3,826 matches
-
că mă apucă damblaua câteodată și vreau să plec. — Acuma, că ziceați oarece de basmul ăla cu femeia unui singur bărbat, că tot îl îmbrobodiți dumneavoastră - un curaj de zile mari se naște în Frumoasa Neli - lăsați-o naibii de supărare, n-o să vă stricați căsnicia acuma, după atâția ani, asta nici nu se discută, ați făcut casa asta împreună, vă potriviți, sunteți din aceeași lume a teatrului. C-am mai zis... — Ne unește averea?, nu spune asta, că îi las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
înnebunit de cap cu brazii ei albi, curenții, frigul, umezeala... Și uite că acuma s-a ales praful din toate, când îl văd că nu mai scoate o vorbăăă!... nu-i trece lui, nu-mi trece mie, suntem negri de supărare amândoi... — Eu stau sub mărul ăsta ca o Evă căreia de mult i-a plecat jumătatea. Am văzut, într-un album, un tablou al lui Lucas Cranach, Adam și Eva, să-ți povestesc - deși Maestrul mi-a spus atunci că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a zis cu voce tare Tinei: vă spun eu că analizele sunt bune, n-aveți nici măcar o infecție cât de mică, inflamațiile astea de pe genunchi sunt, de fapt, depozite de grăsime, ați pățit ceva în ultimul timp?, ați avut vreo supărare, ceva?, v-ați schimbat casa, serviciul, mediul?... sau, poate, problema e de aici, și îi arată capul... vorbea doctorul meu ca la carte, că de-aia-i profesor doctor, a făcut-o nebună, clar... Iar ea parcă nici nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a mai putut suporta. De fapt, de atunci, de la jumătatea lui august, uite că e o lună și ceva, aproape două luni, și eu n-am mai văzut-o. Loredana vorbește greu, obosită... În dormitor, Tina transpiră iar. Acuma, de supărare. M-a lăsat singură. La Știri, se anunță că mâine va fi soare și vreme frumoasă. Soare!, iată ceva care vine prea târziu, pentru mine vine prea târziu, ca o dragoste târzie pentru un bărbat trecut de 70 de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Nu! Vrea s-o strige pe Loredana, dar renunță, închide repede laptopul. Teatrul, Teatrul, Teatrul. Alesese Teatrul, nu Iubirea. Trebuie să meargă la spectacol, are premieră la Shakespeare, Regele Lear. Alesese Teatrul, nu Iubirea. Timpul trece, e transpirat, negru de supărare. Teatrul. * Sala mare a Teatrului din Centrul de Creație „Cișmeaua Roșie”. Ard toate luminile din campus. La ora 19.00, în București, e încă lumină, dar becurile, lămpile, neoanele, spoturile, toate aprinse la Teatru, creează sărbătoarea Shakespeare. Lumea - bărbați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
asta. Este exact ceea ce m-am așteptat să spui. — Păi, sigur, e evident. — Dar Înțelegi dumneata de ce? — Normal... cred că da. — Dacă nu Înțelegi, spune. De aia mă aflu aici, ca să-ți explic. — Știți, domnule Rooney, dacă nu-i cu supărare, aș vrea să ne mai explicați o dată. — Bucuros. Deci avem punctul A... Sala era un decor al stupidității: două stative cu niște coli mari de hârtie, În fața cărora se proțăpea profesorul Rooney, În cămașă cu mâneci scurte; apoi, tolăniți dizgrațios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
drum nou pentru el și apoi, urmând sfatul greșit al unei femei de culoare, a tăiat-o printr-o pădurice... și s-a rătăcit definitiv. O furtună care trecea pe acolo s-a hotărât să izbucnească și, spre marea lui supărare, cerul s-a smolit dintr-o dată, iar ploaia a Început să șiroiască printre copacii deveniți brusc fantomatici și amăgitori. Tunetul se rostogolea cu bubuituri amenințătoare de-a lungul văii și se risipea printre copaci În salve intermitente. Amory a Înaintat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
trist la mine și p-ormă s-a dus așa, trist, de unde-a venit. Așa că mie să-mi dai înapoi halterele! - E, lasă, nea Ovidiu, hai mai bine să bem o țuiculiță, că ți s-o fi părut matale de la supărare. - Zici tu, Mișule? - Sigur, nea Ovidiu! Și știi ceva? Hai că scot pentru matale o sticlă de whisky, oameni suntem! Nea Ovidiu se așeză dubitativ pe un scaun. La urma urmei, morții cu morții și vii cu vii. Și fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
o să-l mai ajute acum. Gabrielescu, trezit din beție la sfârșitul spectacolului, se dusese întins cu sticla de whisky la secție. De unde, după ce băură cu toții, prelevă amprentele. Acest Nexus avea ceva suspect. Horațiu, în aceeași celulă cu nea Ovidiu, pe lângă supărarea pricinuită de necazul făcut fără să vrea Marianei, pe lângă supărarea la fel de justificată a lui nea Ovidiu, avea de înfruntat acum și marea îngrijorare în legătură cu interogatoriul la care avea să fie supus. „Maică Tereza”, se rugă el, „dă-mi puterea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
sfârșitul spectacolului, se dusese întins cu sticla de whisky la secție. De unde, după ce băură cu toții, prelevă amprentele. Acest Nexus avea ceva suspect. Horațiu, în aceeași celulă cu nea Ovidiu, pe lângă supărarea pricinuită de necazul făcut fără să vrea Marianei, pe lângă supărarea la fel de justificată a lui nea Ovidiu, avea de înfruntat acum și marea îngrijorare în legătură cu interogatoriul la care avea să fie supus. „Maică Tereza”, se rugă el, „dă-mi puterea să n-o trădez și pe Contesă!” * Mariana refuza să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
se gândea și la Horațiu, care probabil că o iubea totuși dacă ajunsese în pușcărie din gelozie față de Mișu. - Of, ce mi s-au umflat gleznele! începuse chiar să vorbească singură prin casă. Țin apă, asta e! În toate aceste supărări era însă și ceva bun: gândul sinuciderii nu o mai vizitase în ultima vreme. Simulatul, dar binefăcătorul instinct matern îi învie un instinct mult mai prețios, acela al autoconservării. În plus, printr-un ciudat mecanism al destinului și legii compensației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
doar atâta timp cât durează cazul ăsta și apoi mă întorc la propria mea afacere. Dar voi doi aveți o carieră în fața voastră. Nu una foarte promițătoare, e adevărat, am rânjit eu. Oricum, ar fi păcat ca voi doi să vă atrageți supărarea lui Himmler când aș putea la fel de ușor să fac asta de unul singur. Korsch schimbă o scurtă privire cu Becker și apoi replică: — Haideți, domnule, nu ne serviți varza asta rece. Ce puneți la cale este periculos. Noi știm asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
1887-1943), înalt oficial al Partidului Nazist și guvernator, de-a lungul timpului, al mai multor teritorii, printre care și a unității administrative Kurmark. . Denumirea dată în sistemul de învățământ german diplomei de bacalaureat. . Lb.engleză - stare de melancolie, urât, plictiseală, supărare; de asemenea, în mod figurat, înseamnă și ură, supărare, mânie, ciudă, pică. În timpul perioadei naziste, Franconia (Franken, în lb. germană) era un Gau, adică o regiune administrativ-teritorială, din Bavaria. . Teren care făcea parte din complexul (numit în lb. germană Reichsparteiagsgelände
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a lungul timpului, al mai multor teritorii, printre care și a unității administrative Kurmark. . Denumirea dată în sistemul de învățământ german diplomei de bacalaureat. . Lb.engleză - stare de melancolie, urât, plictiseală, supărare; de asemenea, în mod figurat, înseamnă și ură, supărare, mânie, ciudă, pică. În timpul perioadei naziste, Franconia (Franken, în lb. germană) era un Gau, adică o regiune administrativ-teritorială, din Bavaria. . Teren care făcea parte din complexul (numit în lb. germană Reichsparteiagsgelände) creat de naziști pentru desfășurarea manifestărilor publice, situat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
suferințe și necazuri sunt prea numeroase ca să mai sporim și noi tragismul existenței prin nepricepere, incompetență ori ignorarea a ceea ce trebuie făcut. într-o lume fără măreție, fără noblețe, copleșită de meschinărie, marcată de fragilitate și de efemeritate, în fața numeroaselor supărări și a nenumăratelor ocazii de suferințe fizice și psihice, atunci când trebuie să suporți apăsarea socialului și pregnanța colectivului încă de la cea mai fragedă vârstă, filosofia aduce șansa unei mântuiri, oferă o medicație eficace. Este vorba de a dori concordia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
e prea scurtă ca să pierdem timpul cu niște activități de care ne putem lipsi. Câteva anecdote ni-l arată pe Aristip pe puntea unui vas în momentul în care se anunță furtuna: el își aruncă banii peste bord, spre marea supărare a spectatorilor care asistă la această scene contrară bunului-simț! Este oare gestul unui om cupid? Alții îl surprind în momentul în care primește plata pentru lecțiile sale și îi pun întrebări: el mărturisește că-și învață astfel discipolii că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Ediția nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Pentru un om cumseacade, a-i striga numele înseamnă a-i incita bucuria unei regăsiri, câteodată chiar anularea bănuielii că o legătură fusese ruptă de uitare sau de vreo vină, supărare, dezamăgire... Omul cumsecade își îndreaptă privirea către cel caree îl strigă, omul necumsecade și-o ascunde. De unde nu e, nu te poți aștepta să primești, așa cum, de pildă, nu ai de ce să scuturi un pom gol. „Doamna Ileana!”, m-am
ILEANA POPOVICI. PERSONALITĂŢI CE-AU CĂLĂUZIT SPIRITUL LA RĂSCRUCE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364452_a_365781]
-
acel moment i s-a părut că-l vede pe fostul ei soț trecând pe stradă, cu umerii plecați, vorbind de unul singur și scuipând pe jos cu înverșunare. Iluzie ori realitate, acea secvență de o secundă i-a adâncit supărarea și a hotărât-o să povestească... Referință Bibliografică: URME DE DRAGOSTE - Cap. I / 4 - / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 378, Anul II, 13 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
Publicat în: Ediția nr. 384 din 19 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Pasiuni ucigătoare Violeta a ieșit mulțumită, liniștită, împăcată cu sine, despovărată parcă de griji. Zâmbea în mers și își făcea planuri de viitor. Se simțea eliberată de multă supărare adunată-n timp. După mulți ani, vedea și saluta oamenii pe care-i întâlnea. Nu mai mergea cu ochii ațintiți în caldarâm. Privea în față, drept, fără teamă, cu conștiința împăcată. Își făcea planuri de viitor, pe măsura posibilităților, calităților
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361348_a_362677]
-
asemănării cu Dumnezeu, prin har și lucrare. Viața duhovnicească, după cum o demonstrează experiența marilor Părinți duhovnicești, se desfășoară între adâncurile păcatului și piscurile virtuților. Drumul către virtute trece, obligatoriu și inevitabil, prin podoaba încercărilor duhovnicești, a ispitelor și necazurilor, a „supărărilor fără de voie”1, a „pătimirilor fără de voie”2. „Pentru aceea, ascetica ortodoxă face din răbdarea acestora o adevărată virtute - fiind socotită a șasea în lista tradițională a virtuților, și este pusă în legătură cu smerenia și iubirea, căci scopul lor fundamental este
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
sunt: - bucuria, dragostea, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, credința și înfrânarea. De la întristarea cea potrivnică, însă, cunoaștem roadele duhului celui rău, adică trândăvia, lipsa de răbdare, mânia, ura, împotrivirea în cuvânt, lenea la rugăciune...” 44. Tot Sfântul Maxim împarte întristarea în supărare, necaz, pizmă și milă, arătând că „întristarea mântuitoare”, cea după Dumnezeu este „stăpână neîndurată a patimilor” și „maica cuvioasă și slăvită a virtuților”45. Această întristare este hrănită de cugetarea la judecată și este suținută de nădejdea învierii. Arma ei
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
boala Cuviosul Paisie Aghioritul obișnuia să spună că pașaportul spre rai are neapărată nevoie de viza încercărilor, în sensul că drumul spre desăvârșire, spre fericirea veșnică a vieții viitoare trece, inevitabil, prin proba ispitirilor și a încercărilor fără de voie, a supărărilor sau pătimirilor trupești și sufletești, care îi întăresc creștinului voința și îi intensifică nevoința. Toți cei care s-au mântuit au pășit pe "calea cea strâmtă și cu lacrimi", au suportat în însăși ființa lor dureri și încercări trupești sau
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
nu era acea paloare albă, ci un alb neobișnuit de respirabil, care oferea privitului o perdea de lacrimă. Simțea tristețea mută în ochii pe jumătate întredeschiși, care îl țintuiau în mijlocul lumii lui. Ochii erau dezaprobatori, acizi de atât de multă supărare cât sălășuia în ei. Întinse mâna dreaptă spre ochii ei dezamăgiți, dar ea se întoarse cu un gest de aproape dezgust. Tăcerea ei abisală rostea cuvinte în mintea lui cu brutalitatea unui vânt de furtună. Ochii ei căprui scânteiau dezinteres
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
ești spirit luminos, Nu eclerezi! Pe românește: Nu pui banii jos? Bancherul, însă, urma să câștige la écarté, și să mă acopere de elogii; însă nu făcea gestul așteptat cu atâta nerăbdare de eminentul meu amic judecătorul. Acesta, în culmea supărării, mă apostrofează cu vorbele: Degeaba zice ăsta că ai talent, nu vezi că nu rentează? Până n-oi vedea banii, te declar lipsit de orice dar. Și într-o violență de limbagiu neobișnuită, făcu aluzii la religia bancherului, care nu
PATRU EPIGRAME de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361462_a_362791]
-
părând indiferenți față de bucuria Mariei și-a lui Ion. Și așa, din ziua în care Maria și Ion au ieșit cu fetița prima oară, bucuria și veselia li se citea pe față și nicicând nu s-au mai plâns de supărare și de singurătate. Veselia oamenilor, a îngerilor și-a animalelor era și mai mare, pentru că ei nu mai stăteau de-o parte, în fața colibei lor. Acum erau întodeauna nelipsiți din mijlocul horei și picioarele nu-i mai dureau, fiindcă acum
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]