65,323 matches
-
teatrul pe care l-ați învățat și pe care l-ați practicat. Cum acumulați noutățile din teatrul rusesc? - În general, mă străduiesc să nu schimb nimic, să nu mă las schimbat de așa-zisul teatru american sau de așa-zisul teatru rusesc. Teatrul bun nu are naționalitate. Am avut discuții cu producători americani, care mi-au spus că spectatorul din America nu stă mai mult de o oră și jumătate în sală și că atîta trebuie să dureze un spectacol. Eu
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
care l-ați învățat și pe care l-ați practicat. Cum acumulați noutățile din teatrul rusesc? - În general, mă străduiesc să nu schimb nimic, să nu mă las schimbat de așa-zisul teatru american sau de așa-zisul teatru rusesc. Teatrul bun nu are naționalitate. Am avut discuții cu producători americani, care mi-au spus că spectatorul din America nu stă mai mult de o oră și jumătate în sală și că atîta trebuie să dureze un spectacol. Eu cred însă
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
viu, spectatorul american e la fel ca spectatorul rus sau cel finlandez, cel român etc. Dacă este interesant, el stă în sală și trei ore. Acolo, în America, mă cuprinde uneori panica, dacă nu cumva pierd sentimentul a ceea ce este teatru bun și ce este teatru prost. Pentru asta am inventat, cu viclenie, un simplu truc: vin și lucrez în Europa, să ating pămîntul pentru a lua energie, să verific dacă nu am uitat ceva, dacă nu profanez ceva. Lucrînd în
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
fel ca spectatorul rus sau cel finlandez, cel român etc. Dacă este interesant, el stă în sală și trei ore. Acolo, în America, mă cuprinde uneori panica, dacă nu cumva pierd sentimentul a ceea ce este teatru bun și ce este teatru prost. Pentru asta am inventat, cu viclenie, un simplu truc: vin și lucrez în Europa, să ating pămîntul pentru a lua energie, să verific dacă nu am uitat ceva, dacă nu profanez ceva. Lucrînd în vara acestui an la București
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
pentru a lua energie, să verific dacă nu am uitat ceva, dacă nu profanez ceva. Lucrînd în vara acestui an la București mi-am verificat capacitățile. Am sentimentul că simt totul. Anul viitor voi monta la Sankt Petersburg într-un teatru bun. Acolo am mulți prieteni și critici de teatru severi. Va fi un examen pentru mine. - La București sunt mulți actori importanți care ar dori să lucreze cu dumneavoastră. Dacă v-ar invita un alt teatru din București ați accepta
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
uitat ceva, dacă nu profanez ceva. Lucrînd în vara acestui an la București mi-am verificat capacitățile. Am sentimentul că simt totul. Anul viitor voi monta la Sankt Petersburg într-un teatru bun. Acolo am mulți prieteni și critici de teatru severi. Va fi un examen pentru mine. - La București sunt mulți actori importanți care ar dori să lucreze cu dumneavoastră. Dacă v-ar invita un alt teatru din București ați accepta să puneți în scenă? - Sînt mereu presat de timp
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
Sankt Petersburg într-un teatru bun. Acolo am mulți prieteni și critici de teatru severi. Va fi un examen pentru mine. - La București sunt mulți actori importanți care ar dori să lucreze cu dumneavoastră. Dacă v-ar invita un alt teatru din București ați accepta să puneți în scenă? - Sînt mereu presat de timp. Am la dispoziție trei luni pe an, vara, cînd pot să vin. Exact atît cît aș face un spectacol. Dacă ar fi timp, aș veni aici și
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
scenă? - Sînt mereu presat de timp. Am la dispoziție trei luni pe an, vara, cînd pot să vin. Exact atît cît aș face un spectacol. Dacă ar fi timp, aș veni aici și pentru un an, să montez în diferite teatre. Am discutat deja despre posibilitatea de a monta iar în România, în vara anului 2005. - Nu doriți să jucați? - Îmi doresc foarte tare acest lucru. - În spectacolele dumneavoastră? - Nu. Nu-mi acord încredere în acest sens. - În timpul repetițiilor, cînd dați
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
se știe, a încercat de mai multe ori să scape de el. În 40 de ani, Holmes a trăit vreo 60 de aventuri. În acest timp, Arthur Conan Doyle a scris un număr impresionant de romane, nuvele, povești, piese de teatru, reportaje și chiar lucrări consacrate... spiritismului, în patima căruia căzuse în ultima parte a vieții (a murit în 1930). O viață povestită de el însuși și în care Sherlock Holmes nu ocupă decît un capitol. Așa cum se vede din autobiografia
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13602_a_14927]
-
Franța o lungă tradiție de intelectuali-scriitori-oameni politici, iar elocința și retorica fac parte în asemenea măsură din caracterul francez, încît ele au o valoare socială, sînt un mijloc indispensabil de promovare în societate (ceea ce nu e cazul la noi). Precum teatrul pentru englezi, cîntul vocal pentru italieni sau muzica instrumentală pentru nemți, retorica e arta favorită a francezilor. Ușurința și eleganța exprimării atît orale, cît și în scris sînt studiate și exersate în toate treptele de învățămînt, iar orice candidat la
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13602_a_14927]
-
99 de pagini apărut la Ed. Aleph este un fel de voiaj interior, o întoarcere în trecut, pe fondul războiului și dezolării, pentru a vorbi despre durerea pierderii, despre uitare și vid esențial. Biografia lui Cocteau Cineast, poet, om de teatru și desenator, Jean Cocteau (1889-1963) a fost unul din creatorii cei mai fecunzi ai secolului XX. Dotat cu o capacitate unică de transformare, el a fost un veritabil barometru ce capta “aerul timpului”, îmbrățișînd sau precedînd toate curentele artistice de
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13602_a_14927]
-
două, cu tot ce le-a apropiat sau le-a despărțit, cu amintiri extraordinare, cu sensibilitățile unor firi diferite, cu lucruri rostite sau nu, cu înțelegerea iubirii și a timpului lăsat în urmă... O mare profesoară a școlii românești de teatru, fiica unui mare și foarte inteligent actor, Ion Manu - pomenit recent, cu scrierile lui, de Ioana Pârvulescu în minunata ei carte despre interbelic și interbelici - soția unui actor atît de special și de carismatic, Ștefan Tapalagă, regizoare, absolventă a promoției
Portret subiectiv by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13625_a_14950]
-
în oamenii în care crede, incapacitatea de a-i trăda chiar și atunci cînd s-au strecurat tristeți sau dezamăgiri, agitația, teribilă uneori, de a nu greși ea cu ceva, de a nu dezamăgi ea pe cineva - la școală, la teatru, la Uniter, acasă. I-am urmărit perfecționismul și variatele lui forme de manifestare, felul în care abordează, cu un alai de principii, orice problemă. Chestiune de educație, de norme clare, de familie. I-am cunoscut, datorită ei, pe Radu Penciulescu
Portret subiectiv by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13625_a_14950]
-
am definit, altfel, valorile. Nu mi-a fost profesoară, dar am învățat multe de la ea. Și, privind peste anii care ne-au adus împreună, peste nopțile de la București, Arcuș sau Timișoara în care fumam ca șerpoaicele despicînd în paisprezece destinele teatrului românesc, contrazicîndu-ne sau pactizînd, îmi dau seama că acest timp mi-a fost dat și ca un dar. Mi-a fost dat ca să pot recupera ceva din trecutul familiei mele, din poveștile nepovestite din tot felul de spaime, din atmosfera
Portret subiectiv by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13625_a_14950]
-
felul de spaime, din atmosfera în care am fost crescută și din care au lipsit șoaptele sau rîsetele trecutului frumos și nobil. Sînt atîția mari actori care îi datorează SANDEI MANU formarea, roluri importante jucate la Național, la Bulandra, la Teatrul Mic, la Timișoara, Cluj. Sînt oameni care îi datorează protecția, meritată sau nu, succesul. Eu îi datorez cu totul altceva: recuperarea unor lumini și umbre de familie, a unei atmosfere pe care și eu, și fiica ei vrem să o
Portret subiectiv by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13625_a_14950]
-
ca meserie (pentru care suntem instruiți, și nu educați). Educația reprezintă o premisă obligatorie pentru înțelegerea oamenilor și a comportamentului lor în timpul bolii, iar acestea necesită cunoștințe de bază despre artă (s.n.). Dar ce este arta? Evident, termenul include literatura, teatrul, artele vizuale și dansul. Dar, în aceeași măsură, se referă și la limbă, istorie, filozofie, studiile media și sociologie. Când ar trebui toate acestea studiate? Unele dintre ele - încă din liceu. În școlile cu profil medical ar fi necesar ca
Disciplinele umaniste () [Corola-journal/Journalistic/13611_a_14936]
-
acestuia pentru a-i facilita procurarea mult doritului exemplar, la redacția revistei unu i se cer alte exemplare, unul dintre ele ajungând chiar în mâinile fiicei lui Rebreanu, care îl citește - și chiar îi place - în pauza unui spectacol de teatru. La procesul care i se va intenta i se vor lua amprentele pe care le pune apoi pe coperta volumului, în semn de protest. O dată cu Geo Bogza va fi arestat și H. Bonciu pentru Bagaj în 1932; abia în 1934
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
închis ochii să nu mai văd, Doamne, îmi ziceam, atît de jos am cazut?” (p. 7). Intrarea în scenă a lui Popeye nu face decît să sporească semnele de întrebare. El apare ca un mare actor pe o scenă de teatru, cu un salut și o reverență adresate publicului: „Bună, dragilor! Vă mai amintiți de mine? Credeați că am murit atunci cînd m-au săltat caraliii ăia din Piața Universității? Nu știu nici eu prea bine pe unde am ajuns, nici
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
lîngă el Rugă pentru părinți. Brusc, Manipulatorul de mulțimi, turmentat de răspunderea pentru soarta lor, își proptise în microfon capul uriaș și începuse să hohotească: ho, ho, ho, ho. Plînge? Rîde? m-am întrebat. Își bate joc de noi? Joacă teatru? Cred că nu juca teatru. Cred că, într-adevăr, din oboseală o supapă sărise și din egoul în ebuliție țîșniseră lacrimile sincere, autentice, singurele sincere și autentice, ale înduioșării de sine. Cîtă putere și cîtă singurătate, aici sus, înconjurat de
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
Brusc, Manipulatorul de mulțimi, turmentat de răspunderea pentru soarta lor, își proptise în microfon capul uriaș și începuse să hohotească: ho, ho, ho, ho. Plînge? Rîde? m-am întrebat. Își bate joc de noi? Joacă teatru? Cred că nu juca teatru. Cred că, într-adevăr, din oboseală o supapă sărise și din egoul în ebuliție țîșniseră lacrimile sincere, autentice, singurele sincere și autentice, ale înduioșării de sine. Cîtă putere și cîtă singurătate, aici sus, înconjurat de mulțimi în delirul iubirii, acesta
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
Vodă Pînă la acest Avignon, nu știam cine sînt așa-numiții “intermitenți”. Acuma știu. Sînt cei în jur de 100.000 de francezi (de cele mai diverse specializări -actori, cîntăreți, sunetiști, decoratori, tehnicieni, paznici, secretare, șoferi etc.) angajați temporar în teatru, cinematografie și audiovizual, și care au intrat în conflict cu guvernul pe tema asigurărilor de șomaj. În ziua deschiderii oficiale a festivalului de la Avignon, intermitenții (care compuneau peste jumătate din echipa tehnică a festivalului) au votat grevă națională. În loc de spectacole
Avignon, Of(f), Of(f), Of(f) ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13643_a_14968]
-
luna iulie a survenit o nefericită revanșă: intermitenții și-au impus prezența, toată lumea a aflat cine sînt și ce vor. Dar cu ce preț! Cu prețul distrugerii unor festivaluri culturale dragi Franței, începînd cu festivalul de la Avignon, veritabilă “mitologie” a teatrului, un fel de versiune “culturală” a acelei mitologii cavalerești și naționale care e “Turul Franței” - cum scrie George Banu, în “Alternative teatrale”, într-un frumos număr (dublu) dedicat ultimilor 23 de ani ai festivalului de la Avignon: “evenimente, fidelități, descoperiri”... E
Avignon, Of(f), Of(f), Of(f) ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13643_a_14968]
-
publicul. Deși, dincolo de parada intermitenților, se putea ghici drama reală a unei supraviețuiri chinuite; mulți trecători ai Avignon-ului aveau agățată de haine sau de bagaje o etichetă pe care scria “Public solidar”!... Solidar, dar derutat și dezamăgit de absența marelui teatru. Și atunci a intervenit Off-ul. Secțiunea paralelă, cea neoficială, cea a sutelor de (mici) trupe venite să joace la Avignon pe banii lor. Off-ul are altă echipă, alt sediu, altă structură. Diferența dintre In și Off e de
Avignon, Of(f), Of(f), Of(f) ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13643_a_14968]
-
nu vrei; poți să descoperi și lucruri interesante; Off-ul are ceva janghinos și sublim în același timp... Off-ul, în ciuda presiunilor, a refuzat să se declare “anulat”. Pentru sutele de trupe care s-au înscris singure, și-au închiriat teatrul (uneori o cămăruță cu nici douăzeci de locuri!), și-au plătit turneul -, pentru aceste mici trupe care trăiesc nu din subvenții, ci din biletele vîndute, a nu juca ar fi însemnat a muri. Între faliment și solidaritatea cu greviștii, majoritatea
Avignon, Of(f), Of(f), Of(f) ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13643_a_14968]
-
normal, monopolizată de marile spectacole ale secțiunii oficiale, nu ar fi frecventat Off-ul, s-a reorientat spre spectacolele mici... Important e că orașul a ieșit din starea de stupoare și că, la Avignon, în ciuda tuturor intermitenților, s-a jucat teatru. Și așa, în 2003, Off-ul a salvat Avignon-ul.
Avignon, Of(f), Of(f), Of(f) ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13643_a_14968]