1,489 matches
-
a dat și ea drumul unei năzbîtii, povestind că Sergiu Adam i-ar fi atras atenția că „la Bacău trăiește un poet uitat: V.M.” Cum să fie cineva uitat, coniță, înainte de a fi cunoscut? De data asta, eu am fost suplinitorul celor doi critici anunțați pe afiș: Laurențiu Ulici și Vlad Sorianu. Am spus că, dacă aș face un tablou cu cei zece debutanți incluși în „caseta” Intonații a Editurii Junimea, pe V.M. l-aș așeza al doilea din stînga jos
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fac astfel de donații Începând cu anul 1970, cu 5 ani Înainte de-a se Înființa Muzeul „Ion Irimescu” din Fălticeni. Am să-l ajut pe primar, care mi-a fost elev În clasa 754 VII-a când eram profesor suplinitor acolo (În anul 1957). În Încheiere, ce pot zice? Să se ducă pe pustii nerușinații care distrug cultura și casele memoriale În Fălticeni! Tot binele, Dv. și familiei, Radu Orac 9 Fălticeni, 8.VIII.2001 Stimate Domnule Dimitriu, Vă trimit
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
V-aș ruga, dacă Vă Întâlniți, cu actualul istoric și redactor al „Monografiei semicentenarului”, G. Nichita, să-i atrageți atenția, că la liceul „N. Gane” se află o „Monografie” a Centenarului liceului din Pitești, În care sunt trecuți, până și suplinitorii, care au predat 2-3 luni. știu, e grea documentarea, dar trebuie făcută, ca să nu nemulțumească lumea (Monografia Pitești e la dl. Ilioaia și poate sluji de model). Da, Aurel G. Stino e apreciat de unii; dar trecut cu vederea de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
București și cursurile, inclusiv lucrările practice, la Seminarul Pedagogic Universitar din Cluj. Absolvă aceste cursuri cu media 8,50, conform Certificatului eliberat la 4 Mai 1932 anexat în xerocopie. în cursul anilor școlari 1934-1935, 1935-1936 și 1936-1937, funcționează ca profesor suplinitor la catedra de limba franceză a Școlii Normale Ortodoxe de băieți „Andrei Șaguna” din Sibiu conform certificatului eliberat de Direcția Școlii la 2 Iulie 1937. (xerocopie) Capitolul II TIPĂRIREA CĂRȚII PENTRU LEGIONARI ȘI JUSTIFICAREA LUPTEI LEGIONARE Anul 1936 este un
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
n. Nedelcu) și al lui Ștefan Gană, țărani. După absolvirea școlii primare în satul natal, devine elev al unei școli profesionale de mecanici-utilaj (1949-1952), ulterior student al Facultății Muncitorești la Iași și București (1952-1954); în 1954 și 1955 este profesor suplinitor la Măldăieni, în 1955 se înscrie la Facultatea de Filologie a Universității din București. După absolvire (1960) funcționează ca asistent în cadrul aceleiași facultăți. Urcă, prin concurs, toate treptele carierei didactice, până la gradul de profesor universitar și șef al Catedrei de
GANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
profesionale de construcții, lucrează pe un șantier și urmează cursul seral al Liceului „C. Dobrogeanu-Gherea” din Ploiești. După stagiul militar revine pe șantier ca mecanic de utilaje, apoi trece în învățământ, ca învățător la Bertea, iar mai târziu ca profesor suplinitor la o școală din comuna Aluniș (județul Prahova) și responsabil al Bibliotecii orășenești din Slănic. Ca elev, a frecventat cenaclul literar „Dimitrie Stelaru” de la Casa de Cultură a Sindicatelor din Ploiești și a debutat cu versuri în ziarul „Flamura Prahovei
DAVID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
Paraschivei (n. Balaban) și al lui Dumitru Deșliu, învățător. După studii liceale la Ismail, Pitești, București și Alexandria (cu bacalaureatul în 1946), urmează secția de limbi slave a Universității din București (1972-1975). Funcționează, în județul Argeș, ca pedagog și profesor suplinitor la Școala de agricultură din Dobrogostea, secretar la Primăria din Borlești, șef al Secției de cultură și artă a raionului Merișani. A fost și redactor la revistele „Urzica” (1951-1952), unde debutează, și „Albina” (1952- 1957), translator la Ministerul Învățământului (1957-1962
DESLIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286738_a_288067]
-
Starea materială precară a părinților l-a împiedicat să urmeze mai mult de patru clase primare și l-a silit să practice felurite îndeletniciri: ajutor de librar, muncitor la o țesătorie, la o fabrică de zahăr, corector de ziar, învățător suplinitor, administrator de moșie, funcționar la Ministerul Domeniilor. Căsătorit cu Antigona Rabinovici, a avut o fiică, Lucia Demetrius, scriitoare. A debutat cu versuri, în 1898, la „Adevărul”, semnând V. Demetrius, nume pe care îl va adopta de acum înainte. În același
DEMETRIUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286728_a_288057]
-
Panaite Drăgan (mort pe front, în 1917). A urmat școala primară în satul natal și liceul în Focșani și în Piatra Neamț. Absolvind magna cum laude Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1929), a fost, mai întâi, profesor suplinitor în Diciosânmărtin, Dumbrăveni, Aiud, fiind apoi funcționar în Ministerul de Externe, condus de Nicolae Titulescu. În 1923, debuta cu versuri în ziarul „Reformatorul” din Piatra Neamț; aici este redactor la „Telegraful” (1923-1924) și director al revistei literare „Freamătul” (1925, 1927). Colaborează
DRAGAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286840_a_288169]
-
Este profesor, pentru scurt timp, la Școala Normală din București, profesor și director al Școlii Normale din Turnu Severin, profesor la Azilul „Elena Doamna” din București, la Școala Normală a Societății pentru Învățătura Poporului Român, din 1884 fiind și profesor suplinitor de limba română la Școala Normală; în 1893, primește numirea de profesor definitiv. În anul 1918, se retrage de la Școala Normală de Fete „Elena Doamna”, iar în 1921, de la Școala Normală de Băieți. În anul 1881, a obținut doctoratul în
DULFU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286896_a_288225]
-
Va pleca însă curând la Paris, având și concediu de studii pentru doctorat. Își susține doctoratul în litere la Sorbona (1909), cu o teza despre François Mainard, poet din secolul al XVII-lea. După întoarcere, tot în 1909, este profesor suplinitor la Catedră de franceză a Facultății de Litere din Iași, devenind titular în 1910; din ianuarie 1915, îi va succedă lui Pompiliu Eliade la Catedră de limbă și literatura franceză a Universității din București. A fost membru în Consiliul Permanent
DROUHET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286878_a_288207]
-
tot felul de slujbe, mai toate provizorii; fără atestate (nu-și luase licența), este funcționar, profesor la școala macedoromână din București, redactor la „Monitorul oficial”, bibliotecar la Biblioteca Centrală din Iași, revizor școlar în Mehedinți și Gorj, în sfârșit, profesor suplinitor la Craiova și Bacău. Debutează cu versuri în 1859, la „Dâmbovița”, încurajat și elogiat de D. Bolintineanu. Continuă să publice în foarte multe periodice („Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Concordia”, „Amicul poporului”, „Buciumul”, „Familia”, „Reforma”, „Trompeta Carpaților”, „Românul”, „Columna
GRANDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287341_a_288670]
-
este adoptat la vârsta de paisprezece ani de subofițerul Gheorghe Constantin, ceea ce-i permite să urmeze, între 1925 și 1932, Liceul Militar la Craiova, apoi Școala de Război, unde, după absolvirea cu rezultate strălucite, a predat o vreme ca profesor suplinitor. Înclinațiile sale profunde par să fi fost însă altele. După ce a debutat în 1930, sub numele real, în paginile revistei „Izvorașul” (Bistrița-Mehedinți), colaborează cu versuri, articole, interviuri, la „Jurnalul” (Craiova), „Luceafărul literar și critic”, „Conștiința națională”, „Buna Vestire”, „Sfarmă-Piatră”, „Condeiul
CRISTIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286511_a_287840]
-
recenzii la „Viața literară” (din 1926), unde va fi o vreme și secretar de redacție. Același post i se încredințează la „Calendarul” (din 1932), „Gândirea” (din 1932), „Porunca vremii” (din 1935), „Sfarmă-Piatră” (din 1935). Cu intermitențe, a fost și profesor suplinitor, iar din 1940 a deținut funcțiile de atașat de presă și secretar cultural la Ambasada Română din Sofia, unde a publicat câteva lucrări destinate cunoașterii culturii române în Bulgaria. Suspendat în 1945, C. revine în presă abia în 1957, ca
CREVEDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
lui Vasile Hrimiuc, țărani. Clasele primare și liceul - unde l-a avut profesor și îndrumător apropiat pe poetul Lucian Valea - le-a urmat în orașul natal, luând bacalaureatul în 1964. După un an în care își câștigă existența ca profesor suplinitor la țară, devine student al Facultății de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași. Obține licența în 1970, cu lucrarea, de o surprinzătoare maturitate, G. Ibrăileanu - critic total. Deși Senatul Universității recomandă cooptarea lui în învățământul superior sau în
HRIMIUC-TOPORAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287459_a_288788]
-
Din cauza dosarului (tatăl său a fost condamnat politic în 1957), va fi încorporat într-un detașament militar de muncă forțată. Nu-și încheie studiile începute la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București și lucrează ca topometru (1961), profesor suplinitor (1962-1966), inspector și bibliotecar (1966-1982), statistician etc. Colaborează la „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „Steaua”, „Tribuna”, „Flacăra” ș.a. Debutează cu poezii în „Luceafărul” (1959) și editorial cu Elegii pentru pământ, apărut în 1977. Poezia lui I. este lipsită de evoluție
IARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287488_a_288817]
-
de țărani săraci. Isprăvind clasele primare în satul natal, băiatul, căruia nu-i place viața la țară, este înscris la Liceul „Radu Greceanu” din Slatina. După absolvire (1916), urmează o școală de învățători; luându-și diploma, profesează scurt timp ca suplinitor. Înrolat la cavalerie, cu toate că nu se împacă defel cu disciplina militară - recalcitrant, bățos, el este ba încarcerat, ba mutat disciplinar -, se reangajează la sfârșitul stagiului ca sergent-instructor. Dar își leapădă curând și straiele ostășești, intrând slujbaș la Oficiul de poduri
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
1928, la interval de doar câteva luni, obține titlurile de doctor în slavistică și în filosofie la Universitatea din Cracovia. Este profesor secundar la Cernăuți (septembrie 1928) și la București (1929- 1934), director al Institutului Român din Sofia (1934-1937), profesor suplinitor, apoi, prin concurs, profesor definitiv la Catedra de slavistică a Universității din Iași, din 1938 până în noiembrie 1947, când este exclus pentru totdeauna din învățământ, deoarece - critic neîmpăcat al realităților de după august 1944 - protestase împotriva răpirii Basarabiei și nu admitea
CARAMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286098_a_287427]
-
examenul de doctorat, cu teza intitulată Analiza unui manuscris eminescian (Avatarii faraonului Tlà), la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași. Aici, obține prin concurs, în 1937, postul de conferențiar de estetică și critică literară. E desemnat ca suplinitor la Catedra de istoria literaturii române vechi pe anul școlar 1941-1942, la aceeași facultate. În 1944, toamna, este numit profesor titular la Catedra de istoria literaturii române moderne a Facultății de Litere și Filosofie din Iași, iar peste un an
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
se căsătorește cu Hedwiga Herzog și se stabilește în Cernăuți. Numit întâi bibliotecar-asistent la Universitate, devine asistent de limba română la Facultatea de Litere și Filosofie, funcționând, în același timp, ca profesor de filosofie la Liceul „Aron Pumnul” și ca suplinitor la Școala Normală de băieți; din 1922 este numit titular la Liceul de Stat nr. 4. Între timp, în 1921, își dăduse doctoratul cu teza Principiile eticii lui Fr. Jodl, pe baza istoriei sale asupra eticii, sub îndrumarea profesorului Carl
GHERASIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287243_a_288572]
-
este numit titular la Liceul de Stat nr. 4. Între timp, în 1921, își dăduse doctoratul cu teza Principiile eticii lui Fr. Jodl, pe baza istoriei sale asupra eticii, sub îndrumarea profesorului Carl Siegel. Șase ani mai târziu este chemat suplinitor la Catedra de istoria filosofiei. Chiar dacă nu se poate vorbi de un sistem propriu, concepția filosofică a lui G. are o arhitectură personală. Nuanța dominantă, energetist-vitalistă, purtând pecetea etnicității, se dezvoltă în studiile Etnicul în filosofie. Spre o filosofie românească
GHERASIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287243_a_288572]
-
cursurile seminariale la București și la Iași; a continuat apoi la Roma, la colegiul "Capranica", unde și-a luat licența în dreptul canonic. Întors în țară, a obținut o nouă licență în filologie clasică. Activitatea didactică a început-o ca profesor suplinitor la Câmpulung și Piatra Neamț (1905-1906), dar și la Seminarul Pedagogic din București. În anul 1912 s-a titularizat ca profesor la "Liceul Sf. Lazăr" din București 556. A deținut mai multe funcții, printre care secretar general al Asociației Profesorilor Secundari
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
a Comitetului de conducere a bursei; • atribuțiile Adunării generale sau a Asociației bursei; • adoptarea hotărârilor în cadrul Adunării generale sau a Asociației bursei; • atribuțiunile Comitetului bursei; • secretariatul bursei și atribuțiile acestuia; • activitatea desfășurată de agenții oficiali și numirea acestora, precum și a suplinitorilor; • atribuțiunile Comisiei de Arbitraj; • frecventarea burselor; • atribuțiile Camerei sindicale de pe lângă bursă; • sindicatul bursei de efecte, acțiuni și schimb; • modul de stabilire a cotațiilor la bursă etc. Pentru a crea baza de credibilitate a acestei instituții în rândul masei mari de
BURSE by Aurel CHIRAN, Elena GÎNDU () [Corola-publishinghouse/Science/394_a_765]
-
certificarea din partea a 10 membri ai Asociației bursei, din care să rezulte că se bucură de o bună reputație; - să aibă un titlu de doctor sau licențiat în științe economice sau comerciale și să fi îndeplinit 2 ani funcțiunea de suplinitor pe lângă un agent oficial sau să fi lucrat într-o bancă 2 ani ca procurist, în secțiunea specială de operațiuni de bursă sau să fi exercitat chiar el comerțul de bancă timp de 2 ani. Nu pot deveni agenți oficiali
BURSE by Aurel CHIRAN, Elena GÎNDU () [Corola-publishinghouse/Science/394_a_765]
-
pe lângă un agent oficial sau să fi lucrat într-o bancă 2 ani ca procurist, în secțiunea specială de operațiuni de bursă sau să fi exercitat chiar el comerțul de bancă timp de 2 ani. Nu pot deveni agenți oficiali, suplinitori și remizieri: - persoanele care au suferit o stare de faliment; - agenții interziși și puși sub atenția consiliului judiciar; - condamnații pentru delicte penale (delapidare, escrocherie, corupție, furt, înșelăciune, jurământ mincinos, abuz de încredere, fals în acte publice); - agenții oficiali care au
BURSE by Aurel CHIRAN, Elena GÎNDU () [Corola-publishinghouse/Science/394_a_765]