de componenta ei psihofarmacologică cât și de
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
psihopatul CLECKLEY. În perspectivă developmentală cei cu tulburări de conduită au deseori un debut precoce al comportamentului sexual, a băutului, fumatului, uzului de substanțe ilicite și al actelor imprudente și riscante. Ca o consecință pot rezulta traumatisme, infecții, etc. Conduitele suicidare sunt mai frecvente. Procesul educațional se realizează dificil sau distorsionat. Comportamentul delictual se poate amplifica progresiv. Constructul DSM-IV al TP antisociale a adultului este unul destul de compozit. El se centrează pe agresivitate, impulsivitate, delictualitate, iresponsabilitate. Sunt și aspecte polare și
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
personalitate supraordonată, un „cluster” care cuprinde trăsături ce se regăsesc la mai multe tipuri. În afară de personalitatea antisocială se mai găsesc trăsături descrise la histrionic - șarm superficial, insinceritate, egocentricitate, manipulare - la narcisic - grandiozitate, lipsa empatiei, exploatarea altora - la borderline - impulsivitate, gesturi suicidare - și la paranoid - neîncredere. S-ar mai putea discuta interferența psihopatului cu o tulburare de personalitate „hipomaniacală”, multe din manifestări fiind congruente cu un tip ce ar avea astfel de trăsături. Din păcate, în prezent foarte puțini specialiști acceptă tipul
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
deposedat de bunuri și situații, de statut și rol social. Manipulatorul poate urmări avantaje, satisfacții, plăceri perverse. Mai ales la TP din clusterul B e frecventă manipularea prin șantaj afectiv, prin amenințarea cu părăsirea, cu suicidul, prin realizarea unor tentative suicidare. Persoanele cu tulburări de personalitate se pot manifesta manipulativ și cu personalul medical sau cu cei dispuși să-i ajute încercând să-i determine să acționeze așa cum doresc ei sau străduindu-se să mențină o relație interpersonală dincolo de un suport
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
în școli normale și din această cauză, simțind că sunt respinși, încep să deteste lumea. Importantă este și evaluarea negativă a viitorului, expectațiile anxiogene, umilitoare, elemente asupra cărora trebuie intervenit. Acum apar lipsa de speranță dată de inexistența tratamentului, gândirea suicidară, așteptarea morții. Procesul terapeutic se realizează prin identificarea și evaluarea cognițiilor eronate, prin dezvoltarea unor scheme cognitive mai flexibile, mai realiste, prin schimbarea modului disfuncțional de gândire. Abordarea nondirectivă (reprezentant: C. Rogers) se bazează pe faptul că noi avem capacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
constatat că preferința pentru inhalarea solvenților este mai frecventă la tinerii cu situație economică precară, în timp ce cocaina se folosește mai mult în lumea afacerilor. -proprietățile farmacodinamice ale substanței în cauză, tipul ei de efecte psihologice specifice Suicidul la elevi. Actul suicidar nu este propriu-zis o formă de devianță școlară, în sensul că nu există norme școlare care să-l menționeze și să-l interzică explicit; însă, întrucât el se prezintă ca având legătură cu alte probleme de comportament ale elevilor, consider
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
evazionistă prin care individul scapă de o situație critică ce-i pricinuiește o suferință de neîndurat. Alti autori pun suicidul în relație cu agresivitatea, explicându-l ca pe o formă de agresivitate canalizată spre propria persoană. Principalele situații de risc suicidar la copii și adolescenți sunt: a) decesul unui părinte sau al unei persoane apropiate copilului b) comunicarea defectuoasă cu familia c )perioadele de stres acut. Principalii indicatori ai riscului suicidar la elevi sunt: a) existența unei tentative anterioare; b) amenințarea
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
de agresivitate canalizată spre propria persoană. Principalele situații de risc suicidar la copii și adolescenți sunt: a) decesul unui părinte sau al unei persoane apropiate copilului b) comunicarea defectuoasă cu familia c )perioadele de stres acut. Principalii indicatori ai riscului suicidar la elevi sunt: a) existența unei tentative anterioare; b) amenințarea cu sinuciderea c) depresia sau un factor de risc major în suicid; d) preocuparea consistentă și continuă pentru moarte și tot ceea ce are legătură cu moartea; e) izolarea față de prieteni
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
frecvent, pedepsirea acestor comportamente precipită suicidal; g) abuzul de substanțe psihoactive; h) suicidul sau moartea unei persoane apropiate; i) renunțarea la obiecte personale pe care elevul le valorize în trecut și canalizarea interesului spre mijloace de realizare efectivă a actului suicidar. În present se constată tendința de a considera suicidul ca o stare patologică, în temeiul faptului că dorința de viață este specifică naturii umane ți e mai puternică decât dorința de moarte. Delincvența juvenilă Delincvența juvenilă este un concept juridic
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
și mama sa pe de altă parte, vor căpăta un conținut particular legat de istoria familiei maternale. Într-o seară, are loc o altercație între Sylvie și mama sa în legătură cu sarcinile sale școlare (repetare a celei care a provocat gestul suicidar?). Mama sa se dovedește din ce în ce mai enervată, înfuriată, în timp ce Sylvie accentuează indiferența, impasibilitatea, devenind spune ea „dură ca un bloc de ciment”. Mama sfârșește prin a se înfuria, aruncând caietele și cărțile fiicei pe fereastră. În același timp aceasta simte că
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
că este gelos pe sora sa de lapte, și atunci dezvoltă sentimente de culpabilitate. Are și coșmaruri în timpul cărora își omoară părinții adoptivi: se trezește apoi speriat. Ca urmare a acestor gânduri agresive el se judecă cu severitate, dezvoltă idei suicidare: își imaginează că se aruncă sub un camion, dar nu trece la acțiune deoarece îi este frică să nu provoace un grav accident. Singurul moment în care se simte bine este atunci când se întâlnește cu prietena sa, dar și atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
însoțită în mod trecător de câteva simptoame: anxietate minimă, ușoare dificultăți de adormire atunci când tristețea predomină în timpul serii, senzația de a nu fi capabil și ușoare eșecuri școlare, reproșuri față de părinți... Pot apare idei în legătură cu moartea și chiar un gest suicidar într-un context impulsiv. Aceste simptoame au întotdeauna un caracter intermitent. Adolescentul este în continuare activ, se implică în mod pozitiv în activitățile școlare, culturale, sportive, afective etc. În unele cazuri, confruntat cu această stare depresivă, adolescentul poate adopta un
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
adolescenți au un scor ridicat (11-12), 21,3% au un scor mediu (8-10) și 31,6% au un scor limită (5-7). Întotdeauna au fost mai multe fete depresive decât băieți depresivi și diferența crește cu vârsta. 23,4% au idei suicidare dintre care 9% au idei frecvente, 6,5% au avut o tentativă de sinucidere. Aceste comportamente sunt mai frecvente la fete decât la băieți. Am realizat cu Fahs și Chabaud (1998) o anchetă epidemiologică în rândul a 465 adolescenți între
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
predomine la vârste între 17-18 ani, dar la băieți depresia se instalează mai precoce: 15-16 ani la băieți față de 17-18 ani la fete. Simptomele discriminatorii pentru depresia majoră sunt, pentru ambele sexe, acuzele privind oboseala, tulburări de somn și idei suicidare. Problemele somatice sunt descriminatorii pentru depresia gravă, dar acest lucru este valabil doar pentru băieți. Apar și alte variabile asociate statistic depresiei: dificultăți școlare, consumul unor substanțe (tutun și hașiș, dar nesemnificativ pentru alcool), dificultăți de relaționare cu părinții și
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
obiectul unui diagnostic de depresie. Verron și Angel (1986) citează pe scurt diverse studii: Carlson (1979): 102 pacienți spitalizați, 12% cu tulburări depresive majore; Robbins (1982, 1985): 64 de pacienți spitalizați în vârstă de 13-18 ani, depresie majoră 17%, comportament suicidar, tentativă de suicid: 15 subiecți (23,4%); Rosenstock (1985): 900 de pacienți spitalizați cu vârste între 14-19 ani, depresie: 29,5%; depresie și/sau comportament suicidar: 41%. Quemada și colab. (1985) evaluează frecvența manifestărilor depresive într-o populație de adolescenți
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]