5,786 matches
-
din Graz și la o a treia, la Leibach. Aici l-a prins răsunetul gloanțelor de la Sarajevo. Lumea Începea să se clatine din temelii asupra oamenilor. Din acea clipă, soarta lui, ca și pe a soldaților din toate timpurile, a tîrÎt-o după sine, Înainte și Înapoi, carul războiului. Cei de acasă i-au pierdut urma pentru cîțiva ani. În vara dinainte, În 1913 adică, nevastă-sa răzbise pînă la mare, iar acolo, aducîndu-și aminte că, pînă la America, atîta apă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Își convinsese de asta și camaradul. Dar, cînd muscalii s-au apucat să dea foc satului, au ieșit amîndoi din ascunzătoare și s-au predat. Rușii i-au Înghesuit În niște vagoane de marfă, Împingîndu-i spre răsărit. I-au tot tîrÎt așa din gară În gară, pînă cînd, deodată, pe o tablă, Într-o haltă, Gheorghe a putut citi cuvîntul „Europa“. La un minut de mers hodorogit, pe dinaintea ferestrei vagonului s-a scurs o altă tablă cu inscripția „Asia“. „Am gîndit
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mocirla acestei lumi, caldă, plină de miasme și miresme, dar unde orbii nu trăiesc În Întuneric după cum Își Închipuie tembelo-mulțimea, ci Într-o «ceață luminoasă», cum nu contenește de a spune fratele Borges, dar nu-l aude nimeni. M-aș tîrÎ Înapoi din fața acelei lumini pînă În mlaștina zilei de azi unde n-am văzut nici un mort, nici un tiran, singurii oameni pe care i-am auzit murind, și tot la televizor, au fost Ceaușeștii. M-aș Întoarce cu orice preț Înapoi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
proclama „înviat”, Iuda Îl ia pe ascuns și-L îngroapă la loc sigur, în propria grădină. Când apostolii, descoperind mormântul gol, încep să răspândească vestea despre înviere, Iuda merge și dezgroapă leșul, îl leagă de coada unui cal și-l târăște prin tot orașul până la „curtea reginei”. Astfel, confruntarea se termină cu victoria clară a iudeilor, iar „erezia” creștină este denunțată ca o impostură. Isus a existat, dar calitățile Sale magice s-au dovedit mult inferioare calităților lui Rabbi Iehuda. Prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fie ele și Închipuite, pe care le abordează literar. Iată, spre edificare, un scurt pasaj, extras din povestirea lui Petrică Staniște despre o misiune de cercetare: „Undiță și-a lăsat sacul de merinde În seama mea și a pornit. Se târa ca un șarpe. Știa să se adăpostească după orice buruiană. La un moment dat, a dispărut, ca Înghițit de pământ! Mi s-a tăiat răsuflarea! Terenul era vălurit și mă gândeam că o fi după vreun dâmb. Am așteptat destulă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lui, să faci pași Înapoi cu cea mai mare grijă. N-am cum să ți semnalizez. Suntem aproape la vedere. Nici un adăpost de Doamne-ajută. Noroc, prietene!” Undiță și-a lăsat sacul de merinde În seama mea și a pornit. Se târa ca un șarpe. Știa să se adăpostească după orice buruiană. La un moment dat, a dispărut, ca Înghițit de pământ! Mi s-a tăiat răsuflarea! Terenul era vălurit și mă gândeam că o fi după vreun dâmb. Am așteptat destulă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lui Toader m-a făcut să tresar și să-mi Întorc privirea către el... Zăpada din jurul piciorului drept era stropită cu sânge, iar el strângea pulpa cu amândouă mâinile... ― Aracan de mine! - s-a văitat soția lui Petrică. ― M-am târât până la Toader, l-am apucat cu amândouă mâinile de centură și l-am tras cu mare greu În făgașul salvator al gârlei!... Norocul nostru a fost că În acest timp avionul lua din nou Înălțime. Altfel nu știu dacă amândoi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
această masă... Când Petrică a ajuns cu povestirea aici, lui tata Toader i s-a umezit geana și un oftat de regăsire s-a auzit din piepturile celor din jur. ― Geamătul lui Toader trăda o durere de nesuportat! L-am târât cât am putut mai adânc În lungul văgăunii. Acolo ne puteam socoti oarecum la adăpost. Umbra malurilor și tufișurile de pe creastă ne făceau invizibili pentru vânător. Apoi ne-am lipit de pereții gârlei foarte Înguste, pentru ca vreo rafală de mitralieră
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
da’ el nu se dădea cu una cu două. „Păpădie și Undiță, mergeți cel puțin cinci sute de pași Înainte și observați vreo jumătate de ceas creasta dealului prin care am trecut. Cine știe ce se putea Întâmpla cât noi ne-am târât prin văgăună? Pe mine trageți-mă la soare, că m-a cam luat cu frig” - a ordonat Toader, lucid și precaut... ― Se arătau deja urmările pierderii de sânge - a apreciat Despina cu glas moale, ca și cum ar fi reprodus un pasaj
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și nici nu vru s-audă de așa ceva. Cu o mână strânse mașinal paharul bine umplut, dar nu se grăbi să-l ducă la gură. Ba nici să nu se gândească el, cuscre!... Poate doar dacă o veni să se târască înaintea mea în genunchi și să mă roage să-l iert!... "Tată, pupa-ți-aș tălpile, iartă-mă, c-am greșit!" Că eu pe Siminică l-am avut la suflet, dar acum gata, mi l-am scos, s-a isprăvit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
care se trezise târziu în acea dimineață și încă se simțea mahmur. Dar Victor nu-l urmări atent, silindu-se să își facă loc în față și pregătindu-se de coborâre. În mod ciudat, după ce până atunci de-abia se târâse, tramvaiul trecu în viteză pe lângă universitate și nu opri decât hăt-departe, aproape de Piața Romană, cu toate protestele și vociferările unor pasageri. Așa ceva nu se mai pomenise și Victor îl întrebă mirat pe studentul filolog dacă avea idee ce naiba se întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Nazat ! Nazat !" Eram prinși... Am strâns-o bine pe Minodora de mână, ea și-a băgat căpușorul în fustele mele. Unul din cei trei m-a împins cu patul puștii și m-a obligat să cobor din șaretă. M-a târât, lovindu-mă fără încetare cu patul puștii, spre o casă singuratecă, dărăpănată, golașă, amenințătoare. Un timp am auzit strigătele lui Atanasie : "Devușca ! Spasibo, spasibo, davaite mnia devușca". După aceea, o lovitură puternică în tâmplă, după care n-am mai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mă ridic în picioare și nu am reușit. Minodora era în genunchi, aplecată asupra mea și nu contenea să-mi spună cuvinte drăgăstoase care m-au ajutat să mă liniștesc și să ațipesc. M-am trezit din nou pe când eram târâtă pe o scară abruptă din piatră care părea să sfâșie carnea de pe mine. Apoi am fost trântită pe o pardoseală slinoasă. Am deschis ochiul valid și i-am văzut pe chinuitorii mei. Erau acum patru militari dintre care unul părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cap, în timp ce doi din cei trei ortaci ai lui mă alungiseră pe o masă de la mijlocul cumplit de dureros în sus și mă țineau de mâini." Kakaia devușca, iot foi mati ?" Unul din militari a dispărut deîndată și a revenit târând-o pe Minodora de o mână. Ochii ei mari, ochii lui Simion alungiți spre tâmple, îmi căutau cu groază ochii. Numai în adâncul lor m-au privit în răstimpul ce părea fără sfârșit în care omul cu chip de câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
putut abate asupra mea. Numai El a putut hotărî ca măruntaiele mele să nu rodească alt rod decât cel unic al iubirii mele cu Simion, a decis ca trupul meu să rămână pur în toată terfelirea în care l-a târât viața. La sfârșitul dezmățului lor, șeful a plecat și unul din cei trei ne-a pus în mână câte o bucată mare de pâine aspră neagră și îndesată și ne-a coborât din nou în beci unde ne-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Mama ! Mamușca !" Abia când au auzit țipetele copilului, militarii care au ucis și-au întrerupt netrebnica ocupație de a încărca într-un sac tot ce era pe modesta noastră masa de Crăciun și să iasă în mare grabă din bordei, târând după ei cel de al doilea evadat, bărbatul pirpiriu, cu mâinile legate la spate. Atârnată de baioneta armei unui militar, era traista cu banii rezervați de Ulitia pentru încă șase ani de detenție. A doua zi am scurmat în pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
toate ropcencele: Ardă-l focu' pe-mpăratu!/ Că mi-o cătănit bărbatu'/ Și l-o dus în țări străine/ Nu știu, Doamne, de mai vine... Dar Dumnezeu l-a ajutat și omul chiar i s-a întors, ce-i drept, abia târându-se, numai piele și os, încât nici păduchii din rupturile de pe el nu mai aveau ce suge, dar totuși întreg la trup, întreg la minte și cu neamul întregit. Și-a revenit destul de repede că era tare ca un ciot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
omul îmi părea un pic altfel decât ceilalți. De pildă, obișnuia să iasă în fața blocului, în "țarc", într-un costum curios, de o culoare gri-deschis, cu dungi late și negre. Avea și o bonetă, în același ton, în vreme ce în picioare târa niște papuci ciudați, cu talpa din lemn. Vreau, zicea Onuț, să nu pierd contactul cu atmosfera de "acolo". Când mă duc iar la ei, vreau să am acomodarea făcută. La urma-urmei, m-aș duce și cu recuzita mea, de ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
șir zicea: "Cam așa, dar aglomerația era mai mare..." Tăcea, muta, arunca zarul și, dacă, din întâmplare, cineva striga "gherlă", atunci când unul dintre competitori nu mai putea intra în "casă", nea Onuț se ridica fără să spună o vorbă, își târa papucii de lemn către scara blocului și nu mai putea fi văzut până a doua zi. Dracu' să vă ia, nu v-am zis că n-aveți voie să spuneți nici în mormânt "gherlă"? zicea supărat Nae Stanciu. Nu credeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și este pretutindeni în lanțuri. Îți amintești de vorbele astea, ale nu știu cărui filosof, de care ne amuzam la începutul căsniciei noastre? M-am temut de sclavia căsătoriei și am devenit sclava șevaletului, supusa unei bucăți nenorocite de lemn care mă târăște prin lume. Într-o relație conjugală, ca sclav, ai uneori ocazia să comunici cu stăpânul, înjurând, urlând sau consumând momente efemere, poate chiar ipocrite, de tandrețe, dar relația mea cu șevaletul este un tip aiuritor de dependență: sunt la cheremul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cu botul în izvor; omenos. Cel puțin așa am apreciat atunci... Trece o eternitate. Nici țipenie de om. Soarele iar îmi topește ființa. Nu se poate să mă fi părăsit norocul. Înalț cu greu privirea. Cortul este destul de aproape. Mă târăsc. Mă odihnesc. Aproape adorm. Iar mă târăsc și îmi vine să strig de bucurie: cortul este lângă mine! Cu ultimele eforturi, reușesc să-mi aduc trupul pe prima treaptă a scărilor de marmură. Doamne, ce scări! Ca-n Ali Baba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
așa am apreciat atunci... Trece o eternitate. Nici țipenie de om. Soarele iar îmi topește ființa. Nu se poate să mă fi părăsit norocul. Înalț cu greu privirea. Cortul este destul de aproape. Mă târăsc. Mă odihnesc. Aproape adorm. Iar mă târăsc și îmi vine să strig de bucurie: cortul este lângă mine! Cu ultimele eforturi, reușesc să-mi aduc trupul pe prima treaptă a scărilor de marmură. Doamne, ce scări! Ca-n Ali Baba și cei... Mai urc, anevoie, câteva trepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pot exprima astfel, este mai umană... Mă simt atât de singură, încât nici pe Dumnezeu nu mi-L pot închipui altfel... M-am temut de sclavia căsătoriei și am devenit sclava șevaletului, supusa unei bucăți nenorocite de lemn care mă târăște prin lume... Am chemări către alte izvoare, deși, când ajung la acestea, înțeleg că nu au apa pe care o căutam, nu au susurul pe care-l știam, nu formează pâraiele în care aș vrea să mă scald... De-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
stă el pe pământ, omul are datoria de a-și ușura traiul cât poate și de a-și căuta fericirea neobosit. Adriana, care poate fi numită, pe bună dreptate, a fi o eroină, numai sinucigându-se credea că se poate târî afară din noroiul traiului hărăzit ei, în felul acesta găsindu și repede dezlegarea la probleme și scăpând. Nu trebuie chiar deloc judecată, iar aici, cel puțin, în povestirea de față, ea nu va fi cu niciun chip. Sărmana, dacă nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Maitreyi cu piele fremătătoare, cu ghirlandele ei de flori, cu buzele groase, desfăcute umed și hrănite cu ulei de cocos, Orientul descoperit prin Șeherezada, dunele de nisip răsfrânte sub voal, o femeie uriașă, cu oase de mosc, care ți se târăște sub piele, otrăvindu-te, corturile din care răsare beduinul întunecat, mirosind a curmale, a sudoare de cal și a pulberi aurite, beduinul pe care l-ai chemat cândva noapte de noapte, fată slăbuță și strânsă între perne, zburătorul tău morganatic
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]