4,883 matches
-
În chip de Mare Monarh, stăpân al Europei și al lumii? (Știi, probabil, că Într-una dintre profețiile lui Nostradamus se pomenește despre așa ceva...) Soarta oamenilor și a Pământului privită la scară cosmică - pentru că despre asta vorbim - nu depinde de suverani, nici de religii. Biologia este mai puternică și decât politica, și decât toate religiile lumii. - Primum vivere, deinde philosophari... - Dacă vrei... Nu e vorba de materialism grosier aici, așa cum ar părea, ci de esența existenței, care este viața Însăși. Metafizica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dimensiuni mari și late: una geografică, alta problematică și, În fine, dar nu În ultimul rând, una a factorilor perturbatori ai echilibrului primelor două. Mă refer la personajele cu atribuțiuni de decizie politică, divizate și ele pe grade și căprării: suverani, președinți, șeici - bref, șefi de state -, apoi lideri guvernamentali (premieri, cancelari), miniștri de externe, consilieri pe probleme globale etc. Toți laolaltă și fiecare În parte sunt urmăriți În exercițiul funcțiilor specifice și stocați În pătrățica adecvată, Împreună cu câte un portret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ritm galopant, atingând valori inimaginabile. După câteva decenii, cei cunoscuți cândva drept călugării-soldați nu mai sunt deja nici una, nici alta, și cu atât mai puțin săracii cavaleri ai lui Hristos. Devin latifundiari și bancheri capabili să-i crediteze inclusiv pe suveranii continentului, siliți să le recunoască și să le accepte neta superioritate În domeniul economico-financiar. Unul dintre monarhii care Împrumută sume considerabile de la templieri este, la Începutul veacului al XIV-lea, regele Franței, Filip cel Frumos. Aflat În imposibilitate de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
urmărea organizarea Întregii Europe și internaționalizarea orașelor sfinte din Eurasia. Al douăzeci și doilea și ultimul Mare Maestru, Jacques de Molay, nutrea poate cea mai consistentă speranță că va reuși să așeze Întreg pământul sub conducerea spirituală a unui singur suveran pontif iudeo-creștin. Liderii Ordinului nu doar Întrezăreau scopul măreț al unității lumii, ci și intenționau să unească practic statele Europei cu cele ale Orientului printr-o pace universală. Pentru ei, Pământul Sfânt era locul care adăpostea mormântul unui profet, nicidecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
moarte. Este convins că, lipsiți de căpeteniile lor, templierii Înspăimântați vor intra În panică și, pe fondul degringoladei generale, vor deveni o pradă ușoară În mâinile oamenilor săi. Unul dintre curtenii regelui, nobilul Guillaume de Nogaret, nu Împărtășește Însă optimismul suveranului. Îi atrage atenția că soldații-călugări Își pot alege rapid o altă conducere, și astfel, puterea și unitatea lor nu vor avea de suferit foarte mult. În plus, nimeni nu știe cu exactitate unde sunt ascunse faimoasele bogății ale templierilor, așa Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
conducerea Ordinului pentru schimbarea geografiei Europei și Orientului. Nu, templierii nu trebuie numai decapitați la vârf, ci exterminați cu totul, făcuți să dispară până la unul, altfel, primejdia resurecției mișcării și a ideilor membrilor săi rămâne intactă. Clement al V-lea, suveranul Bisericii de la Roma, Își poate permite să respecte habotnic legea, fiindcă Sfântul Scaun se va clătina, cel mult, dar va rămâne În picioare, pe când tronul Franței se va prăbuși În pulberea uitării odată cu celelalte dinastii europene. Argumentele lui Guillaume de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
limbile, gramatica Începe cu a fi și a avea, ele sunt baza flexiunii verbale, cu ele se conjugă toate celelalte părți de vorbire existențiale și acumulative... s-au schimbat raporturile și prioritățile, nu ne mai preocupă „de ce?”, În locul lui stăpânește suveran „cum?”, s-a pierdut firul călăuzitor, rostul, sensul..., uităm mereu că trăim pentru a fi, nicidecum pentru altceva, indiferent ce este acest „altceva”... scopul, finalitatea... da, da... am rătăcit drumul și nu mai e cale de Întoarcere la pur-și-simplul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cum oamenii iubesc mai degrabă siguranța nelibertății decît nesiguranța datorată schimbărilor, primul om care va deschide cartea (și se parte că ar fi fost un modest slujbaș de la poștă, „sindicalist activ“), auzind dialogul din Împărăția umbrelor, va pricepe aluziile la adresa suveranului și va azvîrli cartea cît acolo, „cu groază și scîrbă“. Nădăjduind că va fi promovat În slujbă, va denunța cazul poliției. CÎnd agenții poliției vor deschide cutia cu cărți, contrabandistul de tutun, sincer mirat, va jura că acela care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
15 aprilie 1865. Din pricina unei ploi torențiale de primăvară, ca și a tăcerii presei, la proces participară cîțiva curioși ocazionali. Prin sentința tribunalului cartea va fi interzisă și confiscată, iar Joly condamnat - „pentru provocarea urii și a disprețului față de guvernarea suveranului“ - la o amendă de două sute de franci (prețul acidului și manoperei) și la cincisprezece luni de Închisoare. Însemnat cu pecete de anarhist, alungat de prieteni, dar neînduplecat, va pricepe că nu prin cărți se va putea Îmbuna lumea, așa că Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
rari sînt cei care nu ar fi dispuși să sacrifice bunăstarea celorlalți pentru propria bunăstare...“ (Conspirația, p. 216) Sau: „Dreptul nostru constă În forță. Unde Începe dreptul? Și unde se termină? Într-un stat unde organizarea puterii este slabă, puterea suveranului este slabă, slăbită fiind și puterea legislativă, denaturată prin inflația de drept de sorginte liberală, tocmai de aceea eu aș veni cu un drept nou - m-aș năpusti, În virtutea dreptului celui puternic, și aș sfărîma În bucățele Întreaga orînduire ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
se structurează în jurul unor regate în miniatură, al unor domenii rurale îca în fosta Galie romană) și al unor mănăstiri, puținele spații protejate. în tot acest timp, în Asia, în America și în Africa dispar alte imperii și regate, atunci când suveranii nu reușesc - ca la Palenque, în Mexic - să evite epuizarea resurselor naturale; altele supraviețuiesc, atunci când vreun cap încoronat organizează din vreme mutarea capitalei sale, așa cum s-a întâmplat, mai târziu, cu cetatea Amber din Rajasthan, mutată la Jaipur. în China
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
ar fi așteptat să Îi pun și eu lui. La fel făcea și cu Bernardo. - Literatus? - Aflase de cercetările lui și se Întreținea Îndelung cu el, vorbind despre trecut. - Și ce spunea? - Despre pasiunea lui, viața Împăratului Frederic. Discutau dacă suveranul fusese vreodată la Florența. Iar acum această... Dar e deja prea târziu pentru orice. - Moartea unui om Încheie socotelile cu breasla medicală. Dar nu și pe acelea cu justiția, Îi replică Dante, fixându-l. Celălalt Încuviință din cap. - Așa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a fi scrinul ce-l Însoțea În lumea de dincolo, cum se spunea că procedau vechii egipteni? Oare această cutie pentru relicve trebuia să ocrotească trupul suabului În călătoria prin eternitate? Dar, dacă așa stăteau lucrurile, cum se lega moartea suveranului de faptele care, cu o jumătate de veac mai târziu, tocmai umpleau Florența de sânge? Continuă să privească În jur, În acea peșteră a minunățiilor. Lângă un sarcofag, În pardoseală, se deschidea o crăpătură care dădea spre o altă cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
așeză În dreptul tablei de șah, reflectând. Dacă, Într-adevăr, comoara lui Frederic, despre care se povestea, era obiectul unei dispute oculte, acest lucru ar fi fost mai mult decât suficient ca să justifice lanțul acela de morți. Închisă Într-un octogon. Suveranul putea să o fi ascuns În palatul său de la Castel del Monte? Dacă așa stăteau lucrurile, atunci scopul cruciadei devenea evident: să adune o gloată de dezertori pe care să Îi târască pe drumurile din Puglia, pentru Îmbarcarea spre Țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În afară de calomniile curtenilor, care Îl acuză pe nobilul Manfred că și-ar fi sufocat tatăl bolnav ca să Îi ia locul. - Și totuși, Mainardino nu avea nici o Îndoială. Era sigur că fusese otrăvit de cineva foarte apropiat, de cineva În care suveranul avea Încredere. - Doctorul lui, știu, s-a spus și asta. - Un doctor chiar a atentat la viața sa, după bătălia de la Parma. Dar a fost descoperit. Nu, altcineva a fost. Mainardino era sigur că ar fi putut dovedi, numai dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
bănuitor și nu gusta niciodată nimic fără să-l fi supus mai Întâi degustătorilor. Și totuși a fost otrăvit, cumva. - Dar nu ți-a spus niciodată numele asasinului? - Nu. Însă Îl ura din răsputeri. Omul acela nu omorâse doar un suveran, ci ucisese și speranța Într-o ordine dreaptă a lucrurilor. Dante se Întinse spre el. - Cum poți fi atât de sigur? Am auzit și eu multe zvonuri, Însă nimic În plus sau nimic deosebit față de acelea care Însoțesc Întotdeauna moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În agitația acelor ore, pe când se Încingeau rivalitățile și ura, Mainardino s-a hotărât să amâne acuzația pentru vremuri mai senine. - Și de cupa aceea ce s-a ales? - Nu știu. A dispărut În confuzia care a urmat după moartea suveranului. Mainardino era sigur că asasinul o luase cu el, ca să ascundă dovezile, de teamă că, Într-o bună zi, tocmai cupa aceasta, dezvăluind modalitatea, avea să dea În vileag făptașul. În cursul dimineții Și totuși, mai exista un element ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Res gestae Svevorum. Pe masa de scris, se găsea un codice subțire legat, deschis lângă câteva file de pergament și o călimară. Începu să citească cu glas tare. - „Această carte se numește Cronica federiciana, În care se vorbește despre lucrurile suveranului meu, minunea lumii...” Dante Își ridică ochii pentru o clipă, iar apoi reveni la pergament. - ... „pe care eu, episcopul Mainardino, l-am văzut, și despre care las amintire celor drepți, carte a cărei Întocmire s-a Început la anii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
copil și căruia nu Îi mai acorda atenție... Aconitul acționează și prin contact, Își aminti el. Pe vremea studiilor, văzuse spasmele unui iepure, În urechile căruia fusese picurată tinctura. Oare În piciorul cupei era ascuns un tăiș care rănise degetele suveranului? Luciul aurului umplea mica chilie. Cu extremă grijă, apucă din nou obiectul, ridicându-l În dreptul ochilor, ca Într-un ofertoriu mut. Cercetă din nou lucrătura, căutând punctul În care Împăratul Își alipise buzele În ultima sa Înghițitură. Dar nu descoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În jurul lor, o fantasmagorie luminoasă se aprinse de-a lungul pereților Baptisteriului, ca o cunună de flăcări. Strălucirea luminii lui Elia Înflăcăra pulberea fină, transformată de raze Într-o galaxie de stele. Sus, rămâneau, nedeslușite În umbră, chipul lui Cristos suveran și toate oștirile sale Îngerești, martori muți ai celor ce se petreceau. - Iată! strigă Dante către adversarul său, arătându-i benzile luminoase reflectate dintr-o suprafața de sticlă În cealaltă. Iată razele despre care vorbește al-Kindi. Lumina a alergat de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
unei exprimări și întrupări a epicurismului. Forma arhitectuală obligă la fond, desigur, dar și la existențele care evoluează în sânul său. Aranjarea statuilor în cupluri, în individualități care-și corespund, propune o meditație asupra celui mai bun mod de viață: suveranilor li se opun poeții și filosofii; în fața vieții active a oamenilor angajați în cercurile puterii și în cetate se află viața contemplativă a gânditorului preocupat să-și făurească existența ca pe o operă de artă echilibrată, armonioasă, autosuficientă. Alternativa Epicur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
s-a născut la Braunschweig, oraș din nordul Germaniei, între Hanovra și Berlin, la 30 aprilie 1777. A murit în 1855 la Göttingen, în vârstă, așadar, de 78 de ani neîmpliniți. Braunschweigul era pe atunci capitala unui ducat suzeran. (Nu suveran; depindea militar de Hanovra.) Tatăl și bunicul lui Gauss au fost oameni de rând, de meserie nedefinită, muncind cu ziua pe la negustorii din piață; în acte sunt trecuți ca "Gassenschlächter", măcelari, prin tradiție, ai uliței în care locuiau. Mai sus
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
va rămâne Imperiul roman, iar Împăratul va fi în continuare Împăratul romanilor. Numai câțiva pasionați de literatura antică vor avea conștiința acestei îndepărtate preistorii a orașului și il vor numi ocazional Bizanț. a. Despre Imperiul lui Constantin cel Mare Nici un suveran în istorie poate că nu merita mai mult titlul de "Mare" ca în cazul lui Constantin, deoarece în cincisprezece ani el a luat două decizii care au modificat viitorul lumii civilizate. Prima a fost adoptarea Creștinismului drept religie oficială a
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]
-
succes și considerăm că el ar constitui pentru noi o binecuvântare. Și poate că ar fi un lucru pozitiv, însă dacă acel vis împlinit te-ar îndepărta de umanitate și providență și te-ar face să te simți tu însuți suveranul vieții tale, cred că mai de grabă ar fi o tragedie. Mi-am propus să dezbat aspectul legat de acel mod de a gândi, vorbi și acționa în care purtăm mereu cu noi binecuvântarea în ambele sensuri sau blestemul. Și
DESPRE BINECUVÂNTĂRI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362975_a_364304]
-
siliți să slujească în ungurește. La 14 Martie 1848, la propunerea lui Kossuth, trei sute de magnați unguri, îmbrăcați în tunică națională și cu sabie la sold au prezentat împăratului Ferdinand constituția care, printre altele, decreta încorporarea Transilvaniei la Ungaria și suveranul a aprobat-o! Astfel, Transilvania devine țară ungurească în care singura limba admisă în municipalități era maghiara și toți cei ce au avere sunt unguri. Această constituție este exemplul clasic al șovinismului unguresc dominant, fiind înafara spiritului și ideilor de
ADEVĂRURI EDIFICATOARE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362991_a_364320]