12,390 matches
-
de a-L compromite pe Isus, inventând o minciună verosimilă. Iuda speculează tâlhăria din Templu și pune pe seama lui Isus furtul. Isus ar fi avut teoretic toate motivele să se debaraseze de Torah, dat fiind că se declarase inamic al Templului (nu afirmase El că-l va distruge și-l va ridica în doar trei zile?). Astfel justifică arhiereii arestarea din grădina Ghetsimani: Isus trebuie să fie judecat și condamnat pentru jefuirea Locului Sfânt din Ierusalim. Portretul lui Iuda capătă aici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
abolească. După coborârea lui Isus în lumea substelară, jertfele materiale nu-și mai au rostul. Pentru gnosticii creștini, indiferent de tendință, singurul sacrificiu care contează și mântuiește este cel spiritual, interior. Jertfa exterioară și materială trimite la teologia vetero-testamentară a templului de la Ierusalim. Practicând sacrificiile în numele Său, apostolii se întorc, de fapt, cu un pas înapoi, trădând evanghelia adevăratului Isus. Ei fac jocul „generațiilor pământene”. Iuda se diferențiază de restul ucenicilor? Nu, dimpotrivă. La p. 56 citim: „Dar tu, Iuda, tu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pe distincția, importantă în ochii săi, dintre „păcat” și „blasfemie”. „Păcătosul încalcă Legea; blasfematorul își întoarce necredința (asebeia) împotriva divinității înseși.” Isus le reproșase fariseilor o mulțime de încălcări ale Legii: arghirofilie, neglijarea îndatoririlor față de părinți, respingerea cuvintelor profeților, transformarea Templului în prăvălie etc. Dar aceste derapaje se puteau „rezolva” prin pocăință. Atunci însă când aceștia își îngăduie să echivaleze minunile lui Dumnezeu cu lucrările lui Beelzebul, ei ating apogeul răului, transgresează limita limitei limitei peste care, odată trecut, nu te
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de anthropotokos („născătoare de om”) și de christotokos („născătoare de Cristos”). În cultul creștin, Maria beneficiază de patru sărbători mari, cu ținere: Adormirea (he koimesis tes theotokou), Bunavestire (hemera aspasmou, „ziua salutării”), Nașterea Mariei și, în fine, Intrarea Mariei în Templu, cunoscută în tradiția creștină sub denumirea de Intrarea în Biserică 80 (sic!). Cu altă ocazie voi prezenta sistematic iconografia legată de aceste patru sărbători. Mă rezum aici la Nașterea Mariei și la Intrarea ei în Templu. Prima sărbătoare, ținută pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fine, Intrarea Mariei în Templu, cunoscută în tradiția creștină sub denumirea de Intrarea în Biserică 80 (sic!). Cu altă ocazie voi prezenta sistematic iconografia legată de aceste patru sărbători. Mă rezum aici la Nașterea Mariei și la Intrarea ei în Templu. Prima sărbătoare, ținută pe 8 septembrie, nu are nici un temei scriptural. În Proloage se invocă Tradiția Bisericii 81, menționându-se concesiv: „dar pentru aceasta sărbătoarea nu este mai puțin îndreptățită”. Or, această Tradiție poartă, în cazul de față, un nume
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
erau fii ai lui Iosif dintr-o altă căsătorie). Această apocrifă care urcă, cel puțin fragmentar, până în secolul al II-lea ne oferă singura mărturie scrisă despre nașterea miraculoasă a Mariei dintr-o mamă sterilă și despre aducerea ei la Templul din Ierusalim ca gest de gratitudine și umilință. O altă versiune, cu elemente inedite, va deveni celebră în Occidentul medieval, cu titlul Pseudo-Evanghelia lui Matei 82. Oricine vizitează, de pildă, gropnița Mânăstirii Humor are privilegiul de a vedea fragmente ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
frunzișul dafinului și prinse a jeli de una singură, zicând: „Vai mie, nefericita, cine m-a născut? Din ce pântece am ieșit la lumină? Blestem am devenit în ochii fiilor lui Israel și cu batjocură m-au alungat ei din Templul Domnului. Vai mie, nefericita, cu cine aș putea să mă asemăn? Nu sunt ca păsările cerului, fiindcă și păsările cerului aduc pe lume pui, în vreme ce eu nu, Doamne! Vai mie, nefericita, cu cine aș putea să mă asemăn? Nu sunt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
despre neamul tău se va vorbi în toată lumea”. și a răspuns Ana: „Să trăiască Domnul Dumnezeul meu, dacă voi naște prunc - băiat ori fată -, îl voi dărui Domnului Dumnezeu spre a-L sluji toate zilele vieții sale”. Aducerea Mariei la Templu Lunile se adăugau una câte una la vârsta copilei. Când împlini doi ani, Ioachim îi zise Anei: „Iată, a venit timpul s-o ducem la Templul Domnului. Trebuie să ne ținem cuvântul dat, ca nu cumva să ne-o ceară
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dărui Domnului Dumnezeu spre a-L sluji toate zilele vieții sale”. Aducerea Mariei la Templu Lunile se adăugau una câte una la vârsta copilei. Când împlini doi ani, Ioachim îi zise Anei: „Iată, a venit timpul s-o ducem la Templul Domnului. Trebuie să ne ținem cuvântul dat, ca nu cumva să ne-o ceară Atotstăpânitorul și să rămână darul neprimit”. Dar Ana răspunse: „Hai să mai așteptăm un an, ca să nu plângă mititica după tatăl și după mama ei”. „Să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
împlini trei ani, Ioachim zise: „Chemați pe fiicele neîntinate ale evreilor. Fiecare să țină în mână o făclie aprinsă, pentru ca pruncul să nu tânjească după ce lasă în urmă, iar inima să nu-i fie răpită de vreun lucru străin de Templul Domnului”. Fecioarele merseră cu făclii în mâini până la Templul Domnului. Aici preotul o întâmpină pe Maria și, sărutând-o, o binecuvântă, zicând: „Domnul a preamărit pe veci numele tău. La sfârșitul veacurilor El își va arăta prin tine răscumpărarea fiilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ale evreilor. Fiecare să țină în mână o făclie aprinsă, pentru ca pruncul să nu tânjească după ce lasă în urmă, iar inima să nu-i fie răpită de vreun lucru străin de Templul Domnului”. Fecioarele merseră cu făclii în mâini până la Templul Domnului. Aici preotul o întâmpină pe Maria și, sărutând-o, o binecuvântă, zicând: „Domnul a preamărit pe veci numele tău. La sfârșitul veacurilor El își va arăta prin tine răscumpărarea fiilor lui Israel”. și a așezat-o pe a treia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
celor care le editează de sute de ani, cu un efort imens, cu o știință exemplară și o răbdare dumnezeiască este muncă irosită de pomană. Dacă existența apocrifelor nu contează, atunci nu contează nici iconografia despre nașterea, copilăria, intrarea în Templu sau Adormirea Maicii Domnului; așa cum nu contează icoana Anastasis, la care se închină zilnic credincioșii ortodocși. Firește, aceste afirmații se doresc simple afirmații retorice. O singură „erezie” poate fi îngăduită și de Biserică, și anume „erezia bunului-simț”. 5. Călătorii apocaliptice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
printre altele, de Istoria ieroglifică a lui Cantemir. 4Ezdra Tradiția rabinică îl consideră pe Ezdra „al doilea Moise”. Într-adevăr, se poate spune că întoarcerea din exil (458 î.Hr.) echivalează cu o a doua naștere a lui Israel: un alt Templu se construiește în locul celui ridicat de Solomon; în urma unui decret al Marii Adunări, bărbații căsătoriți cu femei neevreice trebuie să se despartă (adică să ia totul de la capăt, lepădându-se de viața de până atunci); în sfârșit, Torah se rescrie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
altul decât îngerul Uriel. Prin urmare, femeia simbolizează Sionul; cei treizeci de ani de sterilitate reprezintă cei trei mii de ani scurși din timpul lumii fără ca în Sion să se aducă sacrificii. După trei mii de ani, Solomon ridică cetatea, Templul și aduce primul sacrificii lui Dumnezeu (nașterea fiului din viziune). Moartea fiului semnifică distrugerea Ierusalimului și deportarea poporului lui Israel. Avem de-a face așadar cu o „prorocire” ex eventu. A treia noapte, Ezdra visează a doua viziune: un vultur
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Apocalipsele pot fi considerate reacții individuale și revizioniste la canonul biblic. Conform tradiției iudaice, profeția a încetat odată cu secolul al V-lea î.Hr. Dumnezeu nu mai comunică direct cu poporul Său, ci numai prin riturile sacre întreținute de preoți în Templu. Religia iudaică se instituționalizează și se clericalizează. Totuși, în orice religie revelată există și vor exista mereu răbufniri individuale, ce creează mișcări disidente, alternative la starea de fapt instituțională. Pentru a da o cât mai mare pondere și credibilitate revelațiilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
însuși, trăise în secolul al V-lea î.H. Prin urmare, autorul real știe foarte bine ce s-a întâmplat cu șase secole înainte: tragedia exodului babilonian, urmată de euforia întoarcerii la Ierusalim și a construirii celui de-al doilea Templu. Numai că, din perspectiva autorului fictiv, evenimentele respective sunt situate în viitor, formând, prin urmare, conținutul unei profeții. Autorul real se află deci la capătul timpului istoric 130: „Lumea și-a pierdut tinerețea și vremurile au început să îmbătrânească. Într-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
constituirea unui „canon” parțial s-a realizat cu mult înainte. 2Regi 22-23 pomenește despre existența unui asemenea canon în timpul domniei lui Iosias (evenimentul a avut loc în anul 622 î.Hr.). Regele Iosias îl trimite pe un secretar al său la Templu, ca să se intereseze dacă cei care au participat la restaurarea edificiului au fost plătiți cum se cuvine de către Marele Preot. Acesta din urmă, pe nume Hilqiyahou, îl întâmpină cu o surpriză: descoperise în Casa Domnului textul Legii (Torah, Pentateuhul). Manuscrisul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Pensée et présence. Essai sur la philosophie religieuse de Grégoire de Nysse, a cărui prefață constituie o adevărată „profesiune de credință”. Pledând implicit pentru reasumarea predaniei Părinților, el ține totuși să-și pună în gardă cititorii împotriva „ispitei paseiste”. „Un templu grec”, scrie von Balthasar, „o biserică romană, o catedrală gotică merită întreaga noastră admirație, pentru că ele dau mărturie despre un adevăr și despre o frumusețe încarnate în timp. A le reproduce însă la ora actuală este un anacronism. A pretinde
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
care iese din gura lui Dumnezeu!" Apoi, a dispărut pentru o clipă, topindu-se în lumina dimineții. Mi s-a făcut teamă, fiindcă rămăsesem agățat în cutele hainei Lui. Când m-am uitat în jos, eram împreună cu El pe aripa templului. Mi s-a tăiat răsuflarea de frumusețe. Iar El era acolo, chiar pe margine, drept ca o coloană de lumină; s-a uitat în stânga Lui și a glăsuit: "Nu-L vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău". M-am strâns mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
m-a vindecat mi-a spus așa, asta am făcut. M-au tot întrebat unii și alții cine era El, dar nu știu cum arăta, era un om ca toți oamenii. Atunci nu știam cum arată. L-am întâlnit pe urmă în templu . S-a apropiat de mine și mi-a zis: "Iată, te-ai făcut sănătos. Să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău". Se uita la mine și știa. Să spun că mi-a părut rău ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ajuns, pe unde am rătăcit, unde am mers și ce am făcut și nici cum am făcut din nou barca asta. Nu-ți folosește. În cele din urmă, am ajuns pe un petec de pământ uscat, sărac dar cu un templu cum nu se mai văzuse niciodată de frumos și bogat ce era, iar oamenii aceia nu se închinau, ca noi, la zeii de pe muntele Olimp, ei nu-l știau pe Zeus, nu auziseră de Poseidon, n-o iubeau nici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
o poveste ce o vrem noi poveste. · Egiptul mi se deschide ( Soarele apasă și e lumină) în lumină. · Sumerul e o aventură și Madmax îmi amintește de Sumer. Sau poate Regele Scorpion, puțin. Sunt oameni în comerț. Sunt demoni și temple. Ce mai este? Libienii, africanii, eschimoșii (iubiții eschimoși în sex și gheață), chilienii. Ei au frig, piele, stânci. Și un tărâm ascuțit. Imperiul Persan, Libia, Siria, Imperiul Roman și Grecia. Și aici manualele de clasa a IX-a de istorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
soarele se arăta generos în acea zi. Drumul parcurs a fost o adevărată splendoare. Pădurea de brazi își dezvăluia farmecul prin coloritul alb-verde a 162 cărui monotonie nu te deranja. Ținuta maiestoasă a brazilor te plasa parcă printre coloanele unui templu antic, infinit de mare. Aerul rece făcea mai pronunțat mirosul acelor de brad, amintindu-ți de sărbătorile de iarnă ce se apropiau. Drumul nu era aglomerat, fiind la mijloc de săptămână. Au oprit de câteva ori pentru a admira natura
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ancilar, de servitute absolută față de ea. Dar abia în Japonia aveam să descopăr limitele neverosimile ale iubirii față de dura lex. Mă aflu, împreună cu iubita, în vacanță la Nikko, unul dintre cele mai frumoase locuri istorice ale Japoniei medievale, plin de temple și de pagode peste care apasă, protector și calin, umbra marelui shogun Ieyasu Tokugawa. Vrem să ne urcăm într-un autocar local, care transportă călători amețiți ca și noi dintr-un capăt în altul al răsfiratei așezări. Precauți, cu acel
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
al V-lea, cu mania donatiștilor (numiți astfel după fondatorul sectei, africanul Donatus Magnus, și taxați ulterior drept "eretici"), credincioși care ajunseseră, potrivit mărturiilor lui Edward Gibbon din Declinul și căderea Imperiului Roman, să tulbure ceremoniile latine și să profaneze templele păgâne, în încercarea de a fi martirizați. La un moment dat, istoricul notează, cu vădită repulsie anglo-saxonă față de orice formă de extremism religios, că donatiștii "pătrundeau, uneori, cu forța în tribunale și îi sileau pe judecătorii înfricoșați să le ordone
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]