921 matches
-
forța de muncă gratuită necesară grandioaselor proiecte socialiste. Textul de mai jos a fost extras de pe site-ul www.crimele comunismului.ro. Bătaia la tălpi. Deținutul era lovit cu ranga de fier peste Încălțăminte, apoi era obligat să alerge. Acest supliciu era repetat mai multe zile la rând. Deținuților supuși la o astfel de tortură li se dislocau oasele metatarsiene. Bătaia pe capre. Considerată ca fiind cea mai „obișnuită” metodă de tortură fizică. Deținutul era legat de mâini și de picioare
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
prin strădania gigantică a celui ce a fost Constantin „Ticu” Dumitrescu, un martir al pușcăriilor comuniste, care a convins fragila majoritate a anilor 1996-2000 de importanța demascării foștilor securiști dar și a uneltelor lor de bază: turnătorii-informatori. Ne mai suportând supliciul așa-zisului secret impus de ofițer, m-am dus la director de i-am spus tărășenia. Acesta, s-a uitat lung la mine și mi-a spus: „Mă, tu știi de când se ține de capul nostru nemernicul ăsta să-i
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
a politicului. Al treilea episod vizează un joc crud, o distracție cupidă care-i amuză pe măturătorii nocturni. Jocul presupune încolțirea unui animal și lovirea sa repetată din toate părțile ceea ce provoacă teroarea absolută a victimei oca- zio nale. Descrierea supliciului este amănunțită și dra- matizată, senzațiile și în special sentimentul de teroare sunt înregistrate cu lux de amănunte. Însă naratorul nu descrie ceea ce vede, pentru că praful îi blochează perspec- tiva. Episodul descris este fie unul la care a asistat anterior
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cărei sarcină reclamă un com- portament mai blând, „pe când ceilalți doi o strâng de aproape într-un colț”. Violența nu este doar verbală : „Și-i trage țâchii o palmă, s-o năucească”. Femeile sunt arestate, sunt ținute nemâncate, parte a supliciului, și suntem lăsați să înțelegem că ancheta este una destul de dură, chiar dacă comisarul nu poate merge prea departe cu țiganca însărcinată de teama unui posibil avort. Ancheta, putem presupune, include bătaia, procedeu transcris într-o expresie plastică de către comisar „- Cu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
am asistat la o scenă hazlie: un om-statuie, aurit tot, reprezentând un roman cu o suliță și stând nemișcat minute în șir, spre deliciul celor care-l priveau, s-a mâniat pe un câine vagabond care, disprețuind valoarea artistică și supliciul la care se supunea „artistul”, a vrut să facă ceea ce câinii fac de când au apărut statuile pe lume: să-și lase urme de recunoaștere, ridicând piciorul și însemnând locul. Deși câinele era nehotărât, fiindu-i necunoscut tipul de statuie cu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
cloșcă, Mousen ne-a anunțat că a doua parte a călătoriei constă într-o escaladare destul de dificilă a formațiunilor stâncoase din împrejurimi și și-a manifestat neîncrederea în legătură cu posibilitatea noastră (a lui Liviu și a mea) de a face față supliciului. Ne-a sugerat să rămânem în Montserrat și să vizităm Muzeul de artă. După ce am stat o clipă pe gânduri, Liviu a luat hotărârea eroică de a nu ne dezlipi de grup. Aceasta hotărâre a fost șansa noastră de a
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
universal și așa mai departe, de-ai face pe cei doi bărbați să mă aștepte puțin, așa cum îi dă bine oricărei femei. La naiba! Cu părintele nu ține treaba asta. Fiind într-o veșnică mișcare, când cineva îi supune acestui supliciu (așteptarea) bănuiesc că-și iese din minți și nu se cade când cineva este atât de drăguț cu tine și te invită la o plimbare cu mașina într-o localitate cu un târg de oale, să-l enervezi. Am avut
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
va aduce friptură de pui, acest tan)r cu barb) se va simți deranjat, Îi explic eu. Și așa se și Întâmpl). Puiul companiei British Airways, cu fiorul morții pe el, se afl) În fața mea. Ins), dup) trei ore de suplicii provocate de m)șurile de securitate ale aeroportului Heathrow, mi s-a f)cut foame. Când mi se Întinde tavă cu mâncare, tan)rul hasid se trage Înapoi, ferindu-se. Mi se adreseaz) din nou În idiș: —Trebuie s) v
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Occidentului de dreptate - un fel de stațiune pentru dezbaterile morale. Dreptul Israelului de a exista, spune Talmon, trebuie câștigat prin eforturi deosebite, „printr-o r)scump)rare special) a greșelilor, fiind mai buni decât alții”. Acesta este cel mai persistent supliciu și paradox al Israelului. „Cerem mai mult de la acest stat”, spune Sartre. Ins), având În vedere c) suveranitatea Israelului este pus) sub semnul Întreb)rii și opinia public) mondial) nu este dispus) s) accepte c) aceasta este Într-adev)r o
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Inchiziții". Nu faptele rele ale omului îi înspăimântă, cât ideile noi, "ideile periculoase ce infectează omenirea". Îi ard pe rug, dar ei nu-și dau seama că nu s-a făurit lanț să cetluiască gândul, că nu s-a găsit supliciu care să ucidă ideea. Și eu neastâmpărat cum eram cât p-aici s-o paț. M-a pus dracu' și-am scris un poem în care preamăream omul... "Măicuța" Inchiziția", ce prea mocirlise omul în păcat, m-a luat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de pe carosabil în piața unde, ca de obicei, porumbeii se îngrămădeau cu zecile, cu sutele, liniștiți, nepăsători, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat? Și, într-adevăr, nu s-a întâmplat mai nimic, un mărunt accident, un infim de mic supliciu. Ca pentru a ni se dovedi că superbul complex Saint-Suplice își merită numele... * Peste o zi sau două, în mica grădină din spatele apartamentului în care locuiam, zăresc un alt porumbel mort, sau ucis. Tristețea se pătrunde de îngrijorare. Să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sentimentul că sunt „mort”, că „am murit de mult”.... * Același sentiment, că am murit de mult și că totuși, printr-un fel de „învoire” de zile mari, de „bilet de voie” acordat ca o rară favoare (dacă favoare - și nu supliciu - putea să însemne o asemenea evadare) mă aflu din nou, pentru câteva ceasuri, printre cei vii (vii și gălăgioși), m-a încercat o dată la... un meci de fotbal. Nu mai fusesem pe un stadion de foarte multă vreme. Era o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
face ei un nume prin discipoli, îi împing nesăbuit pe marginea prăpastiei. Fără conștiință profesională și discernământ, aceștia îi obligă pe unii entuziaști nepregătiți să abordeze roluri sau doar fragmente pentru care coarda vocală prea tânără nu rezistă la asemenea suplicii și clachează din start. Alții, care își cunosc singuri posibilitățile, studiază metodic, se verifică gradat, cu măsură, și evoluează firesc, ajungând la performanțele pe care le urmăresc cu răbdare. Un astfel de caz este cel al sopranei Mihaela Grăjdeanu. După
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
glisante, deschise, lăsînd să se vadă catafalcul acoperit cu drapelul italian, înconjurat de lumînări aprinse și de principii familiei. Aceste altețe petrecuseră noaptea în priveghi pe un traseu cu vreo 200 de tunele, unde fumul întors de curent era un supliciu temut de turiștii din acele vremuri, cînd tracțiunea era cu aburi. Rezultatul era sinistru de privit: acești prinți, în uniformă sau în frac (cum era prințul Victor Napoleon) ofereau privirilor noastre chipuri înnegrite de funingine, iar lacrimile căci regele Umberto
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
prințul de Scalea, sicilian ca și el. San Giuliano avea o figură răvășită, așa cum se vede în tablourile spaniole religioase din secolul al XVII-lea, un cap cu o claie de păr și barbă roșcovane de sfînt ce îndura un supliciu de om blestemat. Crizele de reumatism articular acut făceau din viața lui un lung martiriu, cu dureri atît de mari încît, în casele în care locuia, strigătele sale de durere se auzeau de la un etaj la altul. De altfel, a
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
dicționar...) îl încînta în așa măsură încît îl făcea să uite că Budapesta fusese guvernată de un pașă și că fără intervenția salutară a armatei române, Bela Kun ar fi continuat în Ungaria sistemul de execuții capitale masive, agrementate de suplicii chinezești. Mai supărător era faptul că Millerand, influențat de Paléologue, sfîrși prin a trimite delegației ungare binecunoscuta scrisoare, imediat interpretată de Ungaria ca o recunoaștere formală a dreptului de revizuire a unor clauze teritoriale din Tratatul de la Trianon, interpretare inexactă
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
a creștinismului, vom afla această conștiință nocturnă non-religioasă în acțiunea sa de virulentă, combativă damnare a zeului în numele falsificat și imanentizat al însuși zeului, pe drumul calvaric al crucii și la finalizarea lui prin in-decriptibila răstignire. Pentru majoritatea credincioșilor creștini, supliciul cristic pe calea ce duce la Golgota deține, în prim-plan, imaginea lui Hristos suferind acțiunea agresivă a torționarilor săi. Centrul de greutate semantică al acestui sumbru peisaj este recunoscut, adesea, drept un trup zdrobit, ce stă să se stingă
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Hristos nu își abandonează credincioșii, ci îi apropie întru sacrificiu mântuitor. De asemenea, sub tânguitorul sunet al pietrelor crestate de lemnul purtat spasmodic spre străpungerile crucificării, el îi însoțește și pe torționarii săi, la fel cum i-a însoțit înainte de supliciu și cum îi va însoți și după acesta. Acești torționari sunt reprezentanți exemplari ai conștiinței non-religioase nocturne. Pe drumul crucii și în momentul de crepuscul al răstignirii, ei își revarsă noaptea spiritului lor peste ființa cristică. Asemeni erupției unui tezaur
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
un patos burlesc. După atâta zbucium, Lefter suferă alt șoc: găsește biletele. Acum devine euforic, și într-o petiție țanțoșă își dă demisia din slujbă. Îl aștepta o lovitură și mai grozavă. Biletele câștigase dar... viceversa. Aruncat pe rând de la supliciul disperării la cel al speranței și înapoi, sufletul mediocru al lui Lefter nu mai poate suporta șocul și cade într-o incoerență violentă și demențială, plină (efect tragicomic) de toate locurile comune ale indignării burgheze. Tema așteptării anxioase, înnoită prin
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ani avea el atunci? Vișovan? A fost mai În vârstă ca mine cu șase ani... deci cam În jur de 23-24 de ani o avut la ora aia, când a fost arestat. El a fost la Pitești, a trecut prin supliciile Piteștiului, a avut parte de o distrugere fizică și psihică totală... Abia și-a revenit după anii ’64, când au fost eliberați deținuții politici din țară. Adică, a fost rearestat și ținut prin Dobrogea cu domiciliu obligatoriu vreo patru ani
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
locului. Discuția a pornit instantaneu, privirea bulbucată a lui dom’ Paul se mărise, scăpăra de curiozitate. Altădată, la Pietroșița, la vila lui M.H. Simionescu, unde ajunsesem În mașina și sub șofatul lui Bălăiță, casa pe colină a lui MHS dublase supliciul, apoi Îl triplase prin scările care urcau la etaj. Gâfâieli, popasuri pe câte un scaun adus În grabă. Când am ajuns sus, la masa excelentă și la bunele urări ale amfitrionului, conu’ Paulică Înviase, Însă, gata de sporovăieli și salate
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
apărea al doilea volum al romanului Omul fără Însușiri, dar În vara aceluiași an autorul părăsește Germania, dominată de rânjetul național-socialismului hitlerist. După „Anschluß”, va părăsi și Austria, trecând, prin Italia, În Elveția. Dictatura grotescă și sângeroasă Îl obligă la supliciul, cumplit pentru un scriitor, al exilului. În schițele sale pentru o Autobiografie afirmase: „Găsesc mai importantă scrierea unei cărți decât guvernarea unui Reich. Chiar și mai grea”... Robert (Edler von) Musil venise la Universitatea din Berlin, În 1903, după ce renunțase
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
1944, a pus apoi la cale rezistența antisovietică a Mișcării și a contribuit într-o măsură decisivă la fixarea conduitei deținuților legionari avea să fie una din victimele căruia Securitatea nu îi va lăsa multe zile de trăit. Auzisem de supliciile lui încă din anii cincizecișiceva, când fusese ținut în secția de exterminare din Jilava și urma să-i fie rezervat canonul de a fi înjosit de insultele unui deținut care, inițial, acceptase să facă jocul Administrației închisorii, dar nefăcându-l
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de Roger Martin du Gard și Obermann de Sénancour (ultimele două însoțite de ample prefețe). SCRIERI: Istoria literaturii franceze. Secolul XX, București, 1968; Scriitori francezi (în colaborare), București, 1978. Traduceri: E. Zola, Izbânda familiei Rougon, București, 1956; Vladimir Pozner, Locul supliciului, București, 1961; Roger Martin du Gard, Familia Thibault, I-III, pref. trad., București, 1962 (în colaborare cu Vintilă Rusu-Șirianu); ed. București, 1993; Sénancour, Obermann, pref. trad., București, 1971. Repere bibliografice: Rodica Marcu, Alexandru Dimitriu-Păușești, RL, 1977, 46; Irina Mavrodin, Alexandru
DIMITRIU-PAUSESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286781_a_288110]
-
ororii. Autorul se dovedește un „excepțional poet al cruzimii” (I. Negoițescu), un martor a cărui privire intensă și rece nu ocolește nimic din ceea ce oamenii obișnuiți și chiar foștii prizonieri preferă să nu spună, insistând cu „obstinație” asupra bestialității gardienilor, supliciilor izolării în zarcă, bătăilor sălbatice și urletelor înfiorătoare ale deținuților, amplificate de zidurile din beton, dar și radiografiind degradarea morală absolută a „turnătorului” și strania relație de complicitate și chiar de solidaritate creată între victimă și călău. Petre Goiciu, comandantul
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]