959 matches
-
candela (trăgea să moară și era singur), alteori urca cu un etaj mai sus, în cimitirul cerului: acolo, cei de seama lui stăteau aliniați ca pentru inspecție. (Dumnezeu număra mormintele, mereu cu unul în plus.) Ce să mai creadă despre Tataia? Ieri, ca prin minune, s-a oferit să-i pozeze modelul nu s-a imprimat decât o linie frântă închisă, lipseau poveștile: Faceți liniște! Dumnezeu doarme într-un contur de acuarelă. Cum altfel să fi fost rugăciunea lui Petru dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
aici, lângă casa sa. Ești al douăzeci și doilea aruncat din mașină. Toți au fost aruncați din mașină, toți, aici pe Tihuța, mereu aici se răstoarnă căruța cu nenorociți. Aflu eu în ce biserică ai fluierat, derbedeule! Auzi, bă? Aflu! Tataia îți este nânașu, ai înțeles? Părinte Visarioane, ia-l de aici, spovedește-l cum știi mai bine, sparge-i rozeta, spânzură-l de limbă, rupe-i coastele, vreau să știu și ce lapte a supt de la mă-sa, iar până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lângă ștampilă pe certificatul de călugărie. În 3 ani de răbdare, monahului i s-a oferit cârja episcopală. Ce-i drept nu era la fel de îndemânoasă ca pistolul, dar destul de lungă cât să îndrepte șalele celor care nu făceau ascultare de tataia. Însemnele monahicești, niște falsuri bine făcute, întărite cu semnătura și ștampila episcopului Iacov, stareț într-o mânăstire anthonită din muntele Athos și el, cândva, purtător de epoleți pe o navă comercială, la rândul său, frate de cruce cu unul, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
prăjit, borș de pește, chifteluțe de pește, icre de pește, saramură de pește, o cană, două căni, trei căni de vin bunătățurile monahului de obște abureau așteptările, trapeza puțea a cherhana, leușteanul împrospăta aparențele. Paginile calendarului miroseau a inimă largă, tataia dezlega limbile cât să intuiască prioritățile, mântuirea era mai accesibilă cu paharul plin. Rânduiala schitului era după canoanele Sfântului Vasile cel Mare: uleiul burdușea candelele, pâinea dormea în spic, vinul hodinea în butoaie, coliva îndulcea nevoințele. Sub cerdacul stăreției, grătarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
odată cu prima brumă. Are dreptate cucoana asta, sunt încă verde! De ce am irosit atâția ani, cui am făcut eu bine? Mie în nici un caz. Uite ce carne are, iapă tânără! Uite-o cum calcă, cum strunește, cum rupe hamul! Pinteni, tataie, pinteni și bice! Pe calul altuia nu ai de ce să ocolești vreun un obstacol. Asta s-a copt de una singură. După cum văd, are ceva probleme. Prea chișă ochii, da-i bag două pahare de votcă sub bot și rupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sub un nuc bătrân, cojeau soarele ca pe un vierme de pe obrajii merelor, apoi îl striveau sub talpa bocancului. Gherasim și Ilarion cădelnițau întunericul din căușul inimii peste creștetul obștii. Starețul suferea de strabism, nu distingea nuanțele, bârfa contura obsesiile, tataia ura cleveteala: Bă, mie îmi spui verde-n față ce te roade! Mânăstirea nu-i radio-șanț și apoi ce-l fute grija pe măgar de unde beau oile apă! Arhimandritul cârmuia obștea: Aici, ava Ioan leagă și dezleagă, eu sunt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
îmi spui verde-n față ce te roade! Mânăstirea nu-i radio-șanț și apoi ce-l fute grija pe măgar de unde beau oile apă! Arhimandritul cârmuia obștea: Aici, ava Ioan leagă și dezleagă, eu sunt cu managementul, bă! Unde iscălește tataia, curge lapte și miere. Hotărârea arhimandritului Ioan era poruncă pentru toată suflarea. El spovedea toți monahii, împărțea ascultări după puterea fiecăruia, alegea canoanele mânăstirii. Slujirea, după sfântul munte, prăznuirile de-asemenea, dezlegări doar acolo unde boala sfredelea osul. Stârlici peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca o lumânare pe pieptul mortului. Starețul încă nu ieșise; de obicei, era atât de vigilent, încât ar fi putut număra frunzele căzute în somn, starețul își hodinea oasele pentru ultimul drum: "Ce vă holbați la mine, babe leșinate? Pe tataia nu-l doare nimic. Tataia o să moară de bătrânețe! Dar până îmi vine rândul, ăhăă, cât mai aveți de așteptat!" Economul, disperat, turuia ordine confuze; obștea, ca un furnicar în vreme de secetă, alerga dezordonată în toate direcțiile, fiecare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mortului. Starețul încă nu ieșise; de obicei, era atât de vigilent, încât ar fi putut număra frunzele căzute în somn, starețul își hodinea oasele pentru ultimul drum: "Ce vă holbați la mine, babe leșinate? Pe tataia nu-l doare nimic. Tataia o să moară de bătrânețe! Dar până îmi vine rândul, ăhăă, cât mai aveți de așteptat!" Economul, disperat, turuia ordine confuze; obștea, ca un furnicar în vreme de secetă, alerga dezordonată în toate direcțiile, fiecare să mai salveze ceva, fiecare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mine în chilie! Sub icoana Fecioarei, sub podea, sunt 2 saci cu valută, aduceți-mi-i! Hai, repede, până nu se prăbușește acoperișul! Repede, am spus! Dacă vă împinge păcatul și vă băgați mâinile, vi le tai cu drujba! Pe tataia nimeni nu l-a furat vreodată. Hai, fuga, fuga! Acolo am bani pentru încă trei mânăstiri. Să scoateți și lădița cu odoare! Este ascunsă sub laiță. Cozma, dă fuga-n biserică și adu-mi cutia milei! Dar este goală, părinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
strig, nu puteam să fac un pas, parcă eram legat, parcă muțisem definitiv. Tare speriat mai eram, părinte stareț. Și apoi, mai degrabă credeam că-s vedenii ce văd, credeam că mi-a luat Dumnezeu mințile. Mincinosule, să-ți spună tataia mai departe! Te-ai dus să te culci în gheretă! Dimineața somnul se lipește de inimă ca un magnet. Schimbul trei nu-l verifică nimeni până la patru ca ursu-n bârlog. Tu dormeai, putoare! Limbricul a luat gaz și a aprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lombosciatică, nevroză. Starețul încă se credea verde. Pe la 80, s-a oprit cu numărătoarea, totuși bătrânețea l-a determinat să lase frâiele în mâinile arhimandritului Ioan, singurul monah pus pe slujire adevărată, fără cazier. Starețul era numai cu robinetul. Când tataia spunea "da", curgea; când "nu", era secetă pe toată valea Bistriței. Pentru cei evlavioși ascultările le împărțea părintele arhimandrit Ioan, pentru cei mai comozi, mai cârcotași, mai slobozi, părintele Visarion avea o altfel de rânduială. Tovarășul maior croia fără milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nedreptățea obștea, așa că aveau motive să refuze categoric ascultarea față de acesta. Erau mereu revoltați. Starețul le tolera revolta, economul Visarion, de asemenea; erau primii care au pus umărul la ridicarea schitului și aveau mâini de aur. Măi Ilarioane, măi Gherasime, tataia vă iubește pe voi la fel ca pe ceilalți părinți. Faceți niște pogorăminte: puțină nevoință, puțină râvnă, puțină smerenie. Cereți-vă iertare și intrați în rând cu obștea! Aici un singur duhovnic avem, unu, și acela-i Ioan. Ori vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Doamne, pe ăsta nu-l aduna la sânul tău! Lângă clopotniță, maiorul, învelit cu o pătură, părea ostenit după o zi de anchetă; parcă dormea, parcă făcea calcule, parcă pândea; cu ochii închiși, maiorul veghea mai limpede turma; așa proceda tataia când gândea afaceri, așa lega ideile cel mai bine închidea ochii; se ferea să nu-i fie citite cifrele pe retină, să nu-i divulge cineva planul, să nu-i descopere dușmanul poporului intenția civică. Când era sigur de reușită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
retină, să nu-i divulge cineva planul, să nu-i descopere dușmanul poporului intenția civică. Când era sigur de reușită, ridica pleoapele, brusc, a iluminare; satisfăcut, afișa un rânjet dominant, apoi își freca mâinile plin de sine. Hei, deschide ochii, tataie! Deschide ochii, mâine avem consiliu. Trebuie să pui ceva la cale, de stai cu ochii închiși de atâta vreme! Învelit cu o pătură, starețul se relaxa ca după o baie de nămol la Techirghiol, pe plaja nudiștilor. Purta barbă, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
omorât gângănii și, cum se zbatea să scape, părea că se leagănă pe o curea lucitoare atârnată de bec. - Așa și cu nea Trandafir, oftă cizmarul. A plecat cu sculele. Și te mai miri de ce vezi la televizor. Se fură, tataie, în România asta de după democrație, de zici că ce-i aia. Lihneală de hoție! Uite, că eu încă mă dau de tânăr, aici, la calapod, dar tot îmi dau seama că nu e bine. Prea fură toți, bre! Zici că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ce s-o mai țin. Cizmarul răsucea cureaua, prefăcându-se interesat de vorbăria bătrânelului. În cele din urmă îi înapoie centura. Clătină din cap neputincios, resemnat. - Zău, n-am instrument. Și e păcat s-o stric. Asta-i de muzeu, tataie. Bătrânul tresări atins. Trase cureaua. - Te rog, nu-s tataie cu dumneata. A doua oară când mă faci așa. Dacă nu respecți vârsta, respectă măcar istoria. Fii cuviincios. Am lucrat în diplomație. Intendent. Toate ambasadele mă cunoșteau. „Pancratz Temelie“, așa-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
interesat de vorbăria bătrânelului. În cele din urmă îi înapoie centura. Clătină din cap neputincios, resemnat. - Zău, n-am instrument. Și e păcat s-o stric. Asta-i de muzeu, tataie. Bătrânul tresări atins. Trase cureaua. - Te rog, nu-s tataie cu dumneata. A doua oară când mă faci așa. Dacă nu respecți vârsta, respectă măcar istoria. Fii cuviincios. Am lucrat în diplomație. Intendent. Toate ambasadele mă cunoșteau. „Pancratz Temelie“, așa-mi ziceau. Nu mă lua la pertu, dacă am venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
acum! Ajungea pe vremuri Jambirică Brandaburlea să ne reprezinte în Sudica, unde am auzit că l-au trimis acuma? Democrația e una, iar diplomația e cu totul altceva. S-a mai pomenit să-i spună tineretul unui diplomat de carieră tataie? - Îmi pare rău, zâmbi pirpiriul. Eu așa zic la domni în vârstă. E simpatie, nu-i mișto. Îi respect. Chiar am prețuire. Pă bune, că știu și eu ce e aia bătrânețe, să te dea toți de-o parte, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la meseria mea... Întinse mâna să-l mângâie, a îmbunare. - Zău, nu vorbesc la mișto. Chiar și lui dom’ Băcănel, Băcănel Obănceanu, de-a fost mare la partidul lor de demult, când mai trece p-aici, tot așa-i spun, tataie. Și nu se supără. Mai trece, îi cos un pantof, mai un flec, chestii de-astea specifice. Îi bat și placheuri... Pancratz pufni ironic. - Afinoghiu... El e încă activ, cu Filiala lor Județeană de la Vechiul Partid Istoric Nou. Înghite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
că drumul ăsta merge la gară? Nu cumva m-am rătăcit pe cale, copilele mele? Fetele se despărțiră, îl ocoliră, strângându-se apoi iar una în alta. Izbucniră în râs. Buzata se repezi spre el, făcându-i semn să plece. - Hai tataie, pași, fă pași! Las-o Baltă cu textele. Suntem lesbi, nu te-ai prins? Nu ține vraja la noi! Dacă vrei pisicuțe, du-te la fredonare peste drum, la clubul popii! ...Acum, privindu-l pe insul din fața sa, care continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
plimbi cu autobuzul, nene, să nu te iei de bunica, are dreptate, lasă femeia, tu ce te bagi, mă, zdrahonule, ia-i de crescut dacă-ți plac mucoșii ăștia, vezi că nu ți-a zis nimeni ceva de dulce azi, tataie, tataie ești tu, mie să nu-mi vorbești cu tu că nu-s fiul tău, ești ca nepotul meu, obraznic și fără bun-simț, ca tot neamul vostru, care n-a cunoscut războiul și a luptat, și ce, nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu autobuzul, nene, să nu te iei de bunica, are dreptate, lasă femeia, tu ce te bagi, mă, zdrahonule, ia-i de crescut dacă-ți plac mucoșii ăștia, vezi că nu ți-a zis nimeni ceva de dulce azi, tataie, tataie ești tu, mie să nu-mi vorbești cu tu că nu-s fiul tău, ești ca nepotul meu, obraznic și fără bun-simț, ca tot neamul vostru, care n-a cunoscut războiul și a luptat, și ce, nu trebuie să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
prozastic. Gafa este la vedere, derapajul vizibil precum bunăstarea contemporană, iar eșecul la fel de previzibil ca încălzirea globală! Epigramele lui Gheorghe Bălăceanu au dat din coate și s-au așezat, trufașe, în primul rînd, lîngă un Deutsch, Vajoga, Frențescu, Larco, Iurașcu - Tataia, ori cel mai bun dintre cei buni, Petrone. Și aceasta pe fondul apariției unor nume pe care nu le mai adaug la vreo listă, care fac deservicii celor citați mai sus. Despre temele noi pe care le propune Gheorghe Bălăceanu
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
și pe mine mă plictisește, și nu ne-am mai dus niciodată. — Cioc, cioc ! Ridic ochii cu o tresărire și În pragul ușii se află Kerry, cu paharul de vin În mână. Gata masa ! — Mersi, zic. Venim acum. — Haide, măi tataie, măi ! Kerry Îl ceartă cu degetul, arătând spre cutii. Tot unde te-am lăsat te găsesc ? — E greu, mă trezesc scuzându-l. Sunt multe amintiri În cutiile astea. Lucruri pe care nu le poți arunca pur și simplu la coș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]