2,367 matches
-
că arăta ca o celulă. E adevărat că nici camera bătrânului Higurashitei nu era mai mobilată, dar cel puțin aveai senzația că este locuită. — Nu-ți lăsa pantofii pe coridor, i-a reamintit Endō. Și mai bine fă-ți hainele sul și dormi cu ele sub cap. Altfel... ți le fură peste noapte, străine. Endō s-a rezemat de perete și, tușind de se cutremura din toate mădularele, a început să șteargă pistolul cu batista. — Ne culcăm? După ce-au întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
se trezească. Jaluzelele erau trase peste ferestrele deschise, dar afară era încă întuneric beznă. Tot hanul era cufundat în cea mai adâncă liniște. — Scoală-te! Endō își îmbrăcase deja cămașa și pantalonii. Chimonoul de la hotel, cu care dormise, era făcut sul, la picioarele patului. Tuși în timp ce-și punea haina. Gaston zări pistolul în tocul lui, sub haină. — Unde mergem, Endō-san? N-ar trebui să faceți nici un efort. Endō a deschis ușa fără să-i mai răspundă și l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-mă, a spus: - Și-apoi n-am hotărât că o să mă-nveți tot ceea ce știi despre femei? Se aștepta să-l refuz, să nu-mi țin promisiunea, dar un gând m-a luminat. Am scos din desaga cu cărți un sul de pergament într-o stare precară; cuprindea Anecdota de Procopius din Cezareea, scrieri pe care, neputând să-mi permit să le cumpăr, le copiasem în întregime la biblioteca din Aquileia. Rotari, mi-am dat perfect seama, era fermecat de istorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cuvintele astea pentru cazul în care, ferească Sfântul, Stiliano n-ar putea să vorbească. Mi-am calmat camaradul, asigurându-l că o să i le repet în timpul călătoriei până când o să-i intre-n cap. Tatăl meu a desfășurat pe masă un sul, l-a deschis și ne-a arătat o hartă a exarhatului. A pus arătătorul în locul numit Auxia, la circa zece mile la răsărit de Ravenna. Era însemnat printr-o cometă, și eu știam ce noimă avea. - Caută familia de căruțași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și am văzut bărbați și femei sosind în mici grupuri. După cum erau îmbrăcați, păreau a fi țărani. Garibaldo a venit să-mi dea vestea cea bună. - E momentul să începi să înțelegi, să pătrunzi misterul, a spus întinzându-mi un sul de pergament. L-am copiat din nou la Grado. Este una dintre cărțile tainice. După ce o citești, întoarce-te la mine. Era Cartea lui Enoh, despre care auzisem vorbindu-se câte-n lună și-n stele și pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cărți puse pe jos și m-a rugat să iau una pentru mine. Am luat Evanghelia lui Toma, drept care mi-a spus cu răutate: - Sunt sigur că știi că evanghelia aceea este considerată eretică și mincinoasă. Am strâns la piept sulul de pergament, atât de tare, că mă durea de la betele de care era prins. - Da, am răspuns, dar există oameni care gândesc altfel. Am observat pe chipul lui satisfacția că, deși alesesem o carte secretă, era lipsită de orice podoabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
binevoitoare și amuzată. - Vrei să fii tu acel sculptor? Întrebarea ei m-a încremenit și am bombănit ceva despre îndatoririle mele de la Brescia. - Fără scuze, Stiliano, și nu înceta să fii sincer. Uită-te la asta! Mi-a întins un sul cu omiliile episcopului Ambrogio, și apoi altul cu Confesiunile lui Augustin. - Sunt adnotate chiar de autori. Nimeni n-a făcut până acum un catalog al acestor scrieri, și unele sunt foarte rare, salvate din pârjolul ce-a distrus Montecassino. Facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
totul împrejmuit de un portic cu coloane având, în mijlocul unei grădini, o fântână cu trei jeturi înalte. Peste tot erau flori și arbuști de toate speciile și culorile. Giuliano stătea pe o laviță de piatră lângă fântână și citea un sul de pergament. Avea pe el doar o tunică simplă de bumbac alb. Ne-a primit politicos și a voit să știe cine eram. I-am întins scrisoarea de la Gundeperga și i-am rezumat motivul călătoriei mele. M-a ascultat răbdător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
încercat să i-l dau pe cel mai înțelept. Nu mai era mult până la mănăstire, când fiul meu a scotocit ceva în geanta pe care o ținea agățată la brâu și, aplecându-se spre mine, mi-a întins precaut un sul mic de pergament spunând: - Tată, tu știi cel mai bine de cât timp e nevoie ca să faci o copie frumoasă a unui act cu toate acele litere mari. Am văzut printre documentele pe care mi le-ai încredințat și unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ne-am strădui și noi să scriem ca ei, folosind cursivele mici și prescurtările, timpul s-ar reduce la jumătate. Am studiat literele, le-am modificat oleacă. Uită-te, nu-ți pare totuși frumos? Am oprit calul și am desfăcut sulul de pergament. Era vorba despre o ordonanță a regelui privind locurile unde se puteau tăia mieii la Pavia. Era într-adevăr frumos, ordonat și clar, și se putea citi repede în ciuda scrisului mărunt. - Mi se pare o idee bună, Ansoald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Pavia. Era într-adevăr frumos, ordonat și clar, și se putea citi repede în ciuda scrisului mărunt. - Mi se pare o idee bună, Ansoald. Ai mai vorbit cu cineva despre asta? A făcut semn că nu. - Bine, am spus eu vârând sulul în geanta mea. Și nici să nu vorbești. N-ai face decât să stârnești împotrivirea celor în vârstă și invidia tinerilor. Așteaptă să ajungi notar, pe urmă o să vorbim cu Rotari. M-a privit descurajat, spunând: - Da, tată, dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la o sihăstrie aflată pe stâncile abrupte ale Alpilor. Am pus să fie aduse în cancelarie câteva dintre lucrurile ei, mai ales scrisori și cărți, și douăzeci și doi de romani și longobarzi ale căror nume erau scrise pe un sul mic de pergament, ascuns într-un vas de sticlă albastru mat, din cele folosite de femei pentru creme, au fost înjunghiați mortal în propriile paturi. Singurul care va fi regretat și deplâns toate acestea a fost Adeodato, care suferea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de purpură, care-i aparținuse Gundepergăi, și despre care se spunea că ar avea adnotările lui Ambrogio din Milano. M-am dus la dulap și, negăsind-o din pricina dezordinii în care cărțile zăceau de ceva timp, am văzut că unele suluri căzuseră pe după vechile tunici. Tot scotocind pe-acolo, am dat de desaga în care pusesem relicva și m-am uitat la ea iritat din senin. Fără vreun motiv anume, am decis să i-o arăt lui Adeodato. I-am întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
scos afară legătura de piele pe care eu n-o cercetasem până atunci. A despăturit-o și s-a uitat la bucata de lemn lat cât degetul mare și lung de două palme. - Ce e asta? a întrebat, arătând un sul mic de papirus prins de lemn cu un fir roșu. - Nu știu, i-am răspuns surprins, neștiind nimic despre acel papirus. L-am desfășurat și, recunoscând scrisul lui Garibaldo, am citit: „Prietene, vei uita de Lemnul Sacru până în ziua în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și grefier prin meritul său, longobard prin voința sorții, demnitar al palatului din dorința regelui Rotari cel mare și acum neînsemnat preot al bisericii ariene din pricina preoților catolici. Amin. Jeluire Prea grabnic încheiasem această carte. A trebuit să descos din sul foile de pergament ca să pot să adaug și altele. Căci planurile lui Dumnezeu m-au smuls din tihna căpătată prin renunțare la propria persoană și la lucrarea în fapt, implicându-mă în noi și îngrozitoare întâmplări pe care trebuie neapărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Titlu folosit în Imperiul Bizantin pentru a desemna un guvernator al unor teritorii dincolo de mare; deși aparține de biserica catolică de rit oriental, exarhul nu trebuie să fie neapărat episcop, rang obligatoriu pentru conducerea unei eparhii catolice de rit roman. Sul de pergament cu versete din Vechiul Testament Exponent al gnosticului, din Alexandria, celebru mai ales între anii 120-140 d.Hr. 1 Termen medieval pentru a denumi populații scandinave 2 Populație mitică citată de cronicile medievale 1 Erezie a patriarhului Sergiu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
povestea lui Boris Sarafoff, Revoluția din 1989, moartea lui Vlad Țepeș, istoria legionarilor, cadavre, singulare ori la grămadă, din diverse perioade, și altele. - Domnul Ionescu, avem un caz, zâmbea Ancuța Goianu, o ființă subțirică, înfășurată în haine ca într-un sul de hârtie. - Te ascult, îi răspundea întotdeauna Andrei Ionescu, modelându-și după deget șuvița lui preferată de păr. - S-a descoperit un cadavru din vremea lui Vlad Țepeș, propriu-zis doar osemintele acestea, aveți aici pozele, de fapt, am alcătuit deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
bine putea să se strice zugrăveala, deci sprijinindu-mă de perete, mi-am băgat palma pe sub ele, le-am desprins pe rând, cu grijă, le-am așezat unul peste altul, pe pat, apoi le-am strâns pe toate într-un sul pe care l-am pus într-un colț al cutiei, pe urmă m-am dus lângă birou și am luat de pe raftul de deasupra lui rachetele de badminton, paleta vietnameză de ping-pong din cauciuc și mingile galbene, toate patru, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
când să pun mâna pe pistol, am auzit de dincolo cum mama trântește capacul valizei, și atunci am aruncat și centura în cutie, și peste ea pălăria, care era să cadă, cutia era prea plină, curelușa s-a agățat de sulul de postere și a rămas așa, atârnată, și atunci am auzit din nou zgomotul încuietoarei de la valiză, care era defectă, valiza nu se putea închide decât în doi, unul trebuia să apese capacul cu putere, iar celălalt să încuie valiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
zări coșul mare de gunoi deschis, lucru neobișnuit. Se pregătea să-l Închidă cu un gest mașinal cînd aruncă o privire Înăuntru. Zări o bucată dintr-un pantalon de blugi. Intrigat, se aplecă și scoase la lumină niște veșminte făcute sul. Primi parcă o lovitură drept În inimă, erau cele pe care le purta Nicolas. De ce le aruncase? Desfăcu pachetul de haine. - Nu... Neliniștea Îl copleși, mîinile Începură să-i tremure, lăsă să-i cadă pantalonul și cămașa: erau pătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fără alt rezultat decât exacerbarea suferințelor. Pentru Întâia dată, recurse la prostituție. În 1974-1975, În societatea occidentală s-a produs o răsturnare imperceptibilă și definitivă, Își zise Bruno. Încă era lungit pe taluzul ierbos al canalului; bluzonul de pânză, făcut sul, Îi servea drept pernă. Smulse un pumn de iarbă, Îi simți rugozitatea umedă. Chiar În anii când el Încerca fără succes să intre În viață, societățile occidentale basculau spre ceva sumbru. Încă din vara lui 1976, era clar că totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
în pământ.): Și la noi! Cânta numai fanfara... În parcul municipal... Și numai duminica... (Țipăt apoplectic.) Numai duminica! Numai duminica! BĂTRÎNUL CU BASTON (Se asociază acestui strigăt de protest.): Numai duminica! Numai duminica! (BĂRBATUL CU ZIARUL își folosește ziarul făcut sul ca pe o trompetă și începe să facă pe omul-orchestră, în timp ce DOAMNA CU VOAL și BĂTRÎNUL CU BASTON continuă să strige.) DOAMNA CU VOAL (Lovind cu picioarele tot mai tare în pământ.): Numai duminica! Numai duminica! BĂTRÎNUL CU BASTON (Lovind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
din cutia de scrisori. Se găseau acolo alte lucruri mult mai stranii. Unul era de la Filiala Legiunii Americane Francis X. Donovan din Brookline, Massachusetts, o scrisoare într-un plic de format mare. Altul era un ziar mic de tot, făcut sul și expediat din Grand Central Station. Am deschis mai întâi ziarul, am descoperit că era Luptătorul creștin alb, o fițuică veninoasă, scabroasă, de analfabeți, contra evreilor, contra negrilor, contra catolicilor, publicată de reverendul dr. Lionel J.D. Jones, D.C.D. „Curtea Supremă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Paraguayos“ în turneul din vara lui 1963 la Urlați, și făcu un semn spre zidul de trestii. Apăru mai întâi un ins cu o pălărioară roșie, cu un pardesiu maron, cu guler de jder. Avea în buzunar o revistă făcută sul. Se ștergea pe față cu o batistă mare, galbenă cu dungi verzi ținută în mâna stângă înmănușată. Celălalt, înalt, bine făcut, cu o umbrelă verde, cu mâner de lemn (model 1937), era într-un costum crem, cu un papion rozuliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
plâns. Samuel se așeză pe canapea, departe de ea, sprijinindu-și ceafa de buretele tare. Privi toate obiectele care fuseseră îngrămădite aici, în mijlocul sufrageriei, unde pereții văruiți se uscaseră și răspândeau un aer răcoros.Un covor și o carpetă făcute sul, deasupra biroului învelit în plastic, te duceau cu gândul la niște viermi leneși, încremeniți în aburcarea unei dune albicioase. Canapeaua pe care ședeau nu era protejată cu nimic, fiindcă se hotărâseră s-o arunce. Era foarte veche și murdară. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]