1,053 matches
-
se zice azi, nu? Iar În ultimii ani am așternut pe hârtie rezultatele cercetărilor mele. Iată...” Scoase dintr-o geantă de piele o mapă voluminoasă, care atunci mi se păru de culoare roșie. „Deci”, zice Belbo, „e o carte despre templieri?” „Templierii”, admise colonelul. „O pasiune cam juvenilă. Și ei erau tot niște căpitani aventurieri care au căutat gloria străbătând Mediterana.” „Domnul Casaubon se ocupă de templieri”, zise Belbo. „Cunoaște problema mai bine decât mine. Povestiți-ne.” „Templierii m-au interesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
zice azi, nu? Iar În ultimii ani am așternut pe hârtie rezultatele cercetărilor mele. Iată...” Scoase dintr-o geantă de piele o mapă voluminoasă, care atunci mi se păru de culoare roșie. „Deci”, zice Belbo, „e o carte despre templieri?” „Templierii”, admise colonelul. „O pasiune cam juvenilă. Și ei erau tot niște căpitani aventurieri care au căutat gloria străbătând Mediterana.” „Domnul Casaubon se ocupă de templieri”, zise Belbo. „Cunoaște problema mai bine decât mine. Povestiți-ne.” „Templierii m-au interesat dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
atunci mi se păru de culoare roșie. „Deci”, zice Belbo, „e o carte despre templieri?” „Templierii”, admise colonelul. „O pasiune cam juvenilă. Și ei erau tot niște căpitani aventurieri care au căutat gloria străbătând Mediterana.” „Domnul Casaubon se ocupă de templieri”, zise Belbo. „Cunoaște problema mai bine decât mine. Povestiți-ne.” „Templierii m-au interesat dintotdeauna. O mână de oameni generoși care duce lumina Europei printre sălbaticii din cele două Tripoli...” „Adversarii templierilor nu erau chiar așa de sălbatici”, am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o carte despre templieri?” „Templierii”, admise colonelul. „O pasiune cam juvenilă. Și ei erau tot niște căpitani aventurieri care au căutat gloria străbătând Mediterana.” „Domnul Casaubon se ocupă de templieri”, zise Belbo. „Cunoaște problema mai bine decât mine. Povestiți-ne.” „Templierii m-au interesat dintotdeauna. O mână de oameni generoși care duce lumina Europei printre sălbaticii din cele două Tripoli...” „Adversarii templierilor nu erau chiar așa de sălbatici”, am zis eu pe un ton conciliant. „Ați fost vreodată capturat de rebelii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
gloria străbătând Mediterana.” „Domnul Casaubon se ocupă de templieri”, zise Belbo. „Cunoaște problema mai bine decât mine. Povestiți-ne.” „Templierii m-au interesat dintotdeauna. O mână de oameni generoși care duce lumina Europei printre sălbaticii din cele două Tripoli...” „Adversarii templierilor nu erau chiar așa de sălbatici”, am zis eu pe un ton conciliant. „Ați fost vreodată capturat de rebelii din Magreb?” mă Întrebă el cu sarcasm. „Încă nu”, am zis. Mă fixă, și m-am simțit fericit că nu făcusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
știa ceea ce știu eu, Înainte de mine, a fost probabil ucis, tocmai ca să nu divulge. Dacă ceea ce știu eu spun la două mii de cititori, nimeni nu va mai avea interesul să mă elimine”. Făcu o pauză: „Dumneavoastră știți ceva despre arestarea templierilor...” „Mi-a vorbit recent domnul Casaubon, și m-a izbit că această arestare se petrece fără luptă, iar cavalerii sunt luați prin surprindere...” Colonelul zâmbi cu compătimire. „Într-adevăr. E pueril să te gândești că oameni atât de puternici Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe regele Franței nu sunt În stare să știe dinainte că patru pungași Îl instigau pe rege și că regele Îl atâța pe papă. Să fim serioși! Trebuie să ne gândim la un plan. La un plan sublim. Presupuneți că templierii aveau un proiect de cucerire a lumii și cunoșteau secretul unei imense surse de putere, un secret ce trebuie păstrat și pentru care merita să sacrifici Întreaga garnizoană a Templului din Paris, comanderiile răspândite În tot regatul, și În Spania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și concluziile, tot așa de evidente. Marele maestru, desigur, face parte din consiliul director secret, dar el trebuie să fie doar acoperirea exterioară a acestuia. Gauthier Walther, În La chevalerie et les aspects secrets de l’histoire, spune că planul templier pentru cucerirea puterii avea ca termen final anul 2000! Templul hotărăște să treacă În clandestinitate, iar pentru a o putea face trebuie ca În ochii Întregii lumi ordinul să dispară. Se sacrifică, iată ce fac, inclusiv marele maestru. Unii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În Franța trebuia să găsesc locul reuniunii originare a nucleului clandestin. Unde anume?” Avea simțul teatrului. Belbo și cu mine voiam acum să știm unde. Nu găsirăm altceva mai bun de spus decât: „Spuneți-ne”. „Vă spun. Unde iau ființă Templierii? De unde vine Hugues de Payns? Din Champagne, de lângă Troyes. Iar În Champagne guvernează Hugues de Champagne, care după câțiva ani, În 1125, se duce după ei la Ierusalim. Apoi se Întoarce acasă și se pare că intră În contact cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Bernard, ca să studieze nu se știe ce texte pe care Hugues le-a găsit În Palestina. Iar Hugues le oferă călugărilor sfântului Bernard o pădure, la Bar-sur-Aube, unde se va ridica abația Clairvaux. Și ce face sfântul Bernard?” „Devine susținătorul templierilor”, zisei eu. „Și de ce? Dar știți oare că-i face pe templieri să devină mai puternici decât benedictinii? Că benedictinilor le interzice să primească pământuri și case În dar și că pământurile și casele pune să le fie date templierilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a găsit În Palestina. Iar Hugues le oferă călugărilor sfântului Bernard o pădure, la Bar-sur-Aube, unde se va ridica abația Clairvaux. Și ce face sfântul Bernard?” „Devine susținătorul templierilor”, zisei eu. „Și de ce? Dar știți oare că-i face pe templieri să devină mai puternici decât benedictinii? Că benedictinilor le interzice să primească pământuri și case În dar și că pământurile și casele pune să le fie date templierilor? Ați văzut vreodată Forêt d’Orient de lângă Troyes? E ceva imens, comanderie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
templierilor”, zisei eu. „Și de ce? Dar știți oare că-i face pe templieri să devină mai puternici decât benedictinii? Că benedictinilor le interzice să primească pământuri și case În dar și că pământurile și casele pune să le fie date templierilor? Ați văzut vreodată Forêt d’Orient de lângă Troyes? E ceva imens, comanderie după comanderie. Iar În acest timp, În Palestina cavalerii nu luptă, știți? Se instalează În Templu și, În loc să-i omoare pe musulmani, leagă prietenie cu ei. Iau contact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de putere ce se sustrage jurisdicției regale... Eu nu sunt un om de știință, sunt un om de acțiune. În loc să fac prea multe supoziții, am făcut ceea ce atâția Învățați, prea vorbăreți, n-au făcut niciodată. Am fost În locul de unde veneau templierii și unde-și aveau ei baza de două secole, unde puteau Înota ca peștii În apă...” „Președintele Mao zice că revoluționarul trebuie să stea În mijlocul poporului ca un pește În apă”, am spus eu. „Tare președintele dumitale. Templierii, care puneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de unde veneau templierii și unde-și aveau ei baza de două secole, unde puteau Înota ca peștii În apă...” „Președintele Mao zice că revoluționarul trebuie să stea În mijlocul poporului ca un pește În apă”, am spus eu. „Tare președintele dumitale. Templierii, care puneau la cale o revoluție cu mult mai mare decât comuniștii dumitale cu codiță...” „Nu mai poartă codiță”. „Nu? Cu atât mai rău pentru ei. Templierii, spuneam, nu puteau să nu caute refugiu În Champagne. La Payns? La Troyes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În mijlocul poporului ca un pește În apă”, am spus eu. „Tare președintele dumitale. Templierii, care puneau la cale o revoluție cu mult mai mare decât comuniștii dumitale cu codiță...” „Nu mai poartă codiță”. „Nu? Cu atât mai rău pentru ei. Templierii, spuneam, nu puteau să nu caute refugiu În Champagne. La Payns? La Troyes? În Forêt d’Orient? Nu. Payns era și este un târg cu patru case, iar pe-atunci o fi fost cel mult vreun castel. Troyes era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
se simte asta, duceți-vă, o să vedeți. Loc magic, Încă Învăluit cu totul În parfumul tainelor. Între altele, În secolul al XI-lea e sediul contelui de Champagne și rămâne zonă liberă, unde puterea centrală nu-și poate vârî nasul. Templierii sunt aici de-ai casei, chiar și azi există o stradă ce le poartă numele. Biserici, palate, o fortăreață care domină Întreaga câmpie, și bani, circulație de negustori, târguri, forfotă În care te poți da la fund. Dar mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
așa!” Îi străluceau ochii. „Înțelegeți ce ascunzătoare fabuloasă poate fi Provins?” Un nucleu secret care se adună În subteran, și toată lumea din partea locului, chiar dacă vede ceva, nu scoate o vorbă. Oamenii regelui ajung și la Provins, bineînțeles, Îi arestează pe Templierii care se arată la suprafață și Îi duc la Paris. Reynaud de Provins suferă tortura, dar nu vorbește. După planul secret, e clar, trebuia să se lase arestat pentru ca lumea să creadă că la Provins s-a făcut ordine, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dar nu vorbește. După planul secret, e clar, trebuia să se lase arestat pentru ca lumea să creadă că la Provins s-a făcut ordine, dar trebuia În același timp să lanseze un semnal: Provins nu se clintește. Provins, locul noilor templieri subterani... Galerii care duc de la un edificiu la altul, te prefaci că intri Într-un depozit de grâu sau Într-un han și ieși de-acolo Într-o biserică. Galerii construite cu pilaștri și bolți din zidărie, fiece casă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
origine bulgară, vă spune ceva cuvântul bougre În franceză? La origini voia să spună «sodomit», pentru că se zicea că acei catari bulgari aveau acest mic viciu...” Râse ușor, jenat. „Și cine mai este apoi acuzat de același mic viciu? Ei, templierii... Curios, nu?” „Până la un anumit punct”, am spus. „În timpurile acelea, dacă voiai să scapi de un eretic, Îl acuzai de sodomie...” „Sigur, și să nu credeți că eu cred că templierii... Haida-de, erau oameni de arme, nouă, oamenilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
este apoi acuzat de același mic viciu? Ei, templierii... Curios, nu?” „Până la un anumit punct”, am spus. „În timpurile acelea, dacă voiai să scapi de un eretic, Îl acuzai de sodomie...” „Sigur, și să nu credeți că eu cred că templierii... Haida-de, erau oameni de arme, nouă, oamenilor de arme, ne plac femeile frumoase, chiar dacă rostiseră jurămintele, bărbatu-i bărbat. Dar amintesc asta deoarece nu cred că e o Întâmplare faptul că Într-un mediu templier și-au găsit refugiul ereticii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
credeți că eu cred că templierii... Haida-de, erau oameni de arme, nouă, oamenilor de arme, ne plac femeile frumoase, chiar dacă rostiseră jurămintele, bărbatu-i bărbat. Dar amintesc asta deoarece nu cred că e o Întâmplare faptul că Într-un mediu templier și-au găsit refugiul ereticii catari, și, În orice caz, templierii de la ei Învățaseră cum se folosesc subteranele.” „Dar, În sfârșit”, zise Belbo, „ceea ce spuneți dumneavoastră sunt deocamdată numai niște ipoteze...” „Ipoteze de pornire. V-am spus motivele pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nouă, oamenilor de arme, ne plac femeile frumoase, chiar dacă rostiseră jurămintele, bărbatu-i bărbat. Dar amintesc asta deoarece nu cred că e o Întâmplare faptul că Într-un mediu templier și-au găsit refugiul ereticii catari, și, În orice caz, templierii de la ei Învățaseră cum se folosesc subteranele.” „Dar, În sfârșit”, zise Belbo, „ceea ce spuneți dumneavoastră sunt deocamdată numai niște ipoteze...” „Ipoteze de pornire. V-am spus motivele pentru care m-am apucat să explorez Provins. Acum ajungem la povestea propriu-zisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Ipoteze de pornire. V-am spus motivele pentru care m-am apucat să explorez Provins. Acum ajungem la povestea propriu-zisă. În centrul târgului Provins se află un mare edificiu gotic, Grange-aux-Dâmes, grânarul zeciuielilor, iar dumneavoastră știți că unul dintre avantajele templierilor era că ei strângeau zeciuielile, fără să datoreze nimic statului. Dedesubt, ca peste tot, o rețea de subterane, azi În cea mai proastă stare. Ei bine, În timp ce scotoceam prin arhivele din Provins, Îmi cade-n mână un jurnal local din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cine știe unde se găsea acum. Îmi fulgeră prin minte că dragonii găsiseră ceva acolo, la al treilea nivel sub pământ. Citisem tocmai În zilele acelea o carte despre secretul de la Rennes-le-Château, Încă o istorie În care, Într-un fel, intră și templierii. Un paroh fără bani și fără viitor, În timp ce se apucă să restaureze o biserică veche dintr-un sătuc de două sute de suflete, ridică o lespede din pardoseala corului și găsește o ascunzătoare cu manuscrise străvechi, zice el. Numai manuscrise? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În germană, până și În rusă, pentru că papà era născut și-și petrecuse copilăria În locurile acelea, era fiul unui funcționar de la ambasada franceză. Biblioteca lui conținea vreo sută de volume, cea mai mare parte (și am exultat) despre procesul templierilor, de exemplu Monumens historiques relatifs à la condamnation des chevaliers du Temple de Raynouard, din 1813, o piesă de anticariat. Multe volume despre scrieri secrete, o adevărată colecție de criptolog, unele volume de paleografie și de scriere diplomatică. Era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]