2,085 matches
-
nu mai este în pericol, băiatul nu se simte prea grozav. —Am înțeles. Fiona procesa informațiile la viteză maximă. Spălături stomacale? Asta însemna droguri sau alcool. Femeia și-a dres glasul. — Ăăă, cred c-ar fi mai bine să le telefonez tatălui sau mamei lui. Trebuie să fie puși la curent cu ce s-a întâmplat. —Păi, asta rămâne la latitudinea dumneavoastră. Dar atunci când l-am întrebat pe cine să sunăm, băiatul a insistat pe ideea că vă consideră ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
gândul ca să ridice receptorul, dar, după câteva secunde, Susan și-a dat seama că bărbatul nu avea de gând să răspundă, așa că s-a întins ea după receptor. —Alo, Susan la telefon. —Salut! Alison sunt. Fiona, Julia și Susan își telefonau tot timpul, ca să stea la taclale între ședințele de club, dar, abia după accident Alison simțise c-o cunoaște destul de bine pe Susan ca s-o sune. —Hei! Îți vine să crezi că sunt încă în pat? —Ești bolnavă? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
din nou să miște, ca și cum ar fi dat să-i spună ceva și n-avea glasul destul de limpede pentru a se face înțeles... Îi spusese unui paznic în combinezon negru pe cine caută și secția unde lucrează Velicu, și omul telefonase de câteva ori după el. Trecu vreun sfert de oră până reuși, în sfârșit, să-l găsească. Mirela îl auzi spunându-i la telefon că-l caută cineva la poartă. O femeie, o doamnă, soția... Velicu știu atunci că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de buzunar. Papionul și ochii mici și strălucitori, ca de animal sălbatic, ai omulețului Îmi aminteau de personajele din Alice În Țara Minunilor. Numele lui Duggie Sutton Îmi suna oarecum cunoscut atunci când mi-l spusese Felice și, Între timp, Îi telefonasem persoanei care mă recomandase ei, ca să mai aflu câte ceva despre individ. — Nu te lăsa Înșelată de aparențe, mă sfătuise persoana. E foarte deștept. Și e un personaj tare ciudat: se ocupă de arta modernă, dar refuză să aibă așa ceva În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
etajele de sus. Atunci zbârnâiau telefoanele, eu mă duceam la etajul cinci, să fac duș, iar mama la șase, ca să ia o oală de apă pentru supă. Mama spunea că tata n-ar trebui să înghită așa ceva, ar trebui să telefoneze la uzina de apă. Tata dădea telefon. După ce m-am despărțit de Dorin, am intrat în casă și i-am găsit pe tata și pe mama în bucătărie. Jucau tocmai jocul de-a șoptitul, la noi în țară toți adulții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
foarte multe relații, mai multe ca tata probabil, toți foști elevi de-ai ei. Ofițeri, ingineri, directori. Treceau s-o vadă din când în când, își lăsau șoferii să-i aștepte în stradă și beau cu ea un sirop. Dacă telefonam dinainte, ea pregătea o gustare, uneori mai punea alături și un pahar de vin dulce. Cu toții aveau un respect deosebit pentru ea, am auzit eu odată spunându-se. „Bunico, găluștele tale sunt o bunătate.” „Lingușitorule. Știu, știu eu bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu urmări deloc neglijabile. Căci, nu se știe din ce motiv, colonelul s-a dus într-adevăr personal la fată acasă și, când a văzut-o și a stat de vorbă cu ea, s-a îndrăgostit într-o clipă. Îi telefona zilnic, le făcea cadouri ei și părinților care locuiau împreună cu fata, într-un cuvânt, se purta, bietul de el, cum se poartă bărbații când le-au luat-o razna hormonii prin sânge. Părinților le convenea, pentru că eu eram un coate-goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ca să studieze propunerea, nici un minut În plus, dar preveniți-l pe superiorul dumneavoastră, că vor intra și alți supraveghetori În comă dacă răspunsul nu va fi cel pe care-l așteptăm, Așa voi face, Poimâine, exact la ora aceasta, voi telefona din nou ca să aflu ce hotărâre s-a luat, Am reținut, A fost o plăcere să vorbesc cu dumneavoastră, N-aș putea spune același lucru, Sunt sigur că veți Începe să vă schimbați părerea când veți afla că supraveghetorii s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
răspunse superiorul, care Înțelesese, În sfârșit, subtilitatea nuanței ironice. Totul, sau aproape totul, ca să fim mai exacți, se petrecu așa cum prevăzuse ministrul. Exact la ora stabilită, nici un minut Înainte, nici un minut după, emisarul asociației de delincvenți care se autonumea maphia telefonă ca să audă ce avea de spus ministerul. Directorul de serviciu s-a achitat cu notă mare de sarcina care-i fusese atribuită, a fost ferm și clar, persuasiv În chestiunea fundamentală, adică, supraveghetorii aveau să rămână la posturile lor, dezactivați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
nu stabiliră un termen pentru răspuns, lăsându-l ca pe jar pe bietul ministru de interne, deja resemnat, gata să-și prezinte scrisoarea de demisie. În al doilea rând, când după câteva zile le trecu prin minte că trebuiau să telefoneze, au făcut-o doar ca să spună că Încă nu ajunseseră la nici o concluzie În legătură cu platforma, dacă era, adică, tolerabil de conciliatoare pentru ei, și, În treacăt, așa ca din Întâmplare, profitară de ocazie ca să spună că nu aveau nici un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
fi putut ajunge extravaganțele de almanah ale agențiilor funerare reunite acolo a fost numai pentru că unul dintre reprezentanții lor, preocupat de timp, douăzeci și două și patruzeci și cinci de minute pe ceasul său, ridică mâna ca să propună să se telefoneze la asociația tâmplarilor ca să Întrebe cum stăteau ei cu sicriele și coșciugele, Trebuie să știm pe ce putem conta de mâine Încolo, conchise el. Cum era de așteptat, propunerea a fost călduros aplaudată, dar președintele, disimulând prost ciuda că ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
dea, ah, geanta, geanta pe care o are pe umăr, geanta de unde ieșiseră ochelarii negri și banii, geanta din care va trebui să iasă un document de identitate, Bună seara, cu ce vă pot fi de folos, Întrebă recepționerul, Au telefonat de la o agenție de voiaj acum un sfert de oră ca să facă o rezervare pentru mine, Da, doamnă, eu am răspuns, Ei bine, iată-mă, Fiți amabilă și completați această fișă, vă rog. Acum moartea știe numele pe care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
dacă e el, Îl rog măcar să latre. Violoncelistul răspunse, Da, sunt câinele, dar nu mai latru de mult timp, m-am lăsat și de obiceiul de a mușca, doar pe mine Însumi când viața Îmi repugnă, Nu vă supărați, vă telefonez ca să mă iertați, discuția noastră a luat-o de la Început pe un drum periculos, și rezultatul s-a văzut, un dezastru, Cineva a deviat-o Într-acolo, dar n-am fost eu acela, Vina a fost În Întregime a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
În ea, Treburi de câini, ar spune violoncelistul, Chiar dacă nu-i adevărat, ar răspunde câinele, nu ne plângem. În camera sa din hotel, moartea, dezbrăcată, stă nemișcată În fața oglinzii. Nu știe cine este. Pe tot parcursul zilei următoare femeia nu telefonă. Violoncelistul nu ieși din casă, În așteptare. Noaptea trecu, și nici un cuvânt. Violoncelistul dormi și mai prost decât În noaptea anterioară. În dimineața zilei de sâmbată, Înainte de a pleca la repetiție, Îi intră În cap ideea năstrușnică de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
bine, nici rău, se limită să cânte ceea ce era scris pe hârtie, fără a-și propune mai mult decât să nu greșească prea multe note. Când termină, alergă din nou acasă. Pe drum se gândea că dacă ea ar fi telefonat În timpul absenței sale n-ar fi găsit un mizerabil de robot ca să lase un mesaj, Nu sunt un om de acum cinci sute de ani, sunt un troglodit din epoca de piatră, toată lumea folosește roboți telefonici, mai puțin eu, bombăni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
robot ca să lase un mesaj, Nu sunt un om de acum cinci sute de ani, sunt un troglodit din epoca de piatră, toată lumea folosește roboți telefonici, mai puțin eu, bombăni el. Dacă avea nevoie de o dovadă că ea nu telefonase, i-au dat-o orele următoare. În principiu, cine a telefonat și nu i s-a răspuns, va telefona din nou, dar blestematul de aparat rămase tăcut toată după-amiaza, nepăsător la privirile tot mai lipsite de speranță pe care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cinci sute de ani, sunt un troglodit din epoca de piatră, toată lumea folosește roboți telefonici, mai puțin eu, bombăni el. Dacă avea nevoie de o dovadă că ea nu telefonase, i-au dat-o orele următoare. În principiu, cine a telefonat și nu i s-a răspuns, va telefona din nou, dar blestematul de aparat rămase tăcut toată după-amiaza, nepăsător la privirile tot mai lipsite de speranță pe care i le arunca violoncelistul. Asta e, totul arată că ea nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
epoca de piatră, toată lumea folosește roboți telefonici, mai puțin eu, bombăni el. Dacă avea nevoie de o dovadă că ea nu telefonase, i-au dat-o orele următoare. În principiu, cine a telefonat și nu i s-a răspuns, va telefona din nou, dar blestematul de aparat rămase tăcut toată după-amiaza, nepăsător la privirile tot mai lipsite de speranță pe care i le arunca violoncelistul. Asta e, totul arată că ea nu va suna, poate dintr-un motiv sau altul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
vreau să dorm, iar Noga murmură, dar, tati, cine va rămâne cu tine, vreau să stau cu tine, și el suspină, nu vreau decât să dorm, nu am nevoie de nimeni ca să pot dormi, dacă îmi va trebui ceva, voi telefona, iar eu, care îmi doream atât de mult să plec de acolo, nu mă mai puteam desprinde acum de sentința lui tăioasă, chiar și de pe patul său de om bolnav ne alungă, ne ostracizează, pentru totdeauna. Udighi, încerc eu, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lui lungă nu o poate găsi acolo, mă predau, deschid dinaintea lui poartă după poartă, sub palmele lui au loc explozii dulci, dar dimineața mă trezesc cu gâtul arzând, nu reușesc să înghit nimic din pricina durerii, febra crește, tata îi telefonează mamei, este din nou bolnavă, iar are roșu în gât, apoi mă transferă cu boala mea, cu pijamale și pături din casă în casă, pentru ca Yotam cel micuț să nu se molipsească, și așa nu se simte prea bine, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
întorc în camera ei, întunericul din casă este dens și adânc, acoperindu-i fața inocentă, buclele fără viață, cu voce spartă, șoptesc somnului ei, înainte să mă răzgândesc, ne-a părăsit, Noga, se va întoarce numai atunci când va dori, va telefona doar atunci când va vrea, va veni și timpul când noi vom înceta să mai așteptăm. Dar dimineața devreme, o pojghiță fină, nobilă de lumină acoperă încăperea, mi se pare că aud bătăi încăpățânate în ușă, venite dintr-o țară îndepărtată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ai făcut asta? Iar eu mă sperii, cum am făcut ce, și ea spune, cum ai reușit să îl convingi, și o întreb înfricoșată, l-am convins să ce? Ea spune, să fie cu mine, să mă ajute, mi-a telefonat de dimineață și mi-a promis că vine la mine mai târziu. Minunat, Yael, răsuflu eu ușurată, dar nu trage concluzii pripite, nu vei primi de la el niciodată ceea ce îți dorești, va trebui să te bazezi întotdeauna doar pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu ar mai fi casa mea, iar tot ceea ce se întâmplă aici nu mi s-ar datora. Din când în când privirea ei cercetează muțenia telefonului, crezi că tati își va aminti de ziua mea, întreabă ea, crezi că va telefona mâine, iar eu mă gândesc la omul acela al lui Dumnezeu, nu te întoarce pe drumul pe care ai venit, necesitatea schimbării este o poruncă divină, dar cine știe despre ce fel de schimbare este vorba și care este prețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
un alt drum pe care se ajunge aici, nu pe strada aceasta, să se intre în casă nu pe ușa aceasta, iar ea spune, mami, de ce nu răspunzi? Iar eu spun printre dinți, habar nu am dacă este posibil să telefonezi de acolo, dar ea spune, îngreunând și mai mult situația, crezi că va uita, de unde să știu eu dacă va uita sau nu? O privesc tulburată, te asigur că, dacă va uita, vei afla. În bucătărie mă înconjor de zahăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
datoria noastră să le respingem pe fetele care au plecat din căminul nostru și care se întorc pentru a cere ajutor, să le îndepărtăm de noi, să le scoatem din amintirea noastră, îmi amintesc de Hani cu tristețe, cum îmi telefonase în noaptea aceea, ținând în mâini resturile puloverului pe care îl tricotase, nu îmi ținusem promisiunea, nu îi dusesem un pulover nou, deodată simt nevoia presantă de a o vedea, am atât de multe lucruri să îi spun, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]