2,627 matches
-
el a plecat lăsând relația lor în doi peri fără să stabilească o nouă întâlnire sau să-și ia la revedere într-un mod mai amical. Să fi greșit el oare când a părăsit-o pur și simplu făcând pe supăratul? Sau ea când s-a smuls de pe bancă și a fugit de el? Trebuia să stea de vorbă cu amândoi. Cu Marian să-i ceară socoteală pentru trădare dacă este vorba de trădare și cu Andrada să lămurească situația lor
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353599_a_354928]
-
Florilor, pentru a primi binecuvântarea ei. - Ea așteaptă Cheia de la Maestrul Timp, să poată intra în lumea noastră. -Iarna, hoașca asta nesuferită nu vrea să predea ștafeta, deși nu mai are nici o putere. Ne ține pe loc, băbătia. Cactusul suduia supărat. -Am nevoie de multă caldură, altfel nu pot să înfloresc. Un cuceritor ca mine nu poate să trăiască fără fierbințeala soarelui ... și a frumoaselor din jurul său, clipi din ochi complice. Florile și floricele au strâmbat din nas. Nu și-l
POVESTE DE PRIMĂVARĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354617_a_355946]
-
sârmă sau din uluci. Mă strecuram cu ușurință sau la cei din fața casei sau la cei din spatele ei, fără să mă vadă mamaie și cu o răutate inocentă, o lăsam să mă caute sau să mă strige, de cele mai multe ori supărată și îngrijorată. Casele erau simplu mobilate și aveau două intrări. Prima era în așa-zisa cameră de toată ziua. Pe un perete era soba cu plită, pe ceilalți pereți erau înșirate paturile, de obicei două. În dreptul ferestrei, pe masă era
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
îndrăznit să viseze vreuna dintre fete în copilărie. Farmecul lui era cînd ne povestea fie o înâmplare, fie vreo nenorocire care dăduse peste el. Atunci eram toți fascinați. Cel mai adesea noi ne prăpădeam de râs, numai el, nedumerit sau supărat, ne privea cu un aer încurcat, de care se lăsa păgubaș repede și își continua cu mai multă patimă istoria. Mai târziu am înțeles de ce râdeam toți de nenorocirea lui: cu inteligența lui nativă, dominată de optimismul omului simplu, căuta
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
atâta țopăială. Mamaie știa că îmi era frică să ies din curte când treceau țiganii, așa că și-a continuat liniștită treaba în casă. Ursul trecuse de mult și noi nu văzuserăm încă nimic ieșit din comun în curtea noastră. Eram supărată, mă simțeam lipsită de importanță pentru că mamaie nu-mi observase lipsa și cu un aer mizerabil, am lăsat să cadă colțul perdelei, uitând-o și eu, jucându-mă cu cele două fete, care erau mai mari decât mine cu câțiva
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
am îndreptat spre grajd, unde mamaie mulgea vaca. Îmi plăcea mirosul de lapte cald. Mamaie stătea pe un scăunel și micuță cum era, părea intrată toată sub burta vacii. M-am așezat pe vine lângă ea, dar cum o știam supărată nu îndrăzneam să-mi cer porția de lapte proaspăt. Mamaie mă privea cu coada ochiului. Într-un târziu m-a întrebat: -Ce prostie ai mai făcut de stai așa cuminte? Am ridicat din umeri, ceea ce ar fi putut însemna “Eu
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
mamaie spunându-mi „Să vină Maria să te ia, că dacă nu m-au albit fetele mele, tu o să mă și omori, maică!” Nu făcusem nimic mai mult decât de obicei, poate chiar mai puțin, atunci de ce să fi dormit supărată? Nu era niciun pericol să mă trimită la mine acasă, la București. Scăpasem ușor (poate că ursul țiganului îmi purtase noroc!) VA URMA Referință Bibliografică: GLORIE COPILĂRIEI I / Mihaela Arbid Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 478, Anul II
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
singură? Îmi este drag să merg cu ea. Mă mai lași s-o duc la păscut? - Ei! Om vedea noi ce-om face... Mergi și mănâncă, până una-alta! La bucătărie l-a luat maică-sa la întrebări. Era mai supărată ca bunicul. L-a tras ușor de urechi, l-a muștruluit și i-a explicat cât de urât este să nu respecte programul și, mai ales, promisiunea. Tudorel s-a rușinat. - Iartă-mă, mamă! Nu se va mai întâmpla... Știi
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
de tabără. Mă uitam la ea pentru că știa de foc de tabără; eu știam de la Marieta și încurajată de admirația ei, am început să-mi dau aere. Pentru prima dată aveam să fac ce nu putea să facă oricine. Cameluța, supărată că nu-i dădeam nicio inportanță, mai ales că după spusele ei nu “zbârcise” niciodată, s-a oprit lângă noi și cum trăsese cu urechea, a intrat și ea în conversația noastră. -Dacă pleci în tabăra, eu am să plec
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
pe iarbă la umbră, cu bagajele lângă ei. Nimeni nu vorbea și mai ales nimeni nu se mișca de la locul lui. “Mi-a făcut-o mami iarăși”, mi-am spus în gând și, speriată să nu creadă Dumnezeu că sunt supărată pe ea și să i se întâmple ceva, mi-am dat cu palma peste gură și mi-am înghițit pentru a nu știu câta oară lacrimile în ziua aceea. Ne-am așezat în rând după cum ne auzeam numele strigat. Încă
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
duminică la biserică. Am început să plâng necăjită și printre lacrimi, le-am povestit cum mă luase vaca în coarne și îmi sfâșiase rochia cealaltă. -Cine te-a adus, fa, aici, să ne bagi în necaz? mi-a spus Mița supărată, nu pentru rochia mea, ci mai ales la gândul că s-ar putea afla în sat că fumau și ele, ca toți copiii, țigări din mătase de porumb. Mă uitam la ea cu ură și mi-am spus în minte
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
să vină în gură cu o bucată destul de mare din stofă. Vecinii, atrași de lătratul furios al lui Cartuș și de țipetele victimelor, au ieșit în stradă. -De ce nu închideți poarta cu cheia, vecine? au început să strige cu toții supărați. -O să omoare pe cineva, într-o zi, fiara asta sălbatică! țipa o altă vecină. -Ce căutau la mine în curte? Bine le-a făcut! a țipat tata-mare la toți vecinii guralivi, după care a intrat în curte în urma lui
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
priveam. Mă uitam departe în câmp; îmi plăcea pământul și îmi plăcea la țară. Pe alocuri vedeam țăranii odihnindu-se ca noi, în picioare sau plivind buruienile din porumbul mic, care indiferent se legăna în adierea vântului de primăvară. Eram supărată că nu stăteam la țară. Era așa de multă liniște și atâta spațiu, că aveam sentimentul că tot ce este, de la pământ până în cer îmi aparținea. Mă uitam la tataie cu milă. El se bucura numai că avea la toamnă
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
Într-adevăr era mort, dar fusese un pui. Poate nu era vina lui că, de data aceasta, nu era niciunul. -Mamaie, dar dacă găseam unul, nu era bine? am întrebat-o nedumerită că nu înțelegea cât puteam să fiu de supărată. -Dacă te mai prind la gard să știi că te arunc la ei! mi-a răspuns nervoasă. Am îneput să mă plimb iarăși prin curte. Mamaia era în spatele bucătăriei aplecată deasupra unui lighean, spălând hainele mele. M-am dus de
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
vin... Nu am avut timp să termin, deja tataie înhățase la repezeală papura de jos și vorbind singur, se îndrepta spre poartă, ducându-se la vie. Până seara mamaia a mai vândut câteva sticle. Mă țineam după ea și eram supărată că nimeni nu gusta din vin în fața noastră. Tataie părea tot neliniștit și înainte să adorm, l-am auzit șoptindu-i mamaiei: -Prima dată în viața mea când mă simt un hoț. -De, Gogule, trebuia să-ți termini vinul încet
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
arunca să mănânce și pleca mulțumit la el în coteț. Câteodată îi băteam în ferestră și imediat ce își lipea botul pe geam, mă prefăceam că plâng. Cartuș mă privea cu urechile ciulite și după câteva țipete și văicăreli, mă lătra supărat și pleca. Eram așa de mirată de puterea lui de a pricepe totul, fără să poată fi păcălit, că, de multe ori mă simțeam mică și proastă în fața lui. Nu puține au fost situațiile în care mă întrebam cam cum
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
lumea asta, căruia tanti Oala îi știa de frică. Când tata-mare își pregătea butoiul de bere, Cartuș era alături de el și dacă se întâmpla ca acesta să guste din lichidul tulbure și gălbinicios, fără să-i dea și lui, mârâia supărat, după care, cu capul așezat pe labele din față, plângea ca un copil. “L-ai făcut bețiv!” îi reproșa tanti Oala. Tata-mare nu-i răspundea și pe furiș bea cu Cartuș butoiul de bere, ca doi adevărați prieteni. ”O cană
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
când pe alta, altul se agăța de un gard sau de un pom, să-și arate talentul de mare șmecher sportiv; altul cine știe ce minciună îi povestea că să-și arate curajul și talentul. Plecam de la școală toate fetele necăjite și supărate nu numai pe băieți, dar chiar și pe învățătoare, care nu mișca nimic în clasă fără să discute cu Luminița. Ne simțeam neglijate și insignifiante, cu tot efortul pe care îl făceam să auzim și noi un cuvânt de digerat
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
undița” și o privi înciudat cum alunecă pe apă, depărtându-se. „Na! Acum nu mai am nici undiță... Cu ce mă joc? Am să-l rog pe tata să-mi facă una ca lumea. Vreau să pescuiesc!” a hotărât băiatul supărat că nu se gândise mai de demult la treaba asta. „Ba nu! Bunicu’ o să-mi facă undiță și o să mă învețe cum se prinde peștele. Ce? Eu nu am grijă de Bătrâna lui?” își schimbă el hotărârea privind supărat în
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
la vedere, cu singura deosebire că, în afară de rochița udă, restul era o mână de carton ud cu un pumn de mătase care, cu câteva ore înainte, erau frumoasele codițe. -Nu am să-ți mai cumpăr păpușă niciodată! mi-a spus supărat. -Nici nu vreau alta! i-am răspuns bosumflată. -Ți-am spus că nu trebuia să-i cumperi o păpaușă așa de scumpă! a intrat mami în discuția noastră, din care am înțeles că, de fapt, tata era vinovat că îmi cumpărase
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
întind oasele! i-a răspuns sigură de rezultatul sperat după baie. -Dacă nu am crescut ca lumea, de ce mă trimiți la școală? Mai stau până la anul, să plec cu Nuța. -Vrei să fii măgarul între oi? mi-a răspuns mami supărată. Te avem numai pe tine; trebuie să înveți să te faci și tu ceva, vrei să ajungi.... -Sa vezi că o să-ți placă la școală! a intervenit tăticu. Și după ce s-a gândit puțin, i-a spus lui mami: -Ai
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
cuminte ca niciodată, am ascultat-o pe mami: -Nu ne-ai făcut de rușine! Și tu ai fi râs dacă alt elev își murdărea caietele! Așa te-au cunoscut și te-au reținut din prima zi, nu trebuie să fii supărată. -Ce să fac să nu mă creadă proastă? am întrebat-o curioasă. -Asta voiam să-ți spun, mi-a răspuns mami puțin gânditoare și privindu-mă mai serioasă ca niciodată, a continuat: trebuie să înveți, să fii cuminte și atentă
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
lecțiile repede și să dau o fugă cu Nuța și cu Gigi să-i vedem pisicile pe care le hrăneam, în secret, de mai bine de două luni. Imediat după masă mi-am început lecțiile. În ziua aceea eram foarte supărată și ce mă enerva și mai mult era faptul că nu-i puteam povesti mamei. Eram convinsă că nu mă alegeam decât cu o săpuneală bună și cu o lipsă de încredere din partea ei, care era așa de mulțumită de
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
niciunul din același motiv ca al meu; unii nu știau pur și simplu, alții cuvintele din urmă le citeau pe silabe, dar niciunul nu a știut lecțiile de la început până la cuvântul “cocoș” pe dinafară ca mine. M-am întors acasă supărată. Mâinile îmi erau umflate și mă dureau, dar ce mă durea cel mai tare era faptul că totul se întâmplase din cauza mamei. Am intrat plângând la tanti Oala și, după ce m-am așezat pe divanul din bucătărie, i-am arătat
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
voce, de cât citisem în ziua aceea . -Să știți că am mâncat bătaie, le-am spus plângând, întinzându-le palmele care mai erau roșii și umflate. -Mîine să te duci la școală și să-i spui învățătoarei..., a început tăticu supărat, dar mami l-a oprit repede. -Adică să-i spun învățătoarei: Lasa fata să rămână repetenta, să nu știe să citească, să ajungă să măture străzile. Nu, am să-i spun să o bată de câte ori nu știe, de câte ori nu este
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]