1,280 matches
-
prin sintagma calificativă N1 de N2, în care N1 este un substantiv derivat de la un adjectiv: (156) o mândrețe de flăcău - "flăcăul care este o mândrețe / foarte mândru" Diferența dintre (155)b și (156) este că prima sintagmă corespunde unui superlativ relativ (implicând un set de entități în comparație / evaluare), iar a doua, unui superlativ absolut. Construcțiile superlative de tipul celor din (155) nu sunt foarte frecvente, nefiind un tip productiv. Sunt interesante pentru acord situațiile în care N1 și N2
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
un adjectiv: (156) o mândrețe de flăcău - "flăcăul care este o mândrețe / foarte mândru" Diferența dintre (155)b și (156) este că prima sintagmă corespunde unui superlativ relativ (implicând un set de entități în comparație / evaluare), iar a doua, unui superlativ absolut. Construcțiile superlative de tipul celor din (155) nu sunt foarte frecvente, nefiind un tip productiv. Sunt interesante pentru acord situațiile în care N1 și N2 au trăsături de gen conflictuale. Este interesant de urmărit dacă acordul verbului predicat se
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
o mândrețe de flăcău - "flăcăul care este o mândrețe / foarte mândru" Diferența dintre (155)b și (156) este că prima sintagmă corespunde unui superlativ relativ (implicând un set de entități în comparație / evaluare), iar a doua, unui superlativ absolut. Construcțiile superlative de tipul celor din (155) nu sunt foarte frecvente, nefiind un tip productiv. Sunt interesante pentru acord situațiile în care N1 și N2 au trăsături de gen conflictuale. Este interesant de urmărit dacă acordul verbului predicat se face cu N1
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cu unul dintre nominalele care formează sintagma subiect. Adjectivul predicativ sau participiul primesc trăsătura de gen de la N2 și pe cea de număr de la N1. Acest acord poate fi caracterizat ca de tip semantic. Pentru a explica sintactic acordul sintagmelor superlative, se pot propune două ipoteze: (i) Sintagma superlativă este dominată de un centru funcțional unde se calculează / se compun trăsăturile de gen și număr ale sintagmei. (ii) N1 nu este pur referențial, ci are rolul de a exprima o calificare
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Adjectivul predicativ sau participiul primesc trăsătura de gen de la N2 și pe cea de număr de la N1. Acest acord poate fi caracterizat ca de tip semantic. Pentru a explica sintactic acordul sintagmelor superlative, se pot propune două ipoteze: (i) Sintagma superlativă este dominată de un centru funcțional unde se calculează / se compun trăsăturile de gen și număr ale sintagmei. (ii) N1 nu este pur referențial, ci are rolul de a exprima o calificare a N2, deci are un rol predicativ. Prin
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
ale sintagmei. (ii) N1 nu este pur referențial, ci are rolul de a exprima o calificare a N2, deci are un rol predicativ. Prin urmare, acordul în gen se face cu N2, care reprezintă sursa referențială / termenul subiectiv din sintagma superlativă. În același timp, N1 are și un rol referențial - de a introduce o nouă entitate în discurs. Din acest motiv, acordul în număr se face la singular, cu N1. Analiza a doua este preferabilă, pentru că nu implică propunerea unor proiecții
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
două persoane noi depistate (B1 TV, 4.VI.2009) actualul antrenor al proaspetei promovate în prima ligă (Europa FM, 8.VI. 2009) unii proaspeți angajați (N24 PLUS, 9.IV.2010) Frecvent este acordat elementul cel din compunerea gradului de intensitate superlativ relativ al unui adverb: (59) echipa cea mai prost clasată (Antena 3, 27.X.2007) cea mai grav afectată (Prima TV, 2.XI.2007) este femeia cea mai puțin senzuală din lume (Antena 3, 27.X.2007) cea mai aprig
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
al lui N2. Dacă N2 este animat, el atrage acordul, iar dacă ambele nominale sunt inanimate, acordul este oscilant. Este important pentru acord și gradul de lexicalitate al termenului N1: dacă N1 se desemantizează parțial, cum se întâmplă în construcțiile superlative sau de grad zero, atunci el își pierde capacitatea de a stabili relația de acord cu predicatul. Când pe poziția N2 se află un pronume personal (deșteptul de tine), acordul se poate face la persoana a III-a (cu N1
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
poate face la persoana a III-a (cu N1) sau la persoana I sau a II-a (cu N2), conform unor date statistice culese cu ajutorul unui motor de căutare de pe internet. Ultimul tip de sintagme binominale discutat îl reprezintă sintagmele superlative cu genitiv, destul de rare ("Fruncea" hotelurilor din România e bănățean). Adjectivul predicativ sau participiul primesc trăsătura de gen de la N2 și pe cea de număr de la N1. Acordul poate fi caracterizat ca semantic: este firesc ca acordul să se facă
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Fruncea" hotelurilor din România e bănățean). Adjectivul predicativ sau participiul primesc trăsătura de gen de la N2 și pe cea de număr de la N1. Acordul poate fi caracterizat ca semantic: este firesc ca acordul să se facă la singular, întrucât sintagma superlativă denumește o singură entitate, selectată din setul de entități denotate de N2. În capitolul dedicat structurilor copulative cu două nominale (ecuative, specificaționale, pseudoscindate), am ajuns la câteva concluzii: (i) În română, în propozițiile copulative nepredicaționale, acordul se face cu nominalul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
alții au contribuit substanțial la cunoașterea integrală a operei. Din când în când, au răsunat și voci înalt autorizate în alte tărâmuri ale culturii, dar și în materie de judecată estetică, precum Maiorescu, Iorga, Noica dând credit nelimitat, de reprezentare superlativă al geniului național, lui Eminescu. Chiar un mare matematician și fizician ca Octav Onicescu, un fizician ca Andrei Dorobanțu, un istoric al științei ca I.M. Ștefan s-au pronunțat "uimiți" despre calitatea cunoștințelor și intuițiilor lui științifice. Iar poeții secolului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu efecte coșmariante. Tragic și odios. Cauzele capitale, pe care Theodor Codreanu le descoperă în atitudinea celor mai mulți dintre contemporanii scriitorului, ca și a urmașilor lui, s-ar rezuma în capacitatea cu care acesta și-a devansat epoca, el întruchipând la superlativ tipul de om din cultura românească racordat la cele mai exigente standarde europene. Totodată, consecvent demersului său exegetic, criticul îl plasează pe Eminescu în contemporaneitatea noastră, polemizând eficient cu detractorii săi și anihilându-le elucubrațiile. Despre naționalismul, antisemitismul și antidemocratismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a pus-o și autorul, în alți termeni: Care este figura spiritului creator în cazul lui Grigore Vieru? Acest poet care sub forța unei mari modestii nu se socotește genial, nici măcar poet mare, ar merita să primească o pecete valorică superlativă. Argumentul lui Theodor Codreanu "acoperă" și trece dincolo de sfera esteticului, în planul mai larg al permanențelor inefabile: "Îndrăznesc să spun că, dacă n-ar fi intrat în deriziune sintagma de poet național, Grigore Vieru ar avea cel mai mare drept
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
personal, care nu poate fi rupt de istoria și valorile neamului său pe care simte îndemnul să le preamărească. Au fost destule și dureroase demitizări, persiflări și automutilări comandate și coordonate. Dar poate că vine și vremea să ne autoevaluăm superlativ și să ne mai mutăm și într-o hiperbolă! Deși apar ca personaje în romanele sale, personalitățile istoriei și culturii românești preferate de Mihail Diaconescu nu sunt protagoniști ai unor evenimente istorice de prim-plan. Dionysius Exiguus din Depărtarea și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
hiperbolizează, nici nu dezeroizează în cunoscutele dimensiuni de cristalizare a ficțiunii românești, cât încearcă să descopere cel mai judicios punct de observație. Mărturisesc că mi-ar fi fost greu și prind această tonalitate a comentariului dezinvoltă, degajată, fără teamă de superlative fără cartea magnifică a d-lui Theodor Codreanu, Mihail Diaconescu. Fenomenologia epică a spiritului românesc, care explorează un univers plin de semnificații, fără prejudecăți sau exprimări tabuizate. În peisajul literar actual cartea aceasta este un eveniment. Totuși dl. Theodor Codreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Abia acum, țin să mulțumesc mult, mult de tot, pentru felicitările trimise, pentru atenție și pentru căldura ce rezultă din rândurile scrise și sentimentele de aleasă prețuire pe care mi le atribui. Poate pentru umila mea persoană sunt la gradul superlativ și nu le merit întru totul. Întotdeauna elevii văd în profesorii lor niște oameni superiori, din toate punctele de vedere. În cariera mea didactică, eu nu mi-am făcut decât datoria, apelând la zestrea pe care o aveam de la profesorii
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
țeastă! fluierăm semnul plecării, covorul se învăluie pe laturi, petice de fabrici, burdușit de lumini spațiul angro, punctiformă noapte în strălucirea antropică, Lețcani-Nume lucirea de altă sursă cu ea, transportul își exclude gările, lege ca de femeie alături, comparația la superlativ, ajung vîrsta la care femeia îmi sare în ajutor, rîzi, să mă fi ajuns, în sfîrșit? înaintează spațiul socializat, chip imobil, aș intra în joc de partea ta, bărbat doritor vînătorul vînat, nu și cu părul ars chimic! INTERVENȚIE ÎN
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
pe Hășmaș, urma de creion a liniei prolepsă, execută traseul la vreme din puterile soarelui sus, căzînd tot așa ca fețele de piatră, eteric semn că dau din veșnicie numele lucrurilor, la lunecare oblică pe lîngă ele, iar acum pe superlative, cum te încălzești în sînul lor vede tunelul, 15-20 de secunde, drum de versanți narativi, privirea sus! subtilitățile pe noul bazin hidrografic, totul înclină Mureș cum înclinase Olt, dramatic reducționismul turistic al lumii, peisajul total, volumetria montană victimizate, cu Izvorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
remarcile pe românește și între voi, corupția limbilor-sistem, care nu există, ci vorbirea, prin Coșeriu de intuit mai multe fuste, ghemuită la urinat lîngă autobuz, urci înapoi, repede! albul de biserică, oamenii încă la slujbă, 7.000 de ani ca superlativ a doua oară, cum prinzi cultismul vicios în cultura orală! ține-ți copilul să nu stea în picioare, nu vezi că se zbenguie, rupe toate alea! dă-i peste cap o palmă, stai jos! Siret 22 km sensul mnemotehnică, Zamostea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ele, ți-atîrnă pantalonii în kaki, iepurele gras urechi din cer, trei căprioare în salturi, înaintașa cea mai grasă, România tărîmul veșnicei vînători, amerindienii au visat-o înainte de Columb, ș-apropo! eu știu c-am discutat ș-am discutat, aspectul verbal superlativul verbal, și mi-o spus! suprasegmental accent cîntat în cheia Ardeal Cerurile Oltului Bartolomeu Anania biserica schitului Livezi, brumate nervuri brazii, pîlc imobiliar în jos 30 m, segment de noapte albastrul sub vîntul luminii de plină zi în plaiul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
însa și în viitorul ei" -, Haret pretindea din partea învățătorilor un zel metodologic necruțător în pedagogia românismului: niciun mijloc care ar putea deștepta și întări patriotismul cel mai nețărmurit în sufletul tinerimii nu trebuie neglijat. Succesul românismului reclamă o pedagogie a superlativului și o extatică a specificului național: "Siliți-vĕ a-ĭ convinge că țéra lor este cea maĭ bună țéră, că neamul lor este cel maĭ viteaz, cel maĭ nobil, cel maĭ energic din tóte neamurile. Nu vĕ temețĭ că vețĭ cădé în
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
este "dispozitivul secret" prin care "inconștientul administrează conștiința", imprimându-i tiparele, modelele și motivele constitutive (p. 107). Despre trăinicia temporală a matricilor stilistice ca structuri ale inconștientului colectiv specific unei culturi particulare Blaga găsește de cuviință să vorbească doar la superlativ. "Nu ni se pare deloc exagerat să susținem că o asemenea matrice stilistică, o dată statornicită în inconștient, suportă inalterabilă, orice bombardament al conștiinței" (p. 107). După ce așază acești stabilopozi conceptuali pentru o filosofie generală a culturii, Blaga culisează spre specificarea
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
la cea mai înaltă culme a spiritualității ortodoxe: "Poporul cel mai pătruns de spiritualitatea ortodoxă se dovedește cel român. El s-a născut creștin. El n-are la bază o altă structură religioasă, care s-o tulbure pe cea ortodoxă". Superlativul intensității este completat de creștinătatea incipientă și puritatea ortodoxiei românești. La care se adaugă tocitele mituri ale cumințeniei românești ("neamul nostru n-a făcut și nici nu va face răsboaie de cuceriri, răsboaie din îngâmfare") pus în contrast cu vitejia defensivă demonstrată
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
izbutit să aibă o vieață politică fără întrerupere, dela întemeierea statului până astăzi (Giurescu, 1942, p. 4). În acest succint paragraf este concentrată chintesența identitară românească. Cele câteva rânduri degajă elementele structurale ale conștiinței naționale românești într-o serie de superlative istorice: vechimea, prioritatea, nobilitatea originară, creștinismul genetic, continuitatea politică singulară etc. În baza acestor caracteristici istorice, "sentimentul de mândrie națională și de absolută încredere în viitorul poporului și statului nostru e cu totul natural" (Giurescu, 1942, p. 4). Aceeași pedagogie
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
vechimea, prioritatea, nobilitatea originară, creștinismul genetic, continuitatea politică singulară etc. În baza acestor caracteristici istorice, "sentimentul de mândrie națională și de absolută încredere în viitorul poporului și statului nostru e cu totul natural" (Giurescu, 1942, p. 4). Aceeași pedagogie a superlativului românesc este predată și de către I. Lupaș (1931). Doar că profesorul universitar clujean recurge la o strategie de externalizare a autorității cu scopul de a obiectiva superlativul românesc și de a-i conferi un surplus de credibilitate. Autorii străini sunt
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]