5,159 matches
-
flacără frântă. Cenușă. În odaie vântul lemnos cosește mobila. Oglinda cu greu mai ține masa, talger cu câteva cireșe. Fața mi-i ca smaraldul din vitrine. Tu - în rochie neagră, zbor, poemul negrelor unghiuri din lumea pestriță. Îți sprijini în tavan ascuțit, genunchiul, - o teoremă de doliu ce amenință. Doamne, în groaznica, străina lume, litere, fraze din viața ce ne-ai dat le-au încâlcit zețarii, sensuri să curme. Strânge-ți aripile, îngerul meu înalt. Chimonou Respirul evantaiului și flori, în
Poezii de Vladimir Nabokov (1899-1977) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3330_a_4655]
-
înainte de acel moment misterios când sufletul părăsește trupul, iar acesta rămâne fără viață, ca o casă din care pleacă pentru totdeauna cei care au locuit și, mai cu seamă, au suferit și s-au iubit acolo. Căci nu pereții, nici tavanul, și nici înălțimea nu imprimă personalitate casei, ci ființele care o însuflețesc cu vorbele lor, cu râsetele, iubirile și ura lor, ființe care o impregnează cu ceva imaterial dar pătrunzător, cu ceva la fel de diafan ca surâsul de pe un chip, chiar dacă
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
300 de pagini mai încolo: „la 1674 au dispărut moaștele muceniței Caterina, cea rea de muscă. Ținuse bordel în port la Neapole și într-o seară s-a pogorât asupra ei Sfântul Duh. L-a zărit o clipă doar, pe tavan, pe când ea se futea cu un marinar din Tunis pe-o carafă de bere și un castron de linte. A zvârlit bărbatul jos și din clipa aia s-a dedicat rugăciunilor” (pp. 309-310). Sunt două dintre cazurile flagrante, căci, altminteri
Nici un schepsis by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3667_a_4992]
-
realiste. Teama de orice tip de discursivitate, fie ea sentimental confesivă sau social-ideologică, face ca majoritatea poemelor să pară niște schițe, despre care în cel mai bun caz se poate spune că sunt pasabile: „întins pe saltea/ mă uit/ în tavan// acolo/ am tras șase x-uri// tu vii/ te așezi/ peste mine// scoți arma/ dai capul/ pe spate”. Multe dintre aceste micronarațiuni realiste nu sună rău doar pentru că poetul, școlit cum se cuvine într-ale elipsei, le-a îndepărtat elementele
Poezia ergonomică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3696_a_5021]
-
femeie care zace într-un pat imens. Sunt patruzeci și șapte de oameni în cameră, unii cocoțați pe dulap, alții ascunși sub pat, pitiți după ușă sau pur și simplu întinși pe covor”). Și mai sunt Tudor și femeia din tavan, și ei eroi ai poveștii, nu se știe cât de reali sau de imaginați. Povestea de dragoste cu Tudor trece prin toate etapele, de la îndrăgostirea violentă până la plictiseală și despărțire și, de fapt, ea ar putea fi la fel de bine o
Spune-mi Aprilie by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3582_a_4907]
-
eroina noastră naratoare, care e vaccinată contra tuturor iluziilor și pare a ști de la bun început, ca Gheorghidiu al lui Camil, că „iubirile sunt trecătoare”. O imagine foarte specială și o strategie textuală interesantă în același timp este „femeia din tavan”, un soi de dublu al eroinei („femeia din tavan e la mine în cap și invers”) care trăiește... pe tavan, cu părul și hainele atârnându-i, invizibilă pentru altcineva în afară de Aprilie, dar care o însoțește precum un câine fidel sau
Spune-mi Aprilie by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3582_a_4907]
-
și pare a ști de la bun început, ca Gheorghidiu al lui Camil, că „iubirile sunt trecătoare”. O imagine foarte specială și o strategie textuală interesantă în același timp este „femeia din tavan”, un soi de dublu al eroinei („femeia din tavan e la mine în cap și invers”) care trăiește... pe tavan, cu părul și hainele atârnându-i, invizibilă pentru altcineva în afară de Aprilie, dar care o însoțește precum un câine fidel sau ca o umbră peste tot, inclusiv în vise, inclusiv
Spune-mi Aprilie by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3582_a_4907]
-
Camil, că „iubirile sunt trecătoare”. O imagine foarte specială și o strategie textuală interesantă în același timp este „femeia din tavan”, un soi de dublu al eroinei („femeia din tavan e la mine în cap și invers”) care trăiește... pe tavan, cu părul și hainele atârnându-i, invizibilă pentru altcineva în afară de Aprilie, dar care o însoțește precum un câine fidel sau ca o umbră peste tot, inclusiv în vise, inclusiv în cel mai important dintre ele, constituind un capitol aparte al
Spune-mi Aprilie by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3582_a_4907]
-
Lumea 2 (capitolele din volum chiar așa se numesc), lumi contradictorii și complementare totodată. În lumea 1 se petrece „sfârșitul lumii”, un vis simbolic, încărcat de elemente semnificative, în care Aprilie se vede rămasă singură pe lume cu femeia din tavan și un bărbat necunoscut, care ar putea fi chiar Tudor. Sunt 22 de pagini de proză onirică de cea mai bună calitate, în care atmosfera e construită minuțios din detalii bine plasate. Aici stă și unul dintre principalele merite ale
Spune-mi Aprilie by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3582_a_4907]
-
făceau demolatorii era să li se ridice acoperișul... Așa ne-am simțit și noi, cei trei de la Memoria, am primit un ultimatum de 48 de ore:vă mutați. Nu ni s-a ridicat acoperișul, dar aproape că ne-a căzut tavanul în cap: unde?de ce? cu ce mijloace? Unde? La etajul 3 (un fel de mansardă, fără lift). De ce așa de repede? Pentru că așa am hotărît și ca să aibă mai mult timp alții să se mute în locul nostru. Cu ce mijloace
„Memoria” și memoria () [Corola-journal/Journalistic/3419_a_4744]
-
Artemis e un poet, cum spuneam, de nici treizeci de ani (născut, deci, cândva prin deceniul al nouălea). Trăiește din ce publică (mai ales din eseuri) și seara, după câte un eveniment semnificativ, pune pe hârtie versuri ca acestea: „Colțul tavanului se îndoiaie/ peretele e un afiș dezlipit./ Niciun păianjen în vreo crăpătură,/ nici raze într-un soare pripit// Privesc, invizibil ca îngerii,/ cât sunt de fanat -/ în odaia întortocheată,/ în golul cu greu adunat// Cercetez deșertica monotonie -/ mi-au dispărut
Zăpezile de-acum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3110_a_4435]
-
A rămas cu ochii larg deschiși, timp de câteva clipe. Apoi a început să plângă încet, iar chipul lui a îmbătrânit și s-a întunecat. Un apartament spațios, mobilat bogat, piese de lemn scump, de culoare închisă, sculptate cu gust; tavanul decorat cu frumoase ornamente chinezești și cu cădelnițare pentru tămâie. Pe pereți atârnă, de sus până jos, panouri lungi de bambus acoperite cu mătase, pe care sunt imprimate litere chinezești, pe etajere-s plante tropicale. Perdele groase cad peste ferestre
Sui Sin Far - Lin John () [Corola-journal/Journalistic/2926_a_4251]
-
de relațiile eșuate ale părinților și de sinuciderea tatălui. Pentru cititorul român, fac aici o paranteză, va fi un șoc să întâlnească arme de foc la fiecare câteva pagini. La 10 ani, Roy trage cu arma în păsări ori în tavan, adesea sub ochii adulților, părinții Rhodei se amenință de față cu alții cu sinuciderea prin împușcare. E, pentru noi, o altă lume, una în care violența are cu totul alte coordonate decât cele la care suntem obișnuiți să ne raportăm
Exorcizarea prin ficțiune by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2927_a_4252]
-
că nu poți rezista lângă un om care își trăiește viața cu intensitate. Cel mult, alt pasionat. Iubirea lor, atunci, e sfârtecare reciprocă. Nu durează mult. „...eram făcută din foc.” Sunt făcut din nisip. „Stai în pat cu ochii în tavan. Stai, deci exiști. Aceasta este bătrânețea.” Exact. Nu încetez să comunic că sunt sincer. Angela Marinescu: „...sinceritatea este laxă, leneșă, comodă, deși duce la un disconfort ulterior, egal, probabil, cu gradul de lenevie al sincerității”. Punct ochit, punct lovit. Pagini
însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3228_a_4553]
-
Orașul atârnă-ntre ele Dimineața și seara: lăbărțate după-amieze Camera zace în suc propriu Sunt una cu patul Pielea se lipește de piele. Miroase a acru Un firicel de sex străbate aerul de la un capăt la altul De la înălțimea lui Tavanul vede și înțelege totul Fă și făcând te vei face Trag cu dinții de mine și îmi întorc Lenea pe partea cealaltă Alb ca varul peretele se holbează la mine: Puterea mea se săvârșește-n slăbiciune Eu de jur-împrejur Am
Poezie by Floarea Țuțuianu () [Corola-journal/Imaginative/15153_a_16478]
-
umăr sau peste mână... Deocamdată, îl prezint cititorilor României literare cu două schițe. Antologice. Radu Aldulescu No man's land Faianță și Grasu stau sprijiniți de perete, în pat, într-o cameră igrasioasă, cu pete de la inundații vechi prin colțurile tavanului. Fumează o țigară cu hașiș. Deasupra capetelor lor, pe perete, este atârnat un afiș înfățișându-l pe Einstein, sub care scrie: "Vreau să aflu gândurile lui Dumnezeu. Restul sunt detalii". Dedesubt, cineva a mâzgălit stângaci un alt gând, probabil tot
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
Voicăi, doamna Mariorica, lucra ca peruchieră. Astfel sufrageria, salonul și camera lui Nenea Ion, toate odăi mari, cu ușile deschise între ele, din casa doamnei Oghină, s-au umplut de oaspeți și de luminile multicolore ale unui pom care atingea tavanul. Moș Crăciunul - actor a fost încuiat de unele întrebări pe care cei mici i le-au pus după ce ei i-au răspuns la cele obișnuite ale lui. Iar Nenea Ion jubila văzând ce încurcat era Moș Crăciun în a da
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
bortilit nițel, în schimb, șalul iaște ioc! ...Pitula-s-ar neica-n el Ca-ntr-un guler de cojoc! Și de-atâta bocnă-n sat, Câinii-s, hămăind, puțini. Ca în iernile de-al' dat': Crapă calciul în găini. . . Din tavan până-n papuc, Numai ger stereotip! Doamne, oare mai apuc Vremuri să mă trag la slip?! Egnin (capriț cu rime din oglindă) - frățânelui George Corbu - Cum iarăși se ninge cu strașnic temei, Vârtos îndesându-mi căciula în pac, Scoț limba, ca
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]
-
Prin aburi îngeri beți de-aroma spumii. Ci-atunci te-aștept să te dezbraci, rîzîndă, De fuste moi, de bluze-n nasturi prinse Și sînii treji și coapsele surprinse, Re-nveșmîntîndu-le,încerc să te cuprindă Chiar carnea mea zvîntată-n frînghioare Întinse sub tavan din grindă-n grindă. Și o să simți cum praful nu mai doare Și sufletele ni se-ncleie c-o dobîndă De pofte-adînci. Și mințile-n alaiul De fluturi fierb în crătiți: iată raiul!
Sonet domestic by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16129_a_17454]
-
Prin aburi îngeri beți de-aroma spumii. Ci-atunci te-aștept să te dezbraci, rîzîndă, De fuste moi, de bluze-n nasturi prinse Și sînii treji și coapsele surprinse, Re-nveșmîntîndu-le, încerc să te cuprindă Chiar carnea mea zvîntată-n frînghioare întinse sub tavan din grindă-n grindă. Și o să simți cum praful nu mai doare Și sufletele ni se-ncleie c-o dobîndă De pofte-adînci. Și mințile-n alaiul De fluturi fierb în crătiți: iată raiul!
Sonet domestic by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16555_a_17880]
-
Și alta. Pînă ce, liniștit, Te vei întoarce singur la Fericita Turmă. Armăsarul și păpușa Sus, pe dulap, un armăsar de porțelan S-a înălțat, sălbatic, pe-albastrele-i picioare De dinapoi. Și, într-o nesfîrșită încordare, Nechează, în tăcere, zadarnic, spre tavan. Alături, cu ochi negri, gură roșă, visătoare: Păpușa. Care-așteaptă, senină, uitîndu-se pe geam, Să vină în vacanță, ca-n fiecare an, Fetițele. S-o ia în patul lor, să-i spună la culcare Secrete mici. S-o pieptene, să o
Poezii by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/16253_a_17578]
-
rahat și alte produse zaharoase Mîncate pe ascuns, din Casa Mare. Înglbenite, pe peretele de var din tindă, Fixate-n ochii ruginiți ca două pioneze, Instantanee de demult, pe care paparazzi N-au reușit nicicînd să le surprindă. Iar din tavan, prinse-n hîrtia de muște: Emoții și senzații Pe care nimeni nu va mai putea să le cloneze. Prolog Spui să încep. Dar totul a-nceput Mult înainte ca, din întîmplare, Să mă fi adunat în Forma care Ar trebui
Poezii by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/16253_a_17578]
-
Străvezii și nefiresc, Într-o clipă cît în luni De zile spre sîni ce-ți cresc, Nu din trup, nu de pe piept, Ci din cer. Și mă pripesc, Și n-apuc să mai aștept, Mă înalț, trec printre bîrni De tavan dumnezeiesc! îngerii mă trag de mîini, Degetele îmi lungesc...
Îngerii mă trag de mîini by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16700_a_18025]
-
Vasile Igna 1 Se pregătise pentru șapte mai rămăseseră trei până la unsprezece și toate trei oarbe, cu o lumină subțire ce sfredelește ochii și-i face văzuți doar nopții. În fapt, totul fusese construit cu ani înainte: și zidurile și tavanul și ferestrele, cele din urmă zidite. Și chiar pasărea ce se străduia să lărgească fanta din zid prin care acum se strecoară o rază de tăciune. Doar că nimeni nu mai văzuse până atunci o astfel de casă o casă
Alte lucrări și multe alte zile (work in progress) by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/2712_a_4037]
-
Odată cu înserarea, niște mâini ca de fosfor, parcă ieșeau de sub grinzile casei, purtând în brațe sufletul lui-vraiște. Ea luă cearceaful de-abia întins și-l aruncă afară; un nor de scântei vorbitor se lasă peste ogradă. NUMAI CU SÂNGELE Pe tavan a apărut o cruce a singurătății; numai cu sângele o pot vedea. în genunchi de stau și murmur o rugăciune, funiile văzduhului devin ca o batistă albă din copilărie ce îmi acoperea ochii, jucându-mă șotron. Așternutul parcă-i o
Poezii by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/2632_a_3957]