2,825 matches
-
le-o dădea lor! Mereu eram dată deoparte, deși eu o iubeam și încercam mereu să-i fiu pe plac! M-a privit mereu cu ostilitate și de curând abia, am aflat cauza. În tot acest timp cât povestea Ilinca, suspina fără încetare și plângea. Eu mă simțeam copleșită de o milă imensă și m-am așezat pe pat ascultându-i povestea.Ea a continuat: -Tata, e un om foarte rece, aspru, cu mama se poartă cu multă cruzime! De când mă
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
un pachet de la sora ei, era în drumul meu. - Unde mergi? - În capitală, sunt vatman, adică șofer pe tramvai, știi... Vasilica căscă ochii. Vatman. Nu mai auzise cuvântul acesta niciodată. Părea ceva foarte important. - Aș merge și eu în capitală, suspină ea în timp ce-și îndesa în gură o bucată rumenă, acoperită bine cu muștar. - Ai pe cineva acolo, întrebă el amabil? Vasilica dădu din cap. Nu avea pe nimeni. El zâmbi din nou și începu să-i povestească despre
VASILICA de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370971_a_372300]
-
din nemuritoarea poveste a sultanei Hafsa și a lui Yavuz Sultân Selim Khan (conducător al imperiului otoman, dar și un erudit creator de poezie arabo-persană din secolul al XVI-lea): „ ... acum sunt ca o adiere a brizei care-ți șoptește, suspinând de dor, numele în noapte, când nisipul umed mi se împletește în părul răsfirat peste umerii goi, dezmierdați de răcoarea mării. Sunt marea care-ți sărută buzele înfierbântate de arșița iubirii încă nenăscute sau cerul înstelat care te îmbrățișează în
ÎN LOC DE PREDOSLOVIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369929_a_371258]
-
momente cu vâlvătăi de roze reaprinse , ce clocotesc de calde sentimente , dar ai plecat lăsând iubiri nestinse ! Ce amintiri trezesc astăzi arsura unui pârjol de suflet plin cu crini , și ce păreri mai dau acum măsura uitării acelor clipe când suspini ? Mă-ntreb dac-am trăit vreodată atâtea doruri prinse în cătare , tot ce a fost secundă prea curată , o dragoste a cărei lipsă doare ... de Dorel Dănoiu Referință Bibliografică: A fost un vis ?! / Dorel Dănoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
A FOST UN VIS ?! de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369956_a_371285]
-
ai plecat, demult, Euridice, Infernul a căzut pe orice zeu Și a rămas nefericit Orfeu, Cu lira ruptă, care nu mai zice. Iar de atunci te caută mereu, Coloanele la templu să-ți ridice Și ode-nflăcărate să-ți dedice, Suspină strunele și plâng din greu. Dar sentimentul nu se face marfă Și prețul lui e mai presus de fire. Când omu-și pune cântecul în harfă, Adaugă și suflet și iubire. În zări albastre, fluturând eșarfă, Se-ndepărtează umbra ta subțire
HARFĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370018_a_371347]
-
În auriul asfințit al frunzei Băjenia începe să rodească Și toamna rece ca sărutul Iudei Va face aripile morții iar să crească. Voi aștepta din nou, amar, ca vântul, c-un Recviem, să-i cearnă risipirea, în trupul său va suspina pământul și-n mine iar va sângera iubirea. Voi sta la geamul sur, ca de cenușă, Iar ochii-mi plini de patimi vor fi uzi, Că nimenea nu mi-a bătut la ușă, O, glasul meu... pe care nu-l
ÎN AURIUL ASFINŢIT de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370045_a_371374]
-
Acasa > Versuri > Iubire > TOPEȘTE-ȚI DRAGOSTEA ÎN MINE Autor: Ana Soare Publicat în: Ediția nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Topește-ți nebunia dragoste-i în mine Să curgă val de țipăt și suspine Prin glasul meu înăbușit de pasiune Și gura ce-ți sărută trupul, fără rațiune. Topește-ți dragostea în nebunia mea Și lasă-mă să-ți fiu așa cum tu m-oi vrea, Izvor de mângâieri pe-ntregul trup Și dragoste pierdută
TOPEŞTE-ȚI DRAGOSTEA ÎN MINE de ANA SOARE în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370070_a_371399]
-
-ți, vocea, înecata printre gânduri, lăsându-te pradă, vrăjilor din mine, nemaiștiind de tine, iubindu-mă, urcați pe valul disperării, acoperiți, de perdele ale durerii, de iubire, ce ne-a surprins, uitând că nu ne știm, decat de-o viață, suspinând, lăsând din amintiri, să treacă, pe lângă noi, neobservate. Sunt cele triste, înveninate, de tine și de mine, de amândoi, încă, suntem noi, tu și eu, două ființe, ce cred că se iubesc, urcați pe valul disperării, ajunși în larg, la
PANICĂ ÎN SUFLET de COSTI POP în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370114_a_371443]
-
doinește. Pornind din șes, încet țintește Spre înălțimi, luând avânt; Plecarea toamnei răscolește Natura-ntreagă pe pământ. Nu-i pom, nu-i floare ce-nflorește, Nu-i om ori animal ne-nfrânt Și nu-i nimic, într-un cuvânt, Să nu suspine când șoptește: Plecarea toamnei răscolește! Referință Bibliografică: Plecarea toamnei... / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1807, Anul V, 12 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
PLECAREA TOAMNEI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370301_a_371630]
-
se-nghesuie, livide, Secunde amorțite de crivățul macabru, În strigătul naturii, lumina se divide, Tronează peste lume-al zăpezii candelabru. Aproape istovită pe-a clipei noptieră, Mi-adun singurătatea din leagănu-i emfatic, Troiene de mătase ridică frontieră Spre vântul ce suspină cu aeru-i asmatic. Pitită în căsuța ostatică tăcerii, Aștept înfrigurată sublima sărbătoare, Pogoară-ncet Ajunul pe treapta gri a serii, Se naște-n taină Fiul, păstorul de mioare... Referință Bibliografică: ÎN PAȘI DE AJUN / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ÎN PAȘI DE AJUN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370373_a_371702]
-
zările sunt pline- Azi-noapte S-a născut Iisus! Și nu e Veste mai curată, Nici adevăr mai plin de miez, Iar Steaua Lui mi se arată De-aici și până lângă crez! În staul, printre dobitoace, Se-aude Pruncul cum suspină Și-acum, sub cerul plin de pace, Mă scrie-un înger cu lumină... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Mă scrie-un înger cu lumină... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1820, Anul V, 25 decembrie 2015. Drepturi de
MĂ SCRIE-UN ÎNGER CU LUMINĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370375_a_371704]
-
cântai prin floare O doină de petale albăstrii Și te pierdeam în susur de culoare Chemându-te prin toamnă să revii. Odinioară îmi scriai pe frunze O mărturie că vei reveni Și am cules regretele pe buze În serile ce suspinau târzii. Odinioară m-atingeai cu vântul Și tresăream în șuier de fiori, Sub tălpi se risipea, umil, pământul Iar tu te legănai înalt să zbori. Privirea mi-a rămas și azi văpaie, O ultimă scânteie mai coboară, Dar ochii tăi
STELELE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370422_a_371751]
-
siguranță, cunoscându-l pe Ilarion, va urma ceva măcar la fel de valoros și, de ce nu, o epopee în versuri a poporului român. Ne întrebăm, apoi, ca și poetul: Cutremurându-se și cerul Se-apleacă de durere frânt: Eli! Eli! o stea suspină... Dar mai sunt oameni pe Pământ? (GHEORGHE A. STROIA) *** 2. ȘTEFAN MARINESCU * BUCUREȘTI - POEME ȘI POEZII (opere complete): • VOL. 1 - Literatură și Arte (A4, 88 pagini); • VOL. 2 - Poezie patriotică, social-politică și istorică (Partea 1 - A4, 110 pagini și Partea
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 11 MAI 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370464_a_371793]
-
Acasa > Poezie > Credinta > RĂSPLATĂ-N CER! Autor: Constantin Ursu Publicat în: Ediția nr. 2030 din 22 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Răsplată-n cer! Când lacrimi ai pe-al tău obraz, Și-n suflet,tu,ai doar suspine, Să știi,că,nu ești singur în necaz, Eu ,te ridic,de câte ori,tu cazi, Daca-i să vrei ,să locuiesc,în inimă,la tine! Când îți mărturisești păcatul greu, La spovedanie,în taină, Prezent acolo,sunt și Eu, Și vezi
RĂSPLATĂ-N CER! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370579_a_371908]
-
Acasă > Poeme > Pitoresc > CRINII SUSPINA Autor: Lorena Georgiana Crăia Publicat în: Ediția nr. 2042 din 03 august 2016 Toate Articolele Autorului Îmi place să beau dintr-o cupă Nectarul ființelor vii, Îmi place să mușc dintr-o drupa Apusul orei târzii. Cand pârgul din pârg
CRINII SUSPINĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370603_a_371932]
-
în ochi o lumină, Și în dimineața de azi; Să soarba din cupă mea plină, Ca mugur din muguri de brazi... 14 iulie 2016, Constantă Sursă foto: #Lavender #Calla #Lily - #Tracey #Harrington-#Simpson #ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii Referință Bibliografica: Crinii suspina / Lorena Georgiana Crăia : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2042, Anul VI, 03 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lorena Georgiana Crăia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
CRINII SUSPINĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370603_a_371932]
-
să le depășim!... Cel ce nu și-a zidit viața pe temelia credinței și a sincerității autentice, ar putea înclina să creadă că această lume este, mai degrabă, o „vale a plângerii”, odată ce venim aici plângând și plecăm din ea suspinând, fie după ea, fie de durere. Povestea vieții fiecăruia dintre noi, privită, tratată și abordată dintr-o perspectivă pur firească, naturală, are aspectul unei drame cu un sfârșit tragic sau un fiasco. Privită însă, din punctul de vedere al credinței
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369397_a_370726]
-
chin ascunde soarele pe după nori. Când ziceai că-n lumea asta nimeni nu-i mai rea ca mine Ai știut că-n trupul meu sufletul mi-era fărâme? Cât m-ai judecat pe față pentru fapte ce n-au fost! Suspinam privind la tine. Să vorbesc nici n-avea rost. Ascundeam adânc durerea să n-o afli niciodată Zâmbete și vorbe tandre te întâmpinau la poartă N-ai aflat tu niciodată prețul zâmbetului meu M-ai rănit fără să-ți pese
CÂND RĂUTATEA ... de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370619_a_371948]
-
în mod deosebit pe părintele lor duhovnicesc!... Au fost multe coroane, multe flori, multe lacrimi pline de recunoștință și (de) nădejde, că părintele s-a mutat de la moarte la viață, acolo unde nu mai este nici suferință, nici întristare nici suspin ci viata fara de sfârșit!... După ascultarea cu luare aminte a slujbei prohodirii preoților (a monahilor și ieromonahilor) - care adăpostește o atât de bogată și de profundă teologie au ținut să omagieze personalitatea celui plecat mai mulți slujitori al altarului
OPT ANI DE LA SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT PARTENIE APETREI DE LA MĂNĂSTIREA NEAMŢ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370644_a_371973]
-
întrebări, pe un balot de paie, acela pe care dormeau arestații, iar ea a fost atât de deschisă și drăgălașă că dacă a mai insistat cu ancheta a fost doar pentru plăcerea conversației. Pe la prânz, când a ajuns acasă, Verginica suspina fericită și își jura să devină nevastă de jandarm. Cert este că, în numai o zi, marea revoltă a glodenarilor, însuflețită de dorința lor sinceră pentru democratizarea și modernizarea statului, a fost înăbușită la fel ca în urmă cu secole
GLODEXIT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370654_a_371983]
-
cerul verii mângâiat de stele, Ea este darul sfânt al vieții mele, Ce-l dau spre desfătarea ta, mereu.... Mi-e gândul plin de vorbele frumoase, Ce știu durerea lumii s-o aline, Cu mine-n cor știu macii să suspine, Și facem asta, omule, mereu.... Mi-e viața o eternă zbuciumare, O mare răscolită de furtuni, Din care tu, mici perle, ai s- aduni, Și salbă ai să-ți faci pentru plimbare. Mi-e fața biciută de mari lacrimi, Ce
DIN DRAGOSTE PENTRU OAMENI de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369618_a_370947]
-
din 31 mai 2015 Toate Articolele Autorului SPERÂND Să taci frumos trăgând nădejde la rămășițele unei iubiri... O mână de cenușă în cuibul gândului, confuză pasăre phoenix jertfindu-și cealaltă jumătate soarelui, salvând o inimă răstignită pe un cer albastru-gri-opac... Suspină lung în contur de stele o rătăcire spre calea fericirii... Speranța se oglindește în lacrima târzie, adunându-se grăbită din risipirea colbului. Ascultă cum urlă liniștea la rămășițele unei iubiri, trăgând nădejde să taci frumos!... Referință Bibliografică: SPERÂND / Pușa Lia
SPERÂND de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369641_a_370970]
-
1940 din 23 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului La-ntrecere unii cu alții, În rotocoale de lumini, În floare-au explodat copacii Din mugurii de sevă plini. Ceară se picură-n grădină Când razele lumina-și curg, A jale clopote suspină În ochi întunecat de-amurg. Se spulberă fără păcat, Ca ploi de stele-n miez de iarnă, Culese de un vânt turbat Ce smulge-a primăverii haină. Cuprind văzduhul cu aleanuri Miresmele pierdute-n fum; Rămasă-n golul dintre ramuri
UVERTURA PLOII DE APRIL de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369695_a_371024]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > MIRESME DE CETINI Autor: Pușa Lia Popan Publicat în: Ediția nr. 1935 din 18 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Suspină brazii-n tainic foșnet, În șoaptă vântul îi mângâie verde, Ridică-n vârf de crengi lumânărele; Mirosuri amărui văzduhul cerne. Ciute cuprinse de miresme Înalță botul umed; înspre seară Frământă-auzul de cântarea vremii Un vuiet lin de dor ce se
MIRESME DE CETINI de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369696_a_371025]
-
s-a-mbrăcat cu haina de lumină În care cerul teama își alină Iar stelele își varsă strălucirea. Doar lacrimi vii se zvântă-n zarea lină Cu vers divin își sutură iubirea, Îngheață în amurguri amintirea Si-ntr-un târziu cu mările suspină. Nu e sălaș mai sfânt ca poezia Să-și clatine eternul într-un vers, Prin veacuri și-a urmat călătoria Și rănile din suflete a șters. A revărsat în ochii noștri glia- În templul ei e-ntregul univers. DE CÂTE ORI De câte ori
POEZII DE ACASĂ de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369747_a_371076]