940 matches
-
regrete, regele a urmărit cortegiul care o conducea pe marchiza de Pompadour pe ultimul drum, pe o ploaie torențială. Au fost și răutăcioși cinici care i-au caracterizat existența astfel în zicala: A fost douăzeci de ani virgină, opt ani târfă și zece ani codoașă. Doamna du Barry (1743-1793) O bucătăreasă frumoasă și cu nuri din casa unor bancheri a născut o fetiță dintr-o relație cu un călugăr, fetița s-a numit, după mamă, Jeannne Bécu ce va deveni, în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
se vor reîntâlni în închisoarea Newgate, unde și ea era închisă pentru furt. Dezamăgiți unul de celălalt, Molly a plecat la Londra, a născut un băiat în casa unei așa numite "îngrijitoare" care era de fapt o fostă nobilă scăpătată, târfă, codoașă, moașă, dăscăliță de hoți. Ea deținea o casă în care adăpostea femei ușoare, fără căpătâi, bolnave sau care nășteau copii ce erau distribuiți apoi doicilor. Aceasta era una dintre sursele veniturilor ei. După o viață agitată, cu multe dezamăgiri
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
să scandalizeze lumea obișnuită să admire operele clasice ale picturii, să fie considerate adevărate insulte la adresa moralei. Ea însă credea în valoarea operelor lui Manet și era mândră de a-i fi muză. Pentru unii Victorine nu era decât o târfă ridicată în slăvi de pictor, pentru alții era o curtezană admirată și râvnită. Cei din preajmă i-au facilitat cunoașterea diferiților bărbați celebri și bogați. Interesul ei era, nu dragostea, ci să-și asigure o viață luxoasă și faima celebrității
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
mătăsuri, cu felinare roșii. Fiammeta Bianchini, una dintre curtezanele de lux din Veneția, a fost pregătită din copilărie de mama ei pentru a se purta elegant, a susține conversații, a se menține în atenția bărbaților. A învățat că, în timp ce o târfă obișnuită aparține tuturor pentru a-și câștiga existența, o curtezană își alege partenerii și, în acest demers, își dezvoltă agerimea minții, iscusința, își întreține și își pune în valoare frumusețea. A învățat să dăruiască plăcere și să simuleze trăirea plăcerii
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a îndrăgostit de un tânăr frumos și fermecător, fără bani, Vittorio Foscari. Bucino îl repezea de multe ori, dar Fiammeta îl primea, îi oferea bucuria întâlnirii, își crea sieși bucuria întâlnirii și conversației cu el. Delgadina Gabriel Garcia Marquez, Povestea târfelor mele triste Scriitorul columbian Gabriel Garcia Marquez (n. 1927), fost jurnalist, scenarist și editor, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1982, este autorul unor opere reprezentative pentru lumea latină a Americii și pentru literatura universală: Un veac de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Despre dragoste și alți demoni, Incredibila și trista poveste a candidei Erendira și a bunicii sale fără suflet, Aventura lui Miguel Litti clandestin în Chile, Generalul în labirintul său, A trăi pentru a-ți povesti viața (cu caracter autobiografic). Povestea târfelor mele i-a fost inspirată scriitorului columbian de lectura lucrării lui Yasunari Kawabata, Casa frumoaselor adormite, și este o meditație melancolică, subtilă asupra iubirii. La 90 de ani, la apusul vieții, un jurnalist, alter ego-ul autorului, și-a oferit în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
să aducă foc și dezbinare; să laude pe Maria care stătea degeaba și s-o certe pe Marta care nu-și vedea capul de atâta muncă; să se ferească de neîntinații farisei și să caute dinadins tovărășia hoților și a târfelor; să nu piardă niciun prilej de a călca sfințenia Sâmbetei; să ne scuture, zgâlțâie, amețească, scoate din țâțâni, din prejudecățile cele mai onorabile și ancestrale, din raționamentele cel mai impecabile, din obiceiurile cele mai sancționate de obște, din adâncurile noastre
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
al mahalalelor, parcă în prelungirea cântecelor de lume ale lui Miron Radu Paraschivescu, nu lipsesc nici termenii populari, argotici sau imprecațiile ("Parcă/ mi-au fătat necazuri mari cu sacul", "unde/ păharele stau goale - lua-le-ar dracul!", "nădejdea ca o târfă, de ce fuge?", Trotuarul din memorie). Orice urmă de optimism, de estetizare a prezentului este exclusă, demitizarea e înțeleasă ca fiind opusă poeticului. Există însă uneori o urmă de nostalgie a poeziei idealului, a căutării sacrului, a luminii. Și atunci sonoritățile
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ei penibil-machiste și triviale, este jalnică și periferică, indiferent că avem de-a face cu o ipostază violentă (de violator, profitor ori mercenar sexual etc.) sau cu una de înfrânt (părăsit de femei, disprețuit). Fufe, pipițe, vampe, fete de cartier, târfe, șmechere apar din plin în cotidianul românesc. Deși figura mamei, a nevestei, chiar a fecioarei mai există încă, acestea sunt niște repere care pot fi oricând trecute cu vederea. Cu cele din urmă nu poate fi practicată depravarea și luxuria
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
o operație și a unui pasaj care exprimă afectele: Îi descheiasem pantalonii, i-o frecam cu o mână, iar cu cealaltă, din instinct, îi gâdilam coaiele. El țipa de plăcere: "Zeiță!... Curvo!... Dezmiardă-mi coaiele!... Oh! oh! ce delicii!... Cățea!... Târfă!... Divinitate!... Sperma... vine!...". Auzind asta, i-am luat cu totul pula mare în gură, mângâind-o cu limba și cu cerul gurii". L'Anti-Justine, pp. 175-176. Enunțurile la imperfect și perfect simplu atribuite naratoarei, plasate la începutul și sfârșitul pasajului
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
1905. Astăzi, pentru mulți ea nu mai este un simplu "dezmăț", ci include niște practici care fac trimitere la universul masculin, despre care se presupune că s-ar baza pe o reprezentare clivată a femeii, pe ruptura dintre "mamă" și "târfă". Freud a teoretizat acest aspect în diferite texte, îndeosebi în "Un tip particular de alegere a obiectului la bărbat" (1910): "ceea ce în conștient se prezintă clivat în doi termeni opuși, adesea nu este decât unul și același lucru în inconștient
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
Franța de autoare ca N. Huston sau, mai recent, M. Marzano. Cea dintâi, în Mosaïque de la pornographie 63, denunță situația descrisă de Freud: "esențialul, eternul, neschimbatul fapt eminamente deranjant" este "sciziunea radicală dintre cele două imagini ale feminității: mama și târfa"64, prin care bărbatul evită să dorească femeile, în avantajul Femeii, totodată "înspăimântătoare" și "înspăimântată". Al doilea reproș adus pornografiei este de a fi "transformat bărbatul violent și femeia-târfă în modele de referință"65. Și unul, și celălalt îndeamnă la
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
ce servesc teme și maniere de a scrie. Am considerat că am trăit într-un Imperiu despre care se pot scrie romane, așa cum Marquez a scris despre dictatura din America Latină. Pe atunci era la modă să scrii despre baruri și târfe. Ei, eu nu vroiam că fiu ca ceilalți. Acum, trecând vremea, au crescut și copiii propagandei occidentale. Oamenii au înțeles că un francez nu vrea să citească un roman franțuzesc scris de un basarabean și au început să scrie despre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
gândit că nebunia poate deveni masca unui sfânt, așa cum se întâmplă în romanul acesta. Personajul principal este un călugăr provenit dintr-o familie înstărită care, după ce a petrecut treizeci de ani în pustie, se întoarce în cetate unde trăiește cu târfele ieftine și cerșetorii prefăcându-se nebun. Un astfel de călugăr a existat într-adevăr. El este Sfântul Simeon cel Nebun pentru Hristos, care a viețuit în Siria secolului al VI-lea. Am încercat să văd lumea prin ochii acestui sfânt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
ea,/ mama ei de pocnitoare/ vedea-o-aș cu burta mare". Scenariile răzbunării se justifică prin comparația situațiilor în care cei doi foști iubiți au ajuns: "Of, of, fato, m-ai trădat / of, m-ai dus la furat/ of, of, tîrfo, te omor/ of, jur pe-al meu fecior/ tu stăteai vara la soare/ iar eu stam la închisoare/ tu schimbai localele/ eu schimbam plantoanele/ tu purtai geacă bufantă/ iar eu zeghea șifonată/ tu purtai blugii raiați/ iar eu pantaloni vărgați
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
X se laudă cu participarea la mari congrese internaționale și își atîrnă în cabinet pliantele înrămate în care e menționat numele său. Iar psiholoaga Y relatează iubirea ei cu marele Cristian Andrei realizatorul emisiunii tv 9595 -, întreruptă brusc de o tîrfă care l-a obligat să se însoare cu ea. Aceste legende trebuie să întărească oricui ideea că ei nu sînt niște ratați, scursuri ale breslelor din care fac parte, că trecutul măreț demonstrează că pot avea oricînd un viitor pe
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
ceva, spuse mătușa. Nu te uita la el. Apoi, către bărbatul ei: Din cauza ta băiatul o să plece supărat. A venit să ne vadă, iar tu îți faci de cap. Te destrăbălezi cum te destrăbălai în tinerețe cu madam Ochișor, o târfă... Cu ce-am greșit să trăiesc așa, cu ce?! Ți-am îndurat o viață bețiile și la bătrânețe n-am măcar o casă... Da' nu rămân aici în ruptul capului. Plec singură și tot plec! Tu rămâi, ești în mediul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Ludovic al XV-lea și al veacului său, de acea du Barry, care se găsea atunci în aceeași incintă, și pe care o tratau cu o energică egalitate, deși își păstrase până aici minele lubrice și tonul trufaș al unei târfe regești. În ziua în care Doamna Roland urma să apară la tribunal, Clavières m-a însărcinat cu un comision pentru ea. Eu încercam să-l refuz; Clavières a insistat, ară tându-mi că o întrevedere între ea și el într-un
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
o alesese nu aveau gustul dezinteresat pentru spirit care stimulează și susține. Constant se mulțumea să le servească resturile spiritului său, iar discursurile de la tribună nu erau decât niște repetări inteligente și facile, presărate cu mici răutăți uzate. „Este o târfă - spunea Barante - care a fost cândva fru moasă și care își isprăvește zilele la spital.“ Uscăciunea lui batjocoritoare, ironia rece, egoismul sceptic pe care l-a pus și în afecțiunile sale, puținul temei pe care îl puteai pune în relațiile
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
îndurare a umanului și-ar fi atins limita. Pentru că era prea ușor de fugit din lâncedul focar de neputință, Rică se trezea revenind la el cu o curiozitate maladivă și o ranchiună mereu nevindecate, așa cum se întoarce omul la o târfă prinsă în repetate rânduri cu înșelătoria, și-al cărei arsenal malefic l-a inventariat deja în totalitate. Știe ce-i poate pielea și ce nu, iar această știință îl mângâie în locul ei. O bate din neputința de-a o schimba
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
transpară cu impudoare și impunitate? Și de ce moarta chemată afară nu răspunde, cu toată ploaia de înjurături și pumni abătută asupră-i? Te pomenești c-ar vrea tandrețe, și flori, și jurăminte, și scene de cinema, ca o mare doamnă! Târfa asta era viața lui. Corolele mohorâte de pânză ale corturilor aveau ceva de imortele carnivore, ce se hrăneau fără mofturi și cu prezența, și cu absența unor de-alde Rică, dar o făceau atât de fățiș și nepatimaș încât gestul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pe Benjamin Franklin. Al treilea, și cel mai important - serviciul la hotel Lido era ireproșabil. O singură neplăcere a întunecat acele șederi la Lido. Uneori, în zori de zi, se auzeau niște uși trântite cu nesimțire. Prin ele se prelingeau târfe aproape de lux și domni cu false aere de gentlemeni. Într-o dimineață, am dat nas în nas cu unul din indivizii care trânteau ușile în neștire. Odată aflat în lift, a trântit cu voinicie o ditamai flegma pe podeaua liftului
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
a determina schimbări de fond? Unii, foarte puțini din păcate, au încercat politicul și s-au ales cu ghionții ridiculizărilor noastre. Alții - despre care credem că ar trebui să intre în joc - își ascund refuzul în spatele celebrei „politica e o târfă”. Este. Cu ce nu mă împac însă rămâne ideea că politica ar fi o abstracțiune, o târfă în sine și de la sine. Nu este. Politica e ceea ce sunt oamenii care o practică, o slujesc sau se slujesc de ea. În vreme ce
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
cu ghionții ridiculizărilor noastre. Alții - despre care credem că ar trebui să intre în joc - își ascund refuzul în spatele celebrei „politica e o târfă”. Este. Cu ce nu mă împac însă rămâne ideea că politica ar fi o abstracțiune, o târfă în sine și de la sine. Nu este. Politica e ceea ce sunt oamenii care o practică, o slujesc sau se slujesc de ea. În vreme ce „oamenii de bine” continuă să stea pe tușă, „ăilalți” își văd de ale lor: premierul ne invită
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
ca fiice ale Evei ori ale Mariei. Păcătoase absolute, răspunzătoare pentru toate relele sau, dimpotrivă, mame preaslăvite și spiritualizate, izbăvitoare ale neamului omenesc. Ce sunt femeile? Pentru bărbați, ele sunt în mod necesar ori madone, ori drăcoaice; ori mame, ori târfe... Seducătoarele, niciodată cu-adevărat inocente, mai curând egoiste decât generoase, tind să aparțină în imaginația romancierilor registrului demonic. De vreme ce nu sunt angelice, sunt în mod necesar diabolice, niște desfrânate devoratoare și malefice... La fel, de vreme ce contravine idealului creștin de iubire
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]