2,198 matches
-
eșecului - ar fi urlat după tati numai dacă te uitai mai urât la ea. Nu spun că am să fac orice, am zis sigură pe mine. Oricine ar fi fost, ți-a făcut sculptura praf, a punctat Hawkins, plin de tactul lui obișnuit. E zdrobită de tot. Nu știu, am răbufnit eu. E încă încuiată în bancă. Nu m-au lăsat să mă uit la ea. Am să întreb când o să fie în regulă să te duc să o vezi. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
James? a întrebat Simon. Am dat din cap. Unde sunt dovezile? Chiar și cu declarația lui Suki ar fi fost destul de greu. Iar acum... Am ajuns într-un punct mort. —Pari obosită, mi-a spus Simon, care era plin de tact, având în vedere circumstanțele, considerând că partea aceea a feței încă îmi era umflată și plină de vânătăi precum ceva care căzuse dintr-un copac toamna trecută, iar coastele erau bandajate atât de strâns încât mă durea chiar și numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
nevoie mare. Chiar mîine te duci s-o vizitezi pe Nuria Monfort, cum am stabilit. — Și, o dată ajuns acolo, ce-o să-i spun? — Nu vei duce lipsă de subiecte. Planul e să facem ce-a zis domnul Barceló, cu mult tact. Îi trîntești că știi că te-a mințit În mod perfid În privința lui Carax, că presupusul ei soț Miquel Moliner nu e În Închisoare, cum pretinde ea, că ai aflat că ea e mîna neagră care ridică corespondența de la fostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pentru cea mai mică abatere de la îndatoririle școlare și nu s-ar fi supărat, nu ți-ar fi strigat, nu ți-ar fi aruncat vreo insultă, pentru nimic în lume! Îți vorbea tot timpul cu duhul blândeții, îți demonstra cu tact de matematician că ceea ce făcuseși nu era frumos, nu era demn de un elev de liceu și mai ales de un elev al liceului Lazăr, liceu cu tradiție, care a dat țării atâtea și atâtea generații de oameni de seamă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
la Seminarul Pedagogie, ca să ne pună, cum s-ar zice, "contra-pilă", adică să-i roage pe profesorii examinatori să ne trântească, ceea ce a atras indignarea tuturor dascălilor, și mai ales pe a lui Rădulescu-Pogoneanu, directorul seminarului, un profesor cu mult tact și un om foarte cumsecade, care, privind lucrurile ca un adevărat pedagog, a înțeles cu totul altfel situația și ne-a apărat, purtîndu-se cu noi ca un adevărat părinte! Am intrat în examen cu mari emoții, toți, cum era și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
alt sfert, onest, clar, cumpătat, satisfăcea pe Mini, pe când stridențele acelei desperări, pe nedrept zise mute, îi scrijeleau auzul interior; liniștea măreață a coardelor de bronz din pianul mare de abanos era și ea cuviincioasă. Lucrurile participau azi cu un tact și cu o inteligență nespusă la împrejurările zbuciumate ale oamenilor. Tabloul de interior era expresiv. Privitorul înțelegea că toate acele personagii așteptau ceva sau pe cineva care să le descleșteze poza. Două perechi de ochi, țintiți cu o statornicie neliniștită
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ceea ce ne-ar scuti de urâciunea tensionată a pustiirii în propria-ți țară, în propria-ți piele, fiind nevoit într-un fel, de sistemul social-politic atât de corupt să fugi din țara ta, din tine însuți. Cu talent și subtil tact în registrul normalității, profesorul și scriitorul Vasile Fetescu propune simplul fapt de a nu uita că ești om, că fiecare dintre ceilalți este om: valoare supremă. Și cum ar putea omul realiza, în fericită regăsire cu sine, acordul? Pe de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
-i spună acestui om bolnav că singurul său fiu, pe care l-a îngrijit cu dragoste timp de cincisprezece ani este de fapt, bastardul unui englez, care nu aparține nici unei caste, mănână orice murdărie și nu deosebește stânga de dreapta? Tactul și sensibilitatea le sunt date puținor oameni, iar Anjali nu este printre cei aleși. Nu cruță nici un amănunt; nu lasă nici o presupunere să-i treacă prin cap, nu-l scutește de nici o insinuare, nici cea mai mică sămânță de îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
telegrama care spune că cifra morților de la Amritsar a ajuns la opt sute și presa locală pretinde că ar fi de două ori mai mulți și încearcă să facă față dezastrului din fața sa. — Vă pot ajuta cumva? o întreabă cu diplomație, tact și finețe. Charlie nu știe ce să răspundă. Exact asta intenționase sir Wyndham. — Nu, răspunde ea, încercând să sune ferm. L-ați văzut pe Gus? — Cred că discută cu americanul. Tipul cu aparatul de filmat. Charlie înclină distrată din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
s-a întâmplat. Gittens îi aruncă o privire ucigătoare. Morgan ridică mâinile în sus, acceptând orice acuză care i se aduce: sentimentalism, caracter slab, femeiesc, indiscreție. În timpul voiajului de la Marseilles, Gittens l-a făcut conștient că-i lipsesc unele calități. Tactul de exemplu. Reținerea. Se pare că este mai indicat să nu-i pună nici o întrebare lui Bridgeman. Un negustor ambulant face tot felul de manevre prin fața lor cu un coș cu figurine de lemn. Îi fac semn să plece și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
plictisea, l-a invitat pe Maimuțoi și i-a dat sake, iar când s-a săturat de băutură, unchiul meu s-a culcat. Apoi, când i-a cerut Maimuțoiului să vină și să-i maseze picioarele, Maimuțoiul nostru plin de tact s-a supus bucuros. Tuturor celor de față le pierise starea de euforie plăcută. Chipurile le păleau, în timp ce în gură simțeau un gust acru. Nu era o situație oarecare. Se prea putea ca, dincolo de ziduri, nu foarte departe de banchet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
erau foarte puține speranțe de a convinge clanul Mori să se alăture cauzei lor. Și nu numai atât, dar Gamo Ujisato, omul pe care trebuia să-l atragă Nobutaka, era deja aliat cu Hideyoshi, câtă vreme Niwa stătea, cu mult tact, la centru, declarând că nu putea lua partea nici unuia dintre vasalii fostului său stăpân și că n-avea să-l apere decât pe moștenitorul de drept, Seniorul Samboshi. În acel timp, Hideyoshi ținea în Kyoto magnifica slujbă pentru Nobunaga, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și fiii aveau trei castele, câtă vreme ginerele său, Nagayoshi, era comandantul Castelului Kameyama. Nu s-ar fi putut spune că nu avea o situație bună. Și nici nu avea motive de a fi neliniștit. Hideyoshi era întotdeauna plin de tact și adesea îi acorda atenție vechiului său prieten. Ba chiar îl logodise pe nepotul său, Hidetsugu, cu fiica lui Shonyu. Astfel, în timp de pace, Hideyoshi întărea, cu abilitate, relațiile dintre ei, în așteptarea unei situații de urgență, dar, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
le dădea multe exemple de urmat din pateric, din scrierile Filocaliei, iar ceea ce m-a impresionat pe mine a fost canonul pe care-l dădea tinerilor, acela de a citi în fiecare zi câte trei capitole din Noul Testament, explicând acest tact pastoral prin aceea, că dacă îl vei cunoaște pe Dumnezeu și cât de mult bine a făcut Iisus oamenilor, atunci vei lăsa lumea păcatului și vei petrece ceilalți ani ai vieții după învățătura credinței noastre. De unii părinți ai mănăstirii
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
legate de o crimă, poate că nu s-a dovedit faptul că el e criminalul, dar sugestia respectivă există. — în mod sigur, toată povestea n-o să ne ajute în fața celor de la CNAA să ne obținem dubla atestare, interveni plin de tact directorul-adjunct. Vineri avem programată o vizită din partea Comitetului de Control. — Din câte m-au informat cei de la poliție, n-o să ne ajute nici să ne ridicăm noul corp de clădire al administrației, comentă directorul. Mi s-a spus că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de prefăcătorie nu era semnul căinței veritabile. Din câte înțeleg, ești măritată, zise el șovăitor, iar Henry este soțul tău legiuit, nu? — Da, zise Eva. Dragul de Henry. „Amărâtul de el!” se gândi parohul, dar era mult prea plin de tact ca s-o spună cu voce tare. — Și l-ai părăsit? — Da. — Pentru un alt bărbat? Eva clătină din cap. — Ca să-i fie învățătură de minte, zise ea, devenind brusc bătăioasă. — învățătură de minte? zise parohul, încercând cu disperare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
colț al acesteia și la fusta cea nouă care stă atârnată de ușa de la garderobă. — Cancer Research ? spune nedumerit, privind eticheta. Ce Înseamnă... — E un magazin, spun ușor sfidătoare. Un magazin second-hand. — A. Aprobă din cap cu Înțelegere plină de tact. Frumoasă cuvertură, adaugă zâmbind. — E o glumă, spun iute. E la mișto. Doamne, ce jenant. Trebuia s-o fi schimbat. Acum, Jack se uită uluit În sertarul deschis de la masa de toaletă, plin până la refuz cu farduri. — Câte rujuri ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de chef, lângă el. — Și Jack... lucrezi și tu pentru companie ? spune tata, turnându-i un pahar de vin. — Se poate spune și așa, zice Jack după o pauză. Să zicem că... am lucrat. — Ești Între slujbe ? spune mama cu tact. Da, cred că se poate spune și așa. Chipul i se destinde Într-un surâs. — Of, of ! face mama cu compasiune. Ce păcat. Și totuși, eu sunt sigură că vei găsi tu ceva. O, Doamne. N-are nici cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
se botoșește, cum s‑a întâmplat și cu Suze, apoi se luminează brusc. Atunci poți să‑mi împrumuți și mie pantofii tăi Jimmy Choo? Purtăm același număr, nu? — OK, zic. Sunt în șifonier. Ezit puțin, încercând să abordez problema cu tact. Nu vrei să‑ți împrumut și o bluză? Întâmplarea face să am exact bluza care s‑ar potrivi cel mai bine cu fusta ta. Cașmir roz cu mărgele. Foarte drăguță. — Da? zice Fenny. Da! Mi‑am tras pe mine bluza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Bonneville. Din care face parte și Sacha de Bonneville. Fosta iubită a lui Luke. Luke nu mi‑a spus niciodată că erau prieteni de familie. OK, n‑am să mă stresez aiurea. Doar fiindcă Elinor e atât de lipsită de tact încât să pomenească de familia lui Sacha. Nu e ca și cum ar fi pomenit chiar de ea. — Sacha e o fată atât de dotată, zice Elinor, închizându‑și pudriera cu zgomot. Ai văzut‑o vreodată făcând schi nautic? — Nu. — Sau jucând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
băgat în chestia asta atât de perversă. — De ce? zic, cu ochii mari. Ce te‑a pus să faci? Nimic, obsedato! Mă refer la faptul că suntem veri. — Oo. Mă strâmb, apoi îmi dau seama că e o lipsă totală de tact. Dar ce, nu e împotriva legii, nu? — O, Doamne, Bex! se vaită Suze. Asta mă face să mă simt mu‑l‑ult mai bine. Ridică cele două căni de ceai, le duce la chiuvetă și dă drumul la robinet. — Pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Am verificat, tovarășul colonel, și s-a luat până acum legătura cu agentura pentru dirijarea informatorilor. Agentul „Emilian” se va afla permanent În preajma lui Manu Traian, va colecta impresiile acestuia pe durata vizitei În țară și Îi va superviza cu tact contactele. Doar spre sfârșitul vizitei va fi absent, are o deplasare de serviciu la Moscova, dar va fi Înlocuit cu agentul Bădescu. Am organizat ca agentul „Emilian” să verifice dacă Manu Traian apelează la agent pentru a-i face unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
a sperat că disciplina seminarului Îl va mai domoli pe fiul preferat... E atât de prins de amintirile lui, Încât nu observă că ceilalți nu Îndrăznesc să Înceapă să mănânce. Dar, slavă Domnului, se află aici Christa, care intervine cu tact, ridicând paharul. Traian are să Își continue povestea după ce ea va face, În numele lor amândurora, urări de fericire și viață lungă tinerilor căsătoriți, auguri! * — ...Mergeam de două ori pe săptămână În somptuoasa, pentru mine, casă Dobrotă ca să Îl meditez pe Anton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
n-ar fi cutezat să atace un astfel de domeniu. Numai rușii au cutezat. Și asta s-a întâmplat într-o manieră tipic rusească. Contele clătină de câteva ori din cap. Arăta grav ca un dirijor instalat în fața orchestrei, marcând tactul cu bagheta înainte de concert. Ce zi, madame! Ce zi teribilă!... Eram, se înțelege, și eu acolo, la acel bal, în casa prietenului meu. Generalul Zass, comandantul militar al orașului, fusese, de asemenea invitat. Era deci acolo, sorbind cu un apetit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
la ea. — Ce mama naibii, a croncănit ea. A murit cineva? Nick începuse din nou să plângă, dar, de data asta, lacrimile erau de bucurie și de ușurare. El și Susan rămăseseră singuri în cameră. Ceilalți se retrăseseră plini de tact, după ce strigătele de fericire ale femeilor alertaseră personalul medical, care venise alergând. — Doamne, nici nu știi ce bucurie e să te văd deschizând iar ochii! a exclamat bărbatul râzând printre lacrimi. Am crezut că te-am pierdut pentru totdeauna. Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]