1,658 matches
-
minte o icoană fidelă a celei mai delicioase dintre mame! In locul dumitale aș relua coafura de atunci. Meseria de idol cere sacrificiu!" Ce zici? Mai puțin banal decât să prescrii bromură sau limonada Roger. . . Are niște ochi cenușii dar tăioși și strălucitori ca oțelul! "Ah! Ce nostimă ești! Ce frumoasă ești!" era refrenul obicinuit cu care întîmpina pe Lenora. într-o zi o fixa, o fixa. Nu înțelegea ce vrea. "De ce te uiți așa ia mine?" " Nimic absolut!. Poate nu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cer și imaginație! și zâmbesc... cred... Am vocea ca un imn triumfal zaharos cu mici rugozități. - Nu știu ce vorbești! revine melodia moluștei. Eu întrebam de vară-mea. Mă uit deodată cu dragoste la ghemul spinos vinețiu care-mi întinde niște liane tăioase. - Ți-am adus un cotor! Ia uite cum îl mănânc! Patru rădăcini solzoase planează înspre asfințit. Sunt ferugienii, bonții, asalii și pitușii care vin la întrunirea nocturnă a Zonei, găzduită de pământul Katal. Un vânt aspru dulceag îmi trece printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
totul gravitează în jurul lor! Sute de milioane dintre ei lucrează în industria "diversimentului". Sînt angajați de ceilalți, care nu posedă capacitatea de a se distra singuri și fac tot ce li se cere: de la mimarea morții!!! și înghițirea de obiecte tăioase pînă la sex și portretistică. Știrile despre lumea lor nebună sînt prezentate pe mii de canale video de femele care sînt plătite și operate periodic. Zîmbind mereu, ele citesc - pentru că oricum n-ar fi în stare să țină minte mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
fotografiat, iar Macfarlane trebuie să ridice glasul la el, să nu se mai încrunte atâta. În cele din urmă, se potolește. Prin vizorul aparatului, pielea sa albă ca marmura strălucește pe fundalul negru, de pânză. Nasul delicat și subțire, buzele tăioase i se par ciudat de pure. Incredibil de pure pentru o corcitură. Prea pure. Aproape europene. — Remarcabil, șoptește. Robert, nu se vede deloc că ești corcitură. Robert este deșurubat și așezat pe un scaun, în timp ce reverendul își folosește noile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și luau în stăpânire sala de bal, învârtindu-și în ritmul muzicii nevestele strălucitoare și fiicele elegant îmbrăcate. Depășind un grup de memsahib trecute de prima tinerețe, care supravegheau niște copii aruncând în joacă inele pe un țăruș, auzi vocea tăioasă a uneia care vorbea destul de tare pentru a fi auzită: — Uite-o, cea de acolo. — Aia? Soția pisălogului scoțian? Biata de ea! Este un tip total nesuferit. — Îmi imaginez. Arthur spune că nu tace niciodată. Remarca n-ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
roșu, care-i face un semn portarului. — Johnny, zice Star. Ascultă. Dar Jonathan aproape s-a ridicat de pe scaun. — Ce faci? Ce faci cu acest... acest... — Copile, ajunge să rostești cuvântul care începe cu n..... și ești mort, zice Sweets tăios. Nu ești la vreo recepție englezească acum. — Sweets! strigă Star. Apoi: Johnny! Jonthan se îndreaptă spre ieșire, Star îl urmează. — Johnny, așteaptă! Se întoarce spre ea. — Aveam de gând să-ți spun, Johnny. Crede-mă. N-am știut c-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
genuine-mbrățișări pierd doruri compacte Și îi las privirii timp de irizări abstracte. Ecouri mă străbat, aceleași simțiri intacte ... Inexplicabilă fantasmă blamând contacte. Nopți Cupide, nopțile mi-au devorat dorinți, Pierdute-s clipele de doruri prea cuminți, Lacul adânc luciri tăioase ascunde, O undă lină și-n hău gându-mi pătrunde. în stuful uscat îmi stă acum tăcerea Și... în cumpănă, uitată, mângâierea, în coajă de copac esență de alint, Pe frunze caut dulci cuvinte să mă mint. Scorpia Te duc
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
termină petiția, împăratul își expune părerile. De obicei, Hsien Feng inițiază o discuție între marii consilieri, prinții și membrii de vază ai clanului. Ei își spun opiniile, fiecare străduindu-se să prezinte cea mai bună opțiune. Uneori, vorbele lor devin tăioase și spiritele se încing. Odată a avut loc un incident în care un ministru a murit de infarct în toiul unei dispute. Cel convocat trebuie să rămână tăcut până în momentul când este întrebat: atunci poate să răspundă, însă întotdeauna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
care se scrie desipre ei corespunde vreunei realități obiective sau subiective. Deși o întîm-plare povestită de mine însumi despre niște cetățeni evazioniști care s-au comportat exact ca într-o nuvelă evazionistă, mă face să fiu mai prudent cu afirmarea tăioasă de adevăruri. Totuși, nu văd cum, în mod abisal, se întoarce bucureșteanul cu punga cu mălai acasă, pune oala de tuci pe foc și se apucă să facă mămăligă! Înainte să mă mut în noua locuință am primit un telefon
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
unul nou. Sozo stătea lângă stăpânul său, ferindu-l pe cât putea. După ce trase toate săgețile, Katsuyori aruncă arcul jos și luă o halebardă, după care ridică o sabie lungă. De-acum, inamicul ajunsese chiar în fața lui, iar o luptă între tăioasele lame dezgolite n-avea să dureze mai mult de un moment. — Acesta e sfârșitul! — Senior Katsuyori! Senior Taro! Am să v-o iau înainte! Strigând încoace și-ncolo de la unul la altul, ultimii oameni ai clanului Takeda erau doborâți, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
castel clădit pe câmpie. De ambele laturi ale drumului ce ducea spre poarta principală se aflau orezării și plantații. Taluzurile și zidurile exterioare de piatră se înălțau în mijlocul orezăriilor. Cu fiecare pas pe treptele de piatră, meterezele și zidurile ascuțite, tăioase, ale citadelei principale, se înălțau, tot mai aproape, deasupra capetelor. Ajunși în citadela principală, cei doi emisari înțeleseră imediat că aceea era cea mai puternică dintre cele șapte fortărețe de la frontieră. Incinta castelului era spațioasă și, cu toate că înăuntru erau postați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să-și scuture florile, acești munți mai sunt încă așternuți cu zăpada care se topește. — Și până atunci? — Așa e în fiecare zi. — Vreți să spuneți că zăpezile nu se topesc niciodată? Doar zăpadă, o mie de picioare adâncime! replică tăios Katsuie. Când i se amintea despre durata de timp în care zăpada acoperea provincia Echizen, inima i se umplea cu o revoltă amarnică. Așadar, nu putea petrece nici măcar un moment de relaxare cu familia lui. Katsuie reveni în cetate la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
făcut. 21 noiembrie 1931. Plecăm cu noaptea în cap spre Bârlad, pe jos, din lipsă de bani, calculat ca până la căderea serii să revenim acasă. Coborâm din Priponești spre gara Ghidigeni și apoi pe șosea spre Bârlad, cu un vânt tăios și rece în față mergem și mergem. Vântul a adus și fulgi de zăpadă, care ne izbeau dușmănos în față. Străbatem pe jos cei aproape 30 km până la școală și caut să merg la cancelaria școlii. Închis! Zi de sărbătoare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
era că pe măsură ce înaintase în vârstă îi era tot mai clar că nu devenise unul de-al lor. Dincolo de toate acestea, ceea ce îi atrăsese de la bun început atenția căpitanului, aducându-i aminte de propria-i tinerețe, era privirea directă și tăioasă a tânărului, energia care deborda la fiecare mișcare a acestuia. Altfel, înalt și slăbuț, cu o claie de păr roșcat și sârmos ce nu asculta deloc de nici un fel de piaptăne, Angir nu părea să se evidențieze prea mult față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
mărginit doar la cel de fortăreață. Principala menire a fost accea de bastion al credinței ortodoxe. Cu sprijinul lui Gheorghe Duca aici a luat ființă o tipografie în limba greacă, unică în Răsăritul Ortodox, care avea să fie o armă tăioasă împotriva denigrărilor și prozelitismului religios. Sufletul acestei acțiuni a fost Patriarhul Dosithei al Ierusalimului, un om de cultură și desăvârșit teolog, bun prieten cu Gheorghe Duca și cu părintele cărturar al Moldovei, Mitropolitul Dosoftei. La tipografia de la Cetățuia s-au
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
localitate Austin, oraș al statului Texas, mister George Friedman și-a publicat recent un studiu scurt și exploziv, (spun unii), dedicat geopoliticii din Carpați. Citindu l fără prea mult atașament patriotic, poți să-l consideri cel mai lucid și mai tăios discurs asupra lipsei noastre de minte. De foarte multă vreme, n-am mai auzit pe nimeni să ne facă proști, cu argumente atât de corecte. România e, după acest Friedman, o țară europeană fără simț și fără sens istoric. Smulsă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Asta e groaznic, a murmurat Chris. E îngrozitor ca iubitul tău să spună minciuni despre tine. O nuanță din vocea lui m-a făcut să-l suspectez din nou că-și bate joc de mine. Dar, aruncându-i o privire tăioasă, am descoperit că fața lui nu exprima nimic. Așa că am revenit la bocete. —Luke Costello e un ticălos nenorocit, am lăcrimat eu. Cred că am fost nebună când am ieșit cu el! M-am întors ca să-mi pun capul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Le-am pus înăuntru, a sărit mama. Sunt sigură. îmi aduc aminte că le-am pus în geantă azi-dimineață. —Aaa, mamă, a spus Helen compătimitoare cu fețișoara ei de pisicuță nevinovată, te-a cam lăsat memoria. —Helen, a zis mama tăioasă, dă-mi înapoi ciocolata. Bosumflată, Helen și-a deschis geanta. —Eu de ce nu pot să iau una? Știi de ce, a spus mama. Pentru că nu sunt o drogată, a răspuns Helen. Am tresărit cu toții. —Ei, ne-a amenințat ea, chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de vene plesnite,... folosesc produse de îngrijire a pielii și mă simt mult mai bine. Clarence, Mike, Vincent și Neil se holbau la Dermot cu figuri împietrite. în schimb, John Joe părea interesat. —Dermot, a zis Josephine pe un ton tăios, suntem aici ca să discutăm despre problemele lui Chaquie cu alcoolul. —Așa face întotdeauna, a întrerupt-o Chaquie privindu-l pe Dermot cu ură. Odată, la slujbă, când toată lumea se închina, s-a uitat la unghiile femeii de lângă el și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Cloisters. M-am gândit c-ar fi bine dacă ne-am vedea, a deschis ea discuția destul de stânjenită. Mi-am amintit milioanele de discuții pe care le purtasem în minte, discuții în care o umilisem pe Brigit cu niște replici tăioase. „Deci așa te-ai gândit, da? Și spune-mi, Brigit, de ce aș vrea eu să mă văd cu cineva ca tine? Nu-i nevoie să te târăști în fața mea așteptând să te iert, așa-zisă PRIETENĂ!“ Dar nici una dintre replicile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
obligată să-și vândă propriile picturi? Dacă tatăl tău ar fi fost capabil să... ei, presupun că n-ar trebui să dăm vina pe morți. Am simțit cum îmi urcă sângele în cap. I-am aruncat lui Randall o privire tăioasă, dar el a rămas absorbit în ceea ce-i povestea taică-su și nu mi-a sărit în ajutor. Oare maică-sa încerca să mă facă să-mi ies din pepeni la doar douăzeci de minute de când făcusem cunoștință? Pentru că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să mai zici asta o dată, spuse Gaskell și închise porțile ecluzei. în timp ce vasul de agrement plutea la vale, cei doi bătrâni așezați pe bancă se holbau la Sally. Femeia își dădu jos ochelarii de soare și le aruncă o privire tăioasă. — Nu vă umflați prostata, stimați cetățeni de vârsta a treia, le zise ea dură. N-ați mai văzut niciodată vreo pizdulice? Cu mine vorbiți? zise unul din bătrâni. — Doar nu vorbesc singură! — în cazul acesta, doammnă, țin să vă spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
zborului minții, care a plutit ca un fluture peste peisajul estival al minții mele, purtată de adierile asociației de idei, care se iscă precum ploile scurte de vară... îmi place cum sună. — Mie nu, replică inspectorul, aruncându-i o privire tăioasă. Ce vreau eu să știu e ce fel de repetiție făceai. Uite, asta aș vrea să aflu. — V-am spus deja. O simplă idee. — Ce fel de idee? — O idee, atâta tot. Doar o simplă... — Wilt, dacă mai continui așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
conta și dosarul. Ca în anii ’50. Asta e, concedierea nu e glumă. Și nu mai am cum să te ajut. Vorbise repede, răsufla ușurat. Urmase o lungă tăcere, ca o surpare, o pierdere de contact. Cândva, vocea profesorului. Intinerită, tăioasă. — Acum, ca pensionar, dumneata te ocupi cu tot felul de drăcovenii, nu-i așa? Scrii la autorități, zilnic, așa am auzit. Ca să-ți răscumperi păcatele din anii ’50? Pe vremea aceea erai ziarist și scriai toate minciunile care ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
poarta metalică, își scoate din buzunar batista mare, albă. Își șterge fața transpirată. Ridică mătasea albă, de sub dreptunghiul scamatorului apare, împrospătat, chipul neted și ferm. Cap de consul roman, chelie perfectă, parcă ar fi ras în cap. Frunte limpede, privire tăioasă, nas drept, perfect, buzele subțiri. Știe lecția, s-ar părea: să intre repede, aferat, distant. Să nu dea răgaz nici unei legitimări. Perfect, într-adevăr: portarul n-avusese timp nici să salute. Urcă scara îngustă, sucită, murdară. Ajunge într-un culoar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]