1,549 matches
-
cu neîncredere. Porfiri puse mâna pe Salitov. ă Te rog, Ilia Petrovici, permite-mi mie să-i vorbesc, spuse el șoptit. Salitov se trase înapoi de sub atingerea sa. ă Ce mai contează? spuse el nervos. Porfiri trecu pe lângă Salitov, până la tejghea. Cămătarul se mișcă incomfortabil, așteptând. ă Îți amintești de mine, spuse Porfiri. Cămătarul încuviință. ă Ultima dată când am fost aici, am vorbit despre studentul Virginski. L-ai văzut recent? ă A fost aici ieri. Ochii bărbatului se mișcau dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
unul care merge la lucru, uneori urcând până la ultimul etaj, alteori coborând la parter, utilizând ascensoarele, în funcție de necesitățile de observație, când viteza maximă, când viteza minimă, avansând pe coridoare și pasaje, traversând saloane, ocolind enorme și complexe ansambluri de vitrine, tejghele, ghișee cu tot ce există de mâncat și de băut, de îmbrăcat și de încălțat, pentru păr și pentru piele, pentru unghii și depilat, sus și jos, pentru a atârna la gât, pentru a atârna de urechi, pentru a pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lui imaculată, cu cravata fixată cu un ac de aur, făcu oarecare senzație. Din fericire, pe la șase seara barul Pilade era destul de gol. Agliè Îl zăpăci pe Pilade comandând un coniac de marcă. Avea, bineînțeles, dar trona pe rafturile din spatele tejghelei de zinc, neatins, poate de ani de zile. Agliè vorbea privind licoarea În lumină, apoi Încălzind-o cu mâinile, arătându-și manșetele cu butoni de aur În stil vag egiptean. I-am arătat lista, spunându-i că o extrăsesem din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
primăriei, gâltlejuri bătrâne făcute scoarță de atâtea funeralii, se aruncaseră fără nici o reținere la mese, comandând burtă de vițel și vin la discreție. Rămăseseră acolo s-o facă lată până seara. Băieții lui don Tico se grămădiseră În schimb la tejghea, unde patronul servea Înghețate cu mentă, „verzi ca niște experiențe chimice“. Gheața aluneca dintr-o dată pe gât și-ți dădea dureri În mijlocul frunții, de parcă aveai sinuzită. Pe urmă urcaseră din nou către cimitir, unde aștepta o furgonetă. Urcaseră În ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
oameni, ar fi spus Zamyatin, scuturînd din cap. Imediat după imigrare, Zamyatin trăise, de nevoie, pe seama a trei instituții americane: mîncarea gratuită din baruri, la happy hour, gustările din baruri, la orele mici ale dimineții (chestii plutind prin borcane În spatele tejghelelor, ouă murate, ciolane marinate de porc, alune sărate, chestii din astea) și bufetele all-you-can-eat. Instituția bufetului Îi stîrnea lui Zamyatin cele mai lirice efuziuni. — Numai imaginați-vă, rogu-vă, exulta el, bufetul! Hoarde de compatrioți de-ai mei, stînd pitiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o ceașcă de cafea. După o lună, timp În care contractase o răceală păcătoasă și gonoree, a declarat Parisul epuizat, cu locurile lui ascunse populate doar de turiști și spirite burgheze. Wakefield și-a sorbit ultimul espresso supraevaluat la o tejghea din Gara de Nord, rememorînd blestemul lui Baudelaire Împotriva plictiselii: „Din obișnuință, cultivăm remușcarea, așa cum cerșetorii Își hrănesc păduchii“. Funcționari de birou mișunau În jur, grăbindu-se spre casă, spre jumătățile lor nemulțumite. Auzi o americancă plîngîndu-se unei prietene de soțul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lîngă perete, plină ochi cu apă minerală și băuturi răcoritoare importate, cu etichete colorate stă să dea pe dinafară. Asta e modesta noastră băcănie-cum*-prînz, explică Sandina, cu o urmă de ironie pe care el o găsește extrem de atractivă. În spatele tejghelei, un bucătar cu o bonetă Înaltă discută puțin cu Sandina În germană. — Spune că nu poți pleca pînă nu Îi Încerci rața. Wakefield nu vede nici un inconvenient. Înainte de a apuca măcar să mulțumească, i se pune În mînă o farfurie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mîncare pe care l-a creat, apoi Îi așteaptă laudele. A fost, timp de ani buni deja, micul lor joc. Wakefield ia o furculiță de linte, dar mîncarea i se pare leșioasă, prea puțin condimentată pentru gustul său. Merge la tejghea și cere, cu deplină nevinovăție, niște sos picant. La Început, bucătarul pare a nu Înțelege limba engleză. Apoi se Întoarce brusc pe călcîie și Wakefield poate să jure că are lacrimi În ochi. — Ce-am făcut rău, o Întreabă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cuvinte spaniole, iluzia a persistat; chiar i s-a părut că putea Înțelege ce-și spuneau, deși nu știa o boabă de spaniolă. A fost destul de șocat și a coborît la o cafenea, să se calmeze, dar și femeia de la tejghea vorbea cu vocea Marianei, deși accentul ei era german. De atunci Încolo, toate vocile cu accent erau ale fostei sale soții și această tulburare nu putea fi alungată cu ajutorul rațiunii. Halucinația dispărea de la sine, după un timp. Wakefield bănuiește că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și Înainte; asta nu e halucinație. — Lui Franțoise și mie ne vin cele mai bune idei În cafenele, vorbind cu prietenii noștri. Nu găsești chestia asta În cea mai mare parte din America. Ascultați, zice barmanul. Vin cisternele. Iese pe după tejgheaua barului și Închide ușile și ferestrele. Apoi Închide luminile și pune trei lumînări pe bar. — Ca să putem urmări spectacolul. Norul de insecte și otravă care se Învîrtejește afară este ciudat, dar aici, Înăuntru, ei se simt În siguranță. — Din moment ce aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pe care tocmai îl zărise în hol. Era un bărbat în jur de treizeci și cinci de ani, ar fi zis ea, o vârstă ce inspira încredere, și, în timp ce majoritatea doctorilor din spitale aveau o paloare pământie, precum cotletele de porc de pe tejgheaua unui măcelar, tenul lui era bronzat de parcă s-ar fi întors de la schi. Avea părul de culoarea porumbului. O pereche de ochelari de apropiere cu rame de aur atârnau la jumătatea nasului, dându-i un aer serios, dar totodată plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Să mi se usuce gura dacă nu voi respecta făgăduința ce-o fac acum. Igino a continuat: - Saliva ta să fie aur sau căcat în orice târg. Iar eu am pus capăt discuției. - Saliva mea o să aibă sunetul aurului pe tejghea, dacă Dumnezeu mă va ține în viață. Omul a plecat încântat. Gisulf a văzut toate acele gesturi și m-a întrebat ce însemnau. I-am explicat. - Acum pricep ce voia să zică Arioald numindu-te „unul care pretutindeni poate asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de cioburi se Împrăștie În toate părțile și căzu ca o grindină peste el, chiar dacă aruncase de departe și deja fugea. Bomba artizanală căzu pe pământ, se rostogoli sub mesele goale, se lovi de coșul de gunoi și ajunse lângă tejghea. Zero se opri - gâfâind - doar când consideră că nu se mai afla În raza de acțiune a exploziei. Cel puțin așa calculase el. Se ascunsese după colț, protejat de zidul unui bloc. Numără până la douăzeci. Fă bum, se rugă. Fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
privind cu disperare ușa de la Paradisul Copiilor - unde, ca pentru a-i tăia orice posibilitate de fugă, se așezase vânzătoarea. De ce Îl arestaseră din nou? Ce vină avea? Maja Îi adresă un surâs degajat patroanei, care, deosebit de serviabilă, Înșirase pe tejghea toate noile achiziții de la Pitti Bimbo: tricouașe marinărești cu dungi orizontale, pantalonași de in și haine cu coadă. Apoi văzu un smoching de ceremonie - pe care Îl combină, bucurându-se de bunul său gust, cu o cămășuță albă, brodată. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
explicație, pentru a nu o lăsa să creadă că era pentru prima dată când i se Întâmpla așa ceva. Hotărâse să facă tot ce spunea ea, fiind sigur că așa nu avea cum să greșească. Doamna Fioravanti se sprijini obosită de tejghea. Poate se simțea rău. Era albă ca o brânzică. Patroana de la Paradisul Copiilor Își privi plictisită ceasul. Da’ ce-i asta, era ora unu și ea trebuia să Închidă, de fapt ar fi făcut-o deja dacă n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ridică ușor din umeri. - Că nu e nici locul, nici momentul potrivit să vorbim de așa ceva, și că ești făcut pulbere. - Pot totuși să văd că te dai mare! Specialist În legende celtice, pe dracu’! Și azvîrli violent cartea pe tejghea, iar aceasta mătură În trecere paharele și căzu apoi pe podea cu zgomot. Nimeni nu dădu cu adevărat atenție incidentului. În afară de Anne. Ryan Îi făcu de departe semn ca s-o liniștească, apoi ridică de jos cartea, netezi banderola care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
apoi pe podea cu zgomot. Nimeni nu dădu cu adevărat atenție incidentului. În afară de Anne. Ryan Îi făcu de departe semn ca s-o liniștească, apoi ridică de jos cartea, netezi banderola care se Îndoise În cădere, o puse calm pe tejghea și Își pironi privirea În aceea deja sticloasă a lui Gildas. - Un văl care se transformă În lințoliu e un semn rău pentru familia miresei. Scriitorul dădu ușor din umeri văzîndu-l pe fratele Mariei cum strînge din fălci. - Există Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că trebuie să fie alungată mireasa, cît mai e Încă fecioară. - Poponarule! De la celălalt capăt al sălii, Anne tresari văzîndu-l pe Gildas cum Îl Înșfacă pe Ryan de gulerul cămășii, apropiindu-și fața de a lui. Punînd tava jos pe tejgheaua barului, cu un gest brutal, se năpusti spre un tînăr de nici treizeci de ani, care avea o expresie deschisă pe chip, o privire zîmbitoare, și a cărui Înfățișare nu trăda prin nimic faptul că era șeful jandarmeriei. - Stéphane, vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
parcă de deznădejde, și continuă pe un ton Încă și mai Înăbușit: - Acum pricepi de ce trebuie să taci. Panica Îl făcu să ridice tonul: - Asta nu va schimba absolut nimic. El știe totul, acolo sus, și cere sînge! Trecu Îndărătul tejghelei și, fără să ridice măcar capul, apucă una din sticlele suspendate deasupra barului. Scotch. Își turnă o porție zdravănă, pe care o dădu imediat peste cap. Chipul lui Jeanne se Încruntă de neliniște. Dintre toți copiii ei, era cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Întoarcere În lumea de dincolo. O rază palidă redesenă marginile realului, zînele se făcură nevăzute În pietrele de granit, vîrcolacii dispărură sub landă. Sunetul scurt ca un muget al sirenei primului bac vesti ziua. Anne puse o cafea fierbinte pe tejgheaua barului, În fața lui Christian. Cu chipul Întunecat, skipperul nici măcar n-auzea cuvintele de Îmbărbătare pe care i le adresa sora lui: Marie avea Încă timp să vină, iar dacă nu avea să se Întîmple așa, trebuia s-o Înțeleagă, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
paharelor cu vin alb. Afacerea lua tot mai multă amploare, tot mai mulți continentali aveau să vină să umble creanga prin Lands’en. Cu un gest brusc, Christian Își apucă sacul de voiaj și se ridică. Anne dădu iute ocol tejghelei ca să vină după el. - Nu credeam că mă va dezamăgi vreodată, murmură el dîndu-i surorii lui o sărutare scurtă pe obraz. - Mai așteaptă un pic... - Nu va veni. - Ascultă, Marie te iubește din... - Nu mai vreau să-i aud numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Marie Își vîrÎ nasul În pahar și Îngăimă: - Dacă i s-a Întîmplat ceva lui Nicolas, o să cadă iarăși, n-o să reziste. Întinse mîna spre sticlă, dar Lucas, mai iute, o Împiedică s-o apuce. Se prăvăli pe jumătate pe tejgheaua barului. - În ritmul ăsta, nici dumneata n-ai să reziști... Protestă, cerînd stăruitor un ultim pahar. Inflexibil, Lucas Îi ordonă să meargă la culcare. Ea scutură din cap și Încercă să apuce sticla. Se pomeniră atunci atît de aproape unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
seama că încă mai folosesc același creion de contur de ochi gri și același rimel pe care mi le-am cumpărat când am absolvit, acum șase ani. N-aveam timp pentru o demonstrație, dar am rugat-o pe fata de la tejghea să-mi vândă repede tot ce crede că ar trebui să am. N-am prea fost atentă când mi-a explicat despre fiecare articol în parte, fiindcă vorbeam la telefon cu Elldridge despre contractul ucrainean. Însă ce-mi amintesc este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
amintesc când a fost ultima oară când am fost într-un loc cu o atmosferă atât de destinsă și de prietenoasă. — Hai să rămânem aici. Hai să te ajut și eu ! Mă ridic repede de pe scaun și mă duc după tejghea. — Ai mai pus vreodată bere la draft ? Nathaniel mă urmează, amuzat. — Nu, zic, ridicând un pahar și punându-l sub robinet. Dar pot să învăț. — OK. Nathaniel vine și el după tejghea. Apleci puțin paharul așa... și acum tragi. Trag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ridic repede de pe scaun și mă duc după tejghea. — Ai mai pus vreodată bere la draft ? Nathaniel mă urmează, amuzat. — Nu, zic, ridicând un pahar și punându-l sub robinet. Dar pot să învăț. — OK. Nathaniel vine și el după tejghea. Apleci puțin paharul așa... și acum tragi. Trag de manetă și izbucnește un jet de spumă. — Fir-ar să fie ! — Încet... Mă înconjoară cu brațele, ghidându-mă. Așa-i mai bine... Mmm, ce drăguț. Îmi spune ceva, dar nu aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]