1,110 matches
-
bărbatul care să înflorească visele romantice ale unei fete de șaptesprezece ani. În figura lui aspră, colțuroasă, cu ochi scufundați în orbite și adumbriți de sprâncene stufoase, cu mustăți castanii, bogate și cu o bărbie lată și puțin învinețită de tăișurile briciurilor, părea că se simțea mai acasă ura decât dragostea. Deși scump la vorbă și veșnic serios, avea un glas pătrunzător de fierbinte, dovedind o inimă blândă și un suflet încordat de viață lăuntrică. A fost feciorul cel mai mare
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
sfârșit. Ies din mașină și îmi ridic privirile spre acoperișul clădirii, iată și fereastra aceea blestemată care îmi dezvelise goliciunea, rușinea, o lumină intensă pornește de acolo, o rază singuratică de soare se reflectă în ea, lungă și subțire asemenea tăișului unei săbii, privesc șocată în sus, ce anume se putea vedea din stradă, doar o siluetă încețoșată, doar membre imposibil de recunoscut, ce a văzut el oare în dimineața aceea, imaginile oferite de creierul său furios, venite de la granițele sufletului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care trebuie scotocit ca să scoți din el ce trebuie scos și să te calmezi după aceea, să te liniștești. Răzvrătirea există dintotdeauna, ca o frondă, ca o catapultă, dar e o catapultă cu limbă despicată de șarpe, una cu două tăișuri. Pornești o bătălie și ca să câștigi, dar și ca să liniștești și să găsești ceva în tine. A.C.: Pentru mine, a fost un experiment, ca să vedem dacă într-adevăr putem face un obiect adevărat din ceva aproape imposibil, să facem ceva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
fu condus împreună cu spătarul Vulture și rapsodul Broanteș la palatul sultanului, o clădire albă, impunătoare, recent renovată, care astăzi găzduiește celebrul muzeu Topkapi, unde, zilnic, puteți petrece câteva clipe de destindere admirând hangerele, pumnalele, iataganele, săbiile cu unul sau două tăișuri, adevărate opere de artă care și-au cucerit de demult o binemeritată faimă în lumea întreagă, după căderea Constantinopolului (1453î. Spre deosebire de palatul viziriului în care, cum s-a văzut, cadânele umblau majoritatea neînsoțite, în palatul sultanului, nu zăreai picior de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
știam că vine Tanțu. Atunci săream pârleazul Înapoi, la noi, urcam În calidor. Și așteptam. Tremurând. Și tropotind de nerăbdare. Moș Iacob Își dădea pălăria pe ceafă, lua ciocanul de lemn și „gura de șărpe” - o daltă scobită În lungul tăișului și cu care se bat cercurile de fier. Mai văzusem, aveam să văd butnari bătând cercuri - dar nu ca Moș Iacob. Toți ceilalți băteau cercuri - cu mai multă, mai puțină meserie; știință; Îndemânare - dar atâta tot. Pe când Moș Iacob... Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
atât de tânără și soții Alexe exercitau asupra ei o atracție explicabilă, o dominare netă, nu se gândea decât arareori să le pună la îndoială cuvântul și, în seara respectivă, prezența poetului, felul lui inchizitorial de a pune întrebări cu tăiș clar, limbajul său lipsit de cuvinte alese și tonul prea ridicat, îi zdruncinaseră puțin credința. E drept, recunoscu într-un târziu Alexe, omul mai face și lucruri bune și asta derutează de multe ori, așa se explică și entuziasmul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Își ridică degetul când apropie o ceașcă cu ceai de buze. Odată ambele testicule rezolvate, cleștele a fost extras. Însă, În timp ce chirurgul curăța instrumentul cu un prosop de la brâu, mi-am dat seama că nu folosise un clește, ci foarfece. Tăișul minuscul din vârf lucea lipicios de sânge... Odată foarfecele curățate, doctorul așeză o duză de metal În gaura puncționată, și introduse prudent sonda bipartită. Îndreptă capetele În sus și Într-o parte. Trebuie să fi fost dureros, pentru că pacientul Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vi se pare atât de interesantă reproducția aceea după Rossetti? Am ridicat din umeri din nou. Într-adevăr, e mai prudent să nu spuneți nimic, domnule Knisch. Dar permiteți-mi să vă reamintesc că tăcerea e ceva complicat. E cu tăiș dublu. Zâmbetul Îi dispăru de pe față. Să luăm, de pildă, telefonul anonim, pe care l-am primit vineri seara. Nu mă deranja atât ce s-a spus, ci tocmai ce n-a fost spus. De ce n-a vrut să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Pic de bunătate nu se putea ghici în vorba dumitale. Singura calitate, dacă vrei, a acelei ore, a fost vocea dumitale destul de melodioasă, însă și aici am observat un cusur: glasu ți era metalic, când și când, avea în el tăișuri de pumnal. De cum ai întrat în clasă și ai început să strigi catalogul, aveam tot mai mult impresia că vâri în inima fiecărui copil câte un sloi de gheață. Nu mai spun de observațiile pe care le făceai pe timpul orei
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și nevinovat” Da’ furnici ai văzut p’acolo?” “Pă naiba! Dă unde furnici? Nici dă leac, mămică!” Și amândouă, mama și fiica, sau bunica și mama băiatului continuă prășitul locului de pe luncă. Într-adevăr, n-a mai rămas prea mult. Tăișul sapelor despică crusta care voise să devină, pe zi ce trece, tot mai tare. Ca-ntr-o bătălie pe viață și pe moarte, bălăriile (unele mai firave, altele destul de viguroase) cad răpuse de ascuțișul celor două unelte agricole. Eliberat parcă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
el, și el a șezut pe ea. Aaron și Hur îi sprijineau mîinile, unul deoparte, iar altul de alta, și mîinile lui au rămas întinse pînă la asfințitul soarelui. 13. Și Iosua a biruit pe Amalec și poporul lui, cu tăișul săbiei. 14. Domnul a zis lui Moise: Scrie lucrul acesta în carte, ca să se păstreze aducerea aminte, și spune lui Iosua că voi șterge pomenirea lui Amalec de sub ceruri." 15. Moise a zidit un altar, și i-a pus numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
Dumnezeu de lucrările Sale. 11. Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeași pildă de neascultare. 12. Căci Cuvîntul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decît orice sabie cu două tăișuri: pătrunde pînă acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gîndurile inimii. 13. Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit înaintea ochilor Aceluia, cu care avem a face. 14. Astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
îl asociase cu Perseu, cel ce înfruntase Gorgonele și retezase capul Meduzei. Mult mai târziu, straniul dialog dintre Oreste și sclavul frigian venit să povestească moartea Elenei va relua aceeași temă: frigianului ce-și mărturisește teama în fața sabiei al cărei tăiș sclipește amenințător Oreste îi spune: „Ți-e frică să nu te preschimbi în piatră, ca la vederea Gorgonei?”. La care frigianul răspunde: „Nu, în cadavru, căci nu i-am văzut niciodată chipul”. Într-adevăr, numai eroul tragic poate cunoaște acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
nălucirilor, a halucinațiilor obsesive, „noapte impură” prin excelență, care alungă somnul și face cu neputință odihna. O noapte pe care, la sfârșitul primului act, Lady Macbeth ar dori-o atât de „de nepătruns”, încât să ascundă privirilor rana deschisă de tăișul pumnalului. O noapte în toiul căreia să o poată înfrunta pe Gorgo la adăpostul întunericului celui mai deplin. O noapte a secretului pecetluit o dată pentru totdeauna. Numai că noaptea din Macbeth nu va fi refugiul visat, ferit de orice privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
spumă de sânge... Lama înroșită, umedă, caldă, iar și iar ridicată... Din nou amenințătoare... Pândind chiar deasupra capului său... Viziunea fu atât de reală, încât îi veni să țipe. Simți mirosul sângelui proaspăt care se scurgea în picături repezi pe tăișul iataganului. Auzi până și evantaiul sunetelor care însoți impactul stropilor cu zăpada. O viziune la fel de reală mai avusese și pe vremea când mai era încă haznadarul averii lui Mustafa Bairaktar. Cu ajutorul acestuia și împreună cu „Prietenii de la Rusciuk”, încercase reformarea anchilozatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Além își ridica brusc capul, focalizându-și cu precizie vânatul, îl elibera și el pornea imediat vânătoarea, zburând silențios, cu o mare viteză, mult deasupra victimei, ca să cadă apoi uluitor de repede asupra ei. Marioritza îl urmărea, simțind din plin tăișul și beția acelui zbor. Rămânea atentă, cu respirația oprită, până când vedea penele însângerate ale victimei plutind într-o rotire înceată spre pământ, în timp ce șoimul, cu ghearele adânc înfipte în trupul acesteia, revenea la picioarele ei, așteptându-și cu demnitate răsplata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Știu ce este ura. După cum știu și ce este iubirea. Am avut parte de amândouă aproape în egală măsură. De aceea pot spune cu toată convingerea, la fel ca prietenul meu, Bairaktarul: între ură și iubire nu este decât un tăiș de pumnal. Pictorul scoase încet lama pumnalului ascuns într-una din cusăturile hainei. ― Ca acesta, de pildă? Îl aveam pregătit. Dacă lucrurile ar fi ieșit prost pentru tine, nimic, dar nimic nu m-ar fi împiedicat să-l folosesc. Prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de câte ori scăpa strachina dintre degetele-i încleștate. Și așa făcu unchiașul într-una din zile. Își așeză mâna stângă pe buturugă, cu palma în sus, cu dreapta prinse cum putu coada securii și cu o izbitură, își reteză patru degete. Tăișul fierului îi căzu de-a dreptul pe buricele închircite. Și așa se alese Moș Avram la mâna stângă cu patru degete ceva mai scurte dar drepte. Încercă apoi să-și îndrepte și degetele celeilalte mâni, dar stânga însângerată nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Cu capetele Înălțate pe perne moi, zăceau În car ca-ntr-o corabie, deslușind scîrțîitul molcom al roților amestecat cu cîntări și gemete. Vrînd să-și mijească pleoapele sub care se prefirase lumina, va fi săgetat de o durere precum tăișul lamei de oțel a briciului pe pupilă, după care va privi În jur, În stînga și-n dreapta, apoi la chipurile lui Ioan și Malhus, confrații săi, chipuri stinse, ca și al său probabil, dar toți trei cu ochii pironiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
va arăta, se gândi la polițiștii care îl vor găsi și se vor distra de felul în care o făcuse. Lăsă 45-ul jos și se duse în bucătărie. Arme berechet. Danny alese un cuțit cu lama zimțată, îi verifică tăișul, consideră că e potrivit, apoi își luă rămas-bun de la Mal, de la Jack și de la doctorul Layman. Își ceru iertare pentru mașinile furate. Își ceru iertare și față de cei pe care îi bătuse, deși nu o meritaseră, dar se nimeriseră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe masă de fier ! După ce construiește arca, lui Noe i se face foame, dar pentru că începuse să plouă și pe jos era ud, nu știe unde să mănânce. „De aceea înfige o sapă cu coada-n pământ și cu leafa [= tăișul] în sus și se puse să mănânce pe ea. Atunci își aduse aminte că mănâncă pe masă de fier și deci o să fie un potop mare. De grabă își strânse din toate lucrurile de pe pământ și din semințe câte una
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sapa, toporul, securea). Această armă-unealtă este dubletul simbolic al „armei” Demiurgului și, ca atare, este învestită cu aceleași valențe magice ca și modelul său uranian. în fine, la prestigiul fierului și cel al armei se adaugă prestigiul gestului întoarcerii cu tăișul în sus a unei arme/unelte de fier. Gestul „rumânului” Noe nu este unul practic și pașnic (acela de a mânca fără să se ude, semnificație acordată ulterior, când cea inițială s-a atrofiat), ci unul magic și amenințător, un
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Sursă inepuizabilă de „documente” etnologice, folclorul abundă în astfel de credințe și practici magice. Stihiile meteorologice sunt alungate astfel : se înfige toporul „cu muchia în sus în pragul ușii” (8, p. 477) ; sau se îngroapă „în pământ muchia săcurii cu tăișul spre cer” ; sau se iau „patru furcuțe și se împlântă în patru părți ale lumii” ; sau se ia „în mână un fier, cu care se face crucea asupra norilor” și așa mai departe (93). Credința populară care justifică astfel de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
o luntre cu mândrie”, face „tălpoaia” ambarcației „cu-ngâmfare”, uitând că „Domnul rânduiește mersul,/ Ziditorul tot sfârșitul”. În timpul lucrului - profitând de această „breșă”, de aceste greșeli magico-rituale -, duhurile rele (Hiisi și Lempo) îi sucesc eroului securea, care-i intră cu tăișul în genunchi, rănindu-l. Nu este o rană uzuală. Nici descântecele rostite, nici buruienile de leac nu sunt de vreun folos. După multe peripeții, eroul ajunge la un mag bătrân care îi spune „povestea originii fierului” - singura care, rostită, este
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
greșelii sale. Cel mai adesea, obiectul rănirii este unealta eroului (mai rar, lemnul prelucrat). Cauza accidentării am presupus-o mai sus, dar nu am stabilit cine o provoacă. În Kalevala, două duhuri (rele) sucesc securea eroului pentru a-i intra tăișul în picior. În basmul german Gâsca de aur, cel care provoacă rănirea fraților mai mari (la mână și la picior) este „Moșneagul din pădure”. Față de Prâslea însă, acesta este binevoitor. Dacă îmi este permis să generalizez, provocatorul rănirii meș- te
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]