2,970 matches
-
chiar versuri întregi/grupaje de versuri, nesubminate de prețiozitate/pretențiozitate (de felul: mal latifundiar, mlaștini prutiene - cf. Sălcii..., sau: pretenții antropice - cf. Râul, sau efortul aristotelic - cf. Cavernă...), sau de expresii redundant-pleonastice (timpul varsă orologii - cf. Meduza) - versuri uimitor de tandre - rar (dar nu... inexistent!) cvasi-vizionare: - Se ivește o altă zăpadă/Verticalizată de jos în sus (cf. Ploaie); - Din istorii cu turci și haiduci/Rătăciți fără cai și potcoave (cf. Sălcii...); - Nisipul se adună pixelat/La rezoluție inferioară (cf. Electromagnetism); - Prin
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
o mamă și bunică deosebit de atentă cu copiii și nepoții ei. A muncit alături de soț cot la cot la muncile câmpului și acasă la treburile gospodărești, iar cea mai împlinită se simte atunci când toată familia se adună laolaltă. Firea sa tandră și caldă îmbogățește atmosfera familială. Ea este foarte rațională, responsabilă și fidelă, făcând mult bine celor din jur. Copiii readuc speranța Iancaidul, satul unde locuiește Mihael Ungur, de altfel unul dintre cei mai tineri primari din istoria localității, a avut
FAMILIA UNGUR – A LU’ PITĂ MOALE DIN IANCAID: O familie cu sufletul deschis [Corola-blog/BlogPost/93368_a_94660]
-
rămâne Ca un legământ. Cluj Napoca, 19 noiembrie 2015 Cât de minunat Ești, Doamne! Cât de minunat Ești, Doamne, din vecii! Tu aduci tuturor zorile de zi. Cât de adâncă e înțelepciunea Ta! Tu zidești pe veci Împărăția Ta. Cât de tandru știi Tu a mângâia, Pe oricine cere implicarea Ta! Ce frumos Ești, Doamne! Și vei fi mereu Frumusețea-n veci a frumuseților! Ce bogat Ești Tu! Ești Stăpân pe tot Pe pământ, pe oameni și pe mapamond. Glasul Tău răsună
IUBIREA-I VOINŢA DIVINĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383151_a_384480]
-
zâmbet pălmuit de nori... Purta iubirea-n mii de inimi S-aducă pacea tuturor. Raze de soare printre vânturi Se împleteau în ochi de dor, Având iubirea-n mii de gânduri, S-arate cerul tuturor. Cu palma zilei mângâierea, Azi tandru luminează iar... S-aducă-n gând nemărginirea S-arate viața ca un dar. Surâs brăzdat de-o stea pe cer Sfeșnic luminând durerea Un glas suav de Dumnezeu Șoptește-n lacrimi mângâierea. Un colț de cer jos pe pâmânt Prin har s-
CUPRINZÂND INFINITUL de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383167_a_384496]
-
sacră. Și ca o inimă să fim! Avem valori de la strămoșii Ce prin credința-n Dumnezeu, Crescut-au demne generații De oameni puri și buni mereu. Avem familii sfinte, scumpe Bărbați cu brațe de eroi Și cu femei ce-s tandre mame Ce au învins necaz, nevoi. Iubirea ne-a fost scut și drept Și pavăză ne-a fost mereu. Că am ales să avem un sens: Să ascultăm de Dumnezeu. Veniți români în România! Că aici e însuși Dumnezeu Ce
CUPRINZÂND INFINITUL de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383167_a_384496]
-
în Hristos. Vrem iubire și Adevăr? Cinste, milă și dreptate? Numa-n Biblie găsim Ce înseamnă libertate. Cluj Napoca 26 februarie 2016 Mulțumire Sufletu-mi cântă de fericire... În zori de zi când mă trezesc, Căci Dumnezeu din înălțime, Îmi spune tandru: Te iubesc! Ziua întreagă inima-mi cântă Ca o orchestră, cu îngerii-n cor. Pentru slăvirea Celui ce mă ajută Să-nving ispita, biruitor. Ochii-mi surâd de bucurie... Lumina mă îmbracă în mângâieri Duhul Sfânt în necaz mi-e
CUPRINZÂND INFINITUL de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383167_a_384496]
-
meu și nu ignora faptul că, împotriva voinței mele, Adina mai exercita încă o anumită influență asupra mea. Mi se părea că citesc toate acestea în privirea ei, mai ales că apropierea despărțirii o întristase, în timp ce îmi potrivea cu gesturi tandre fularul desfăcut și-mi ridica gulerul lodenului, căci începuse să plouă. Atunci, pentru că nu eram în stare altele să-i spun, de pildă că o iubesc sau ceva de genul acesta, îi vorbisem entuziasmat de lumea mirifică a debaralei mele
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
lumină arsă pe umbra norilor târzii ai rătăcit cu gene doar lacrimile dintr-o zi - sărate perle aurii - le-ai presărat alene mai clipocesc la mine-n vis cu fine stratageme aura lor din paradis filigranată la Paris cu buze tandre geme Referință Bibliografică: Sunt trandafirul înghețat / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1797, Anul V, 02 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Tălpău : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
SUNT TRANDAFIRUL ÎNGHEȚAT de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383199_a_384528]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > DIMINEAȚĂ DE MAI - INVOCAȚIE Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 2316 din 04 mai 2017 Toate Articolele Autorului Vino, dimineață frumoasă de mai, cu creanga ta verde desprinsă din rai, cu cerul tău tandru ca un zâmbet subtil, cu soarele-ți vesel ca un joc de copil! Vino, dimineață curată de mai cu ochii de-azur și cu părul bălai, cu izvoare de dor și cu brațe de flori, cu penaj în alb-negru și
INVOCAŢIE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383239_a_384568]
-
harul său deosebit. Haina sa din “sfere de lumină-albastră” îl îmbracă în aspirații netulburate, sculptându-i un veșmânt al strălucirii pe care îl poartă cu demnitate, trecând prin “cete de lumini” și tranformând noaptea în zi. Acolo unde “soarele străluce tandru”, străluce și dorința sa de a se contopi cu frumusețile neștirbite de timp. Prin versul său “trece-un dor nedezmințit” și pulsează iubirea în cea mai pură formă, pe care poetul o redă prin prisma unor peisaje superbe, în care
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
se contopi cu frumusețile neștirbite de timp. Prin versul său “trece-un dor nedezmințit” și pulsează iubirea în cea mai pură formă, pe care poetul o redă prin prisma unor peisaje superbe, în care natura este martor al celor mai tandre trăiri. Gândurile sale ard intens împletindu-se în ode profunde, iar stelele îi vorbesc lăsându-i pe prispa amintirilor cele mai sensible suveniruri. “Ceru-ntreg parcă se-nvârte” în cetatea viselor sale și doar necuprinsul îl poate îngâna. Poezia lui
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
pădurea și munții așa cum puțini înțeleg și o pot face. Născut într-o zonă de munte fermecătoare a Ardealului, Sandu Cătinean va închina mereu în poemele sale ode brazilor care îl păzesc și-i dau tărie. “ Brazii-mi se apleacă tandru / Sunt alături, stau cu mine / Chiar și-un pui de brad, puiandru / Să mă țină-n brațe vine”. “Autorul nostru vine să certifice, cu această nouă carte, o calitate personalizată a versului său și, de aceea, lectura devine o experiența
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
îi vizită, ea, sensibilă după naștere, fusese impresionată de fericirea lui Ștefan când luase pe micul Ovidiu în brațe. Fața lui se luminase, oftase atât de dureros încât o făcu să se simtă vinovată de fericirea ei. Apoi o sărută tandru, îi strânse mâinile într-un fel anume, credea ea, ochii lui era împăinjeniți. Ce l-a făcut atât de emoționat? Ludmila nu știa că Ștefan o iubește. El a păstrat în inimă acea tresărire pe care a simțit-o din
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383263_a_384592]
-
la telefon. Și anii trec! Așa că, iubita Delia, iau o pauză să mă distrez nițel. Carmen se prezenta la consult. Numai că acesta, adică consultul, s-a efectuat la un hotel-pensiune, la vreo douăzeci de kilometri depărtare de orașul natal. Tandra, plină de speranțe, Carmen se dărui fără rezervă. Așa încep marile iubiri. Tot mai multe după-amiezi Criști lipsea de acasă. — Dragă, urgentele la Spital se înmulțesc și toate intervențiile grele, eu le fac! Au plecat medicii. Doru e în America
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII ROMAN---CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383258_a_384587]
-
Iarna ne învăluie pe veci... Se transformă clipele în fulgi, Nopțile curg lin, calde și lungi. Primăvara? Nu va mai veni.... Te voi proteja, te voi feri De tristețea mea, de spini sau ger, Îngropând iubirea în mister. Fericiți, lunatici, tandri, puri, Noi, eternii iernii trubaduri, Ne vom apăra, ne vom feri De al lumii rău, noapte sau zi. N-o s-avem nicicând păreri de rău, Elegiaci, ne vom iubi mereu... Iarna ne învăluie pe veci, Primăvara? Moare pe poteci. Mugurel
IARNĂ PE VECI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383274_a_384603]
-
scrie , probabil, altădată. Cuvântul „empatie” nu apare în Biblie, însă Scripturile fac referire în mod indirect la această calitate. Apostolul Petru i-a sfătuit pe creștini „să împărtășească aceleași sentimente, să aibă afecțiune frățească și să fie plini de o tandră compasiune” (1 Petru 3:8). Poate unii ar avea de învățat măcar la bătrânețe acest sfat. Să ne hrănim în continuare cu empatie și speranță! Referință Bibliografică: EU ȘI CELĂLALT / Vavila Popovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2236, Anul
EU ȘI CELĂLALT de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383271_a_384600]
-
vroiam să-l fac gelos cu anticipație, dar pierdeam din vedere că, Între timp și spațiu, schimbasem Dâmbovița cu Sena. Ce credeți că-mi răspunde micuțul Casanova din Cartierul Latin, privindu-mă senin În iriși cu ochii lui de armăsar tandru și emancipat? „Draga mea, aș fi foarte mândru de tine, succesul tău ar fi și al meu!” I-am spus că dacă așa stau lucrurile, eu Îmi iau păpușile și plec la mama mea retrogradă și intolerantă, care mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
personaj Kir Haciaturian n-are. Din când în când văzând că țigăncușă întârzie prea mult pe la vreo masă, stăpânul se oprește din plimbare, își răsucește cu greutate capul specific rasei sale și aruncă pe sub potcoava mustății un mormăit amenințător, dar tandru: „Cosette!...” Țigăncușa îi surâde, apoi, încărcată de farfurii, talgere, căni, cuțite, hangere, fuste, bluze, mărgele, brățări, cercei, iese spre bucătărie pe lângă masa noastră, a povestitorilor, foșnind și lăsând în urmă un parfum de o tristețe iremediabilă. Mulțumit, Kir Haciaturian își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Cosette, înduioșată, ștergându-și o lacrimă. Episodul 60 COSETTE NU SE MAI SATURĂ DE POVESTIT Ultimele vorbe ale Cosettei sa stinseră și-n camera ce începea să se cufunde într-un dulce semiîntuneric, Broanteș simți nevoia să facă un gest tandru, s-o mângâie pe fată. în decursul istoriei, în vremea când ieșind aplecați și ușor buimaci din peșterile de la Neanderthal, oamenii se răspândeau care-ncotro în păstori și-n agricultori, asemenea gesturi aveau o certă semnificație cognitivă. Cu timpul, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în minte vreun mod de a-l evita. Bărbatul ei, cel mai iscusit și mai viteaz dintre războinici, ar fi știut să se descurce într-o asemenea situație dificilă și să-și pună familia la adăpost. Bărbatul ei, cel mai tandru și mai pătimaș dintre amanți, ar fi știut s-o ocrotească așa cum o ocrotise câtă vreme îi mai rămăsese o suflare de viață. Dar ea, care ar fi putut învăța atâtea de la acel maestru extraordinar, nu făcea altceva decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
prea multe linii tremurate, nu se mai potrivește nimic. Această trudnică lucrare de reconstituire. Chipurile, vocile, detaliile, lumina de atunci - cine e această umbră atît de blîndă acum În declinarea timpului, altădată tiranică În incandescența ei orgolioasă și aceste mișcări tandre, docile, care-ți Împresoară fruntea, rapacitatea lor de atunci, Încărcată de o senzualitate violentă și toate femeile și toți bărbații, colegii, prietenii estompați sub lumina difuză a reflectoarelor. Voi Încerca totuși saltul cu toată frica mea de mistificare, pentru că aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și continuu ca susurul neîntrerupt al zilei, format din toate sunetele universului pe care nu-l mai auzim cum nu simțim mișcarea pămîntului. Biserica visează. Ce se Întîmplă acum În naosul, În pronaosul, În altarul ei cel mai tainic? Șobolani tandri, Îndrăgostiți se apropie, se atinge păr roșu de păr brun, scîntei electrice Îi aureolează, așa În cer și pre pămînt. Ochiul verde care-i pîndește din spărtura triunghiulară a zidului pare Însuși ochiul lui Dumnezeu. Raza de lumină pulverizată prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dărâma singur ușa dacă nu i-aș deschide. Aș putea să-i zic să nu stea mult, făcând pe obosita. Pe cine încercam să păcălesc? Deja îi deschisesem. Dacă aș fi așteptat un buchet mare de trandafiri și un sărut tandru pe buze, aș fi fost dezamăgită. Dar din fericire, deși nu îl cunoșteam de mult pe Nat, nu l-am crezut în stare de așa ceva. A pășit nervos, ca și cum el era proprietarul, iar eu o simplă femeie de serviciu, îndreptându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fost și alții de față. Privind înapoi pe furiș și constatând că pe scară nu este nimeni, îmi trecui mâna mângâietor peste buclele lui aspre, de culoarea ciocolatei. Era ceva plăcut. Mă simții deodată atât de bine și atât de tandru, încât îmi trecui mâna prin părul lui o dată, încă o dată, și încă o dată. Fără să-și desprindă mâinile de pe față și, deci, neputând să vadă cine s-a apropiat de el și cine îl mângâie, Burkeviț întrebă deodată cu glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
început am bănuit că poate ești bolnav, dar imediat am renunțat la această ipoteză (nu imposibilă, ci incorectă). Știi doar că în seara aceea te-am îngrijit cum am putut: ți-am adus apă și un prosop umezit, am fost tandră cu tine, dar totul a fost minciună. Mă gândeam la tine deja ca la persoana a treia; în gândurile mele erai deja „el“ și nu mă mai adresam ție direct, ci vorbeam, parcă, despre tine cu altă persoană, cu cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]