8,025 matches
-
Toaca și răsăritul de soare de pe Panaghia... Rochia în carouri bleu, rochia largă pe care o purtai când erai însărcinată... Leagănul din lemn găsit în podul bunicilor în care o culcam pe Dorina..." Dorina încearcă să se facă utilă masând tălpile reci care se ivesc de sub cerșaful-lințoliu. Nu își recunoaște mama în această mumie nemișcată branșată la o aparatură pe care nu o cunoaște. Și totuși... Pe ecranul unui ordinator se afișează, în afara unor curbe zigzagate a căror interpretare îi scapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
matcă, au transformat Siretele colector într-o adevărată Dunăre spumegândă. Vâltorile înfricoșătoare, fără de sfârșit, au cuprins tabăra leahă din toate părțile pe dealurile de la Brădetul Ropcii. Pământul mustea de apă care continua să cadă din ceruri plumburii și țâșnea de sub tălpi la fiecare pas. Caii mureau de foame și de frig. Oștenii, uzi până la piele și sleiți de puteri, implorau îndurare de la Atotputernicul. Roțile carelor și ale tunurilor se afundau în gloduri până la butuc. Nici un pas înainte și nici înapoi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
săvârșit de inimă rea! La ieșirea din târgul Siretelui către Ruina, încă până pe vremea bunicilor noștri, mahalaua era străjuită de un holm destul de înalt și cu laturile abrupte că nici huțulii nu izbuteau prea lesne să-i atingă creasta cu talpa lor. Doar câte un afumat ce căta să-și facă sama îi cerca asprimea povârnișurilor. Acestora li s-a adăugat și tatăl meu, o bună vreme ajutat de bunicul. Dar cu bună știință, că au primit Ausweis (aprobare) de la Bitzirk
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
apăsat de gânduri multe și grele cât pietrele de moară. Am mai trecut prin grajd pentru obricul cailor, am slobozit câinele din lanț și am adus niște lemne ca să-ntreținem focu-n vatră, că-i un ger de crapă pietrele sub talpa casei, fără șagă. Și s-a cuibărit în cotruța lui de lângă horn, bucuros că a potrivit un răspuns acceptabil la întrebarea credincioasei sale neveste. Apăi abia a trecut Boboteaza și știi că de multe ori când popa stropea cu busuiocu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
fie pedepsit astfel apărătorul unei sfinte? Bunica îmi spusese că Dumnezeu este ființa care răsplătește drept. Când intrau în hora conversației și celelalte ninetiste, prima mea percepție despre ibovnică se spulbera. Vorbeau despre o ființă sulemenită, despre o zgripțuroaică, despre talpa iadului, despre... Ninetista, posesoare de soț sfânt apărător de ibovnică, rămânea însă la punctul ei de vedere. Era tot calmă, cu obrajii la fel de inundați de lacrimi cuminți și implora niște sfinți despre care nu mai auzisem, ca să potolească nu știu ce spirite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
altfel decât ceilalți. De pildă, obișnuia să iasă în fața blocului, în "țarc", într-un costum curios, de o culoare gri-deschis, cu dungi late și negre. Avea și o bonetă, în același ton, în vreme ce în picioare târa niște papuci ciudați, cu talpa din lemn. Vreau, zicea Onuț, să nu pierd contactul cu atmosfera de "acolo". Când mă duc iar la ei, vreau să am acomodarea făcută. La urma-urmei, m-aș duce și cu recuzita mea, de ce să oblig statul să cheltuiască pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
au pus mâna pe piciorul stâng. —Vă simt mâna dar nu chiar atât de bine, dar simt. — Să vedem și la piciorul celălalt. -la ăsta nu simt nimic. Au mai examinat-o ei pipăind, strângând sub genunchi, pe pulpă, la talpă, tot întrebând-o dacă simte, cum simte. Au vorbit ceva între ei și-au plecat spunându-i. Sunt semne bune, Nataliță. Poate scapi de operație. —Să vă audă Dumnezeu, domnilor doctori! Doamne, Dumnezeule, îndură-te de mine și ajută-mă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mă respingi. Inima asta a ta nu mă mai vrea, își plimbă mâna pe pieptul lui în dreptul inimii... Ascultându-i cuvintele pline de dragoste și simțindu i mângâierile cu care-l alinta, îi venea s-o sărute din creștet până-n tălpi, dar o ținea în șah ca săși prelungească plăcerea pe care o simțea fiind mângâiat. — Ce să fac ca să nu mai fii supărat? —Să te căsătorești cu mine imediat după doctorat, se ridică fără să aștepte răspunsul, o îmbrățișează și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
care nu egalează realitatea de pe pământ. De aceea cred că pădurea este o dimensiune care nu se lasă descoperită și cunoscută de către lumea reală, lumea răutății de pe pământ. În fiecare an mă întorc în colbul minunat care altădată îmi încălzea tălpile și care acum mă face să mă simt că trăiesc pe pământ. Mă întorc pe meleaguri de către Dumnezeu știute, pe locuri unde în adânc mi-am lăsat copilăria, locuri calde și pline de emoții încercate, însoțite de durere și stăpânite
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
apare. Cu multă însuflețire trăiesc în speranță că nu voi muri până când nu-mi voi regăsi steaua. În calitatea de umil călător prin viață observ cum dealurile și-au ușurat culmile pentru ca eu să le pot atinge mai ușor cu tălpile. Mărturisesc că fac parte din acei drumeți ai acestei vieți care se bucură de izvoare care abundă în nestemate. Dar cristalele se opresc și îmi zâmbesc, gândind că voi reuși să înțeleg odată că eu, omul, trebuie să le respect
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
era dintre cei care n-au nevoie să amenințe decât o singură dată, și cel mai adesea nici atât. Dar chiar și așa, Alatriste Își răsuci cu două degete un vârf al mustății În timp ce-i susținea celuilalt privirea, Încruntat și cu tălpile bine Înfipte În dușumea, hotărât să nu se lase impresionat nici de o Excelență, nici de Pontifex Maximus. Nu-i plăcea să primească banii În rate, nici să fie probozit, noaptea și la lumina unui felinar, de doi necunoscuți care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pentru orice eventualitate. În noaptea aceea, Alatriste Își completase echipamentul cu pieptarul din piele de bivol care Îi apăra torsul de eventuale tăieturi și Înjunghieturi, și cu lama scurtă de parlagiu ascunsă În carâmbul uneia din cizmele lui vechi, cu tălpi comode și uzate care Îi Îngăduiau să simtă bine pământul sub picioare când avea să Înceapă tărășenia. Să-l ia naiba pe nebunul care spada și-o descinge... Începu să recite printre dinți, ca să-i treacă timpul mai ușor. Murmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
detaliilor neînsemnate - noi eram acelea; Însă eram conștienți că mai devreme sau mai târziu o să primim oricum nota de plată, iar aceasta fi-va pipărată. La urma urmei, oricât ar fi de Înnorat afară, umbra tot ți se ițește lângă tălpi. Și nimeni nu poate scăpa de propria-i umbră. M-am referit Înainte la locurile de clacă de la Curte, unde Își dădeau Întâlnire cei ce nu aveau altceva mai bun de făcut decât să le prefacă În tot atâtea centre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
din fier pe care Elis din Lillåberg o transportase vreo doi kilometri, într-o legătură de piele prinsă pe spinare. Acasă, pentru soția lui. Ea avea nume diferite, după generații. Când întreaga asociație de rude a plecat, bătând puternic cu tălpile pământul și poate un pic dezamăgiți de lipsa de măreție a casei mele, am rămas multă vreme așa și m-am uitat după ei. Din partea mea, ar mai fi putut rămâne. Am fi putut să încercăm să pescuim păstrăvi împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
își imita mama: își suflecase pantalonii până sub genunchi, și își descheiase ultimii nasturi de la cămășuță, ca să o poată înnoda, ca să fie ca Arm. Și ca de fiecare dată când făcea ceva, Mădălina reușise să se murdărească din creștet până-n tălpi. Pe Arm o amuza și o bucura teribil cât de diferite erau fetele ei și cum reușeau să se înțeleagă. Crăița arătase întotdeauna ca scoasă din cutie, deși nu prezentase nici un interes pentru îmbrăcăminte până când intrase la pubertate, când începuse
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
pe ea, cât de curând, să picteze icoane pe sticlă. Ba, dacă dorea, avea să-l inițieze în această taină și pe zburdalnicul acela de prieten al ei, care verile, la mănăstire, se murdărea ca un purceluș din creștet până în tălpi și apoi venea ca s-o roage să-l spele și să-l dichisească, nu cumva să ia scatoalce de la părinții lui... Poznașa de Crăița nu-i făcea promisiuni, ci îi aducea mereu daruri peste daruri, din banii strânși de
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
tine, dar pe mine o să mă bată de-o să-mi sară măselele până la cimitir! Într-un sfârșit, portița se deschise și două siluete de copii se strecurară încet în curte, cu capetele plecate. Erau plini de noroi, din creștet până-n tălpi. Arm ieși foarte serioasă în întâmpinarea lor, își luă chiar un aer sever: Domnișoară, aștept explicații. Rochița asta, care nu se mai vede de noroi, era nouă, adusă de tata din străinătate! Mădălina plecă și mai tare capul. Da, mam
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
un cântec. Unul din preoți l-a numit proroc, dar Ceasornicarul, aflând, i-a trimis vorbă că habar nu are ce spune și că amestecă oamenii cu sfinții. Drept care părintele, fără a sta prea mult pe gânduri, i-a zis Talpa Iadului, punându-l la locul său. Filozoful urbei - studiase, cândva, la H., avea și o decorație primită acolo - era prieten de-o viață cu Profesorul de naturale. Localnicii nu dădeau prea mulți bani pe nici unul. Primul umbla numai cu cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
de pildă. Are în mâini tava pe care aduce cafeaua; simți aburii aromați, respirația Sybillei cum îi întretaie, culcându-i, învălmășindu-i; un papuc i-a rămas în urmă, i-a scăpat din picior; te apleci și-l așezi sub talpa care așteaptă. Capotul e întredeschis și zărești un picior prelung, de dansatoare suedeză. Sybille, dacă nu e coborâtă din soare, atunci precis s-a născut în Scandinavia! E blondă, blondă, și are ochii albaștri; Femeia cu părul roșu are ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Cristian Teodorescu Și scoate Stelian, de dimineață, toți oamenii la defilare prin oraș. Frig și o fulguială înțepătoare. Strada principală, goală. Gardiștii, nici ei prea mulți și îmbrăcați subțire, băteau talpa soldățește, să se încălzească. Din toate tălpile lor, cu care loveau pietrele de rîu ale pavajului, ieșea un răpăit de civili neinstruiți, nu triumfătoarea înaintare la unison a bocancilor cazoni. Pomenea și jandarmii lui dispăruseră. Fîlfîiau ciorile deasupra orașului, croncăneau
Defilarea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7880_a_9205]
-
Cristian Teodorescu Și scoate Stelian, de dimineață, toți oamenii la defilare prin oraș. Frig și o fulguială înțepătoare. Strada principală, goală. Gardiștii, nici ei prea mulți și îmbrăcați subțire, băteau talpa soldățește, să se încălzească. Din toate tălpile lor, cu care loveau pietrele de rîu ale pavajului, ieșea un răpăit de civili neinstruiți, nu triumfătoarea înaintare la unison a bocancilor cazoni. Pomenea și jandarmii lui dispăruseră. Fîlfîiau ciorile deasupra orașului, croncăneau și se dădeau tumba, încît unul dintre
Defilarea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7880_a_9205]
-
și a rău, amețește ființa, ca o îmbrățișare de fire de mătase. O delicată confuzie, o vigoare părelnică a hibrizilor, în lumea unde orice gest schimbă și te schimbă: Încerci cu piciorul cristalul unei ape/ Și scoicile se-adună sub talpă ca un roi/ Din care se împrăștie ca notele pe clape/ Un cîntec de mătasă ce crește din noroi// Și te înalți o clipă pe zare să asculți/ Cum sarea se topește ca un metal în cîntec/ Și peștii pe
Vraja interzisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7005_a_8330]
-
așteptam pe Morfeu..." (Scr. XX, februarie 1841). Luîndu-l pe Lamartine peste picior, pașoptistul ardelean se situa la o distanță astronomică de colegii săi din Principate. Și se afunda cu voluptate în existența de stil balzacian. Plecat de cinci ani de la "talpa țării", fără a avea patrimoniu personal și nici nume sonor, Ion din Drăguș o ducea la Paris la fel ca Alecsandri sau Ghica - pe banii altora și cu o naturalețe absolută. Vocația balzaciană profundă trebuia să se manifeste însă sub
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
e un al treilea ochi al lumii. Fiecare gest e un vers din marele Tot. Respirăm poezie. Prăbușirea gravă a unei frunze e poezie. Chipul ei angelic, chipul ei luciferic, suntem supuși ei. Misterul ei ne străbate din creștet până-n tălpi. îi jucăm jocul, pentru că unii vor să zboare, pentru că doar zburând pot vedea pământul tot și pot simți strigătul, urletul de dincolo". Toată considerația, doamnei profesoare Elena Velcea din Pitești, care v-a inspirat apropierea de poezie, de lumea ei
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7373_a_8698]
-
revista „Familia", în care îi publica număr de număr pe Ovidiu Cotruș și pe Nicolae Balotă. Mi se va spune că a făcut-o cu voie de la poliție, dar eu știu că alții nu și-ar fi bătut cuie în talpă și n-ar fi făcut-o nici așa, știind că deținuții politici erau urmăriți pas cu pas și după ce ieșeau din închisori. Dar să revenim la masa rotundă cu care a trebuit să-mi încep activitatea de redactor, pentru a
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]