2,166 matches
-
dar reușește o dată în plus să glumească pe seama morții sale iminente: „Un advertisement (anunț publicitar) îmi tot muncește mintea și îl consider drept cea mai îndrăzneață și mai reușită dintre reclamele americane: Why live if you can be buried for ten dollars? șDe ce să mai trăiești dacă poți fi îngropat în schimbul a doar zece dolari?ț” (Jones, 1957/1975). Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc "Relațiile cu alte mecanisme de apărare" O primă distincție trebuie făcută între umor și ironie
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Cuvântul”, 1995, 7; Caius Dobrescu, Cum se redactează o scrisoare deschisă, VTRA, 1995, 1; Ioana Pârvulescu, Dragoste nouă, bravură veche, RL, 1995, 29; Alex. Ștefănescu, Romulus Bucur, „Cântecel(e)”, fast food poems, RL, 1998, 47; Cărtărescu, Postmodernismul, 394-395; Cistelecan, Top ten, 27-29, 132-134; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, I, 85-88; Grigurcu, Poezie, I, 151-154; Manolescu, Lista, I., 390-391; Pop, Viață, 239-244; Mircea A. Diaconu, Poezia postmodernă, Brașov, 2002, 93-104. D.C.M.
BUCUR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285901_a_287230]
-
JL, 1991, 17-18; Constantin, Complicitatea, 166-172; Negoițescu, Scriitori contemporani, 58-62; Dicț. scriit. rom., I, 413-414; Gheorghe Grigurcu, Constanța Buzea sub „camuflaj”, RL, 1998, 10; Dicț. analitic, I, 168-169, IV, 56-58; Gheorghe Grigurcu, Poezia Constanței Buzea, RL, 2000, 6; Cistelecan, Top ten, 117-119; Grigurcu, Poezie, I, 163-178; Manolescu, Lista, I, 215-224; Popa, Ist. lit., II, 559-560; Cristea-Enache, Concert, 31-43. D.C.M.
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
o deplasare (deoarece este vorba despre un detaliu), are o semnificație pozitivă, de speranță. Dar lui Marjorie nu îi place verdele. O asociază cu boala de când a văzut un film în care personajele, atinse de holeră și muribunde, aveau un ten verzui, urât. Să adăugăm că bunica din vis este bunica cea mai în vârstă a lui Marjorie (bunica de pe tată). Este persoana cea mai în vârstă din anturajul afectiv al lui Marjorie. Așadar, în ordine cronologică, cea mai aproape de moarte
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
că aceste dificultăți sunt vechi, își găsesc originea în trecut, chiar în copilăria persoanei. Coșurile trimit adeseori, în mod inconștient, la adolescență (acneea juvenilă); - culoarea pielii poate oferi informații cu privire la starea emoțională: oboseala și depresia (paloare excesivă), frica sau boala (ten verzui), rușinea sau exaltarea (roșeața), în funcție de scenariul visului; - mâncărimile semnifică fie agasarea și enervarea, fie o pulsiune irepresibilă («mă mănâncă! »); - alunițele simbolizează o dorință de seducție și îi dau visului o dimensiune sugestivă, chiar erotică; - tatuajele, piercingurile și scarificările exprimă
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
și didomi, „a da”, are următoarele sensuri principale: „a da, a livra ceva cuiva”. În Ioan 29,30: „și-a dat sufletul” (paredoken to pneuma); cu același sens Îl Întâlnim În Testamentul lui Avraam: Sarah „și-a dat sufletul” (paredoke ten psychen). Se mai pot „livra”: sclavi stăpânilor, femei soților, copii părinților; „a transmite”. În Mt. 11,27: „Totul mi-a fost transmis de către Tatăl Meu”; Rom. 6,17: „Ați ascultat din inimă de etalonul (typos) Învățăturii care v-a fost
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
o scriere fabricată de ei, pe care o numesc Evanghelia lui Iuda”. Cât despre Epifanie, el Îl preia și rezumă pe Irineu. Ereticii vorbesc despre Iuda ca despre un „instrument al mântuirii”, care L-ar fi predat pe Isus kata ten epouranon gnosin (conform gnozei supracerești) și ar fi Îndeplinit agathon ergon eis sotherian (un lucru bun spre mântuirea [neamului omenesc]). Din cele două mărturii, de fapt, reduse la una singură, cea a lui Irineu, rezultă o imagine, Într-adevăr, pozitivă
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Balada lui Daniel, TMS, 1998, 4; Dan C. Mihăilescu, Desant ’98 și maestrul fără margarete, „22”, 1998, 20; Glodeanu, Dimensiuni, 233-235; [Daniel Bănulescu], PRA, I, 182-198; Alex. Ștefănescu, O nouă sensibilitate, RL, 2000, 29; Grigurcu, Poezie, I, 99-103; Cistelecan, Top ten, 114-116; Lefter, Scriit. rom.’80-90, I, 52-54; Bârna, Comentarii, 75-96; Mircea A. Diaconu, Daniel Bănulescu - ascetul și eruditul ascezei, CL, 2002, 12; Roxana Racaru, Peisaj postapocaliptic, RL, 2003, 3; Iuliana Alexa, „Poezii”, RL, 2003, 7; Nicolae Bârna, Rugăciunea lui Daniel
BANULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285612_a_286941]
-
volumul Madona din dud (1973) - revanșă aproape ostentativă pe care și-o ia poetul ca replică la obiecția de abstracțiune și obscuritate: „Mă strigă umbra mereu:/ Cine iese-n locul meu?/ Azi o naștem pe Alcest, / testimonium ludus est / En, ten, tin, / o ce joc sublim!”. Ciclul - pus pe muzică de Cornel Țăranu - valorifică folclorul și limba țiganilor, ca și pasionalitatea lor specifică. Limbajul argotic și împestrițat cu idiotisme țigănești, caracterul ritualic, incantatoriu al versurilor fac din acest volum cea mai
BALTAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
RL, 1995, 34; Dan Cristea, Melancoliile tăcerii și ale cuvântului, LCF, 1996, 8; Alexandru Ruja, Jurnal de cărți, O, 1997, 1, 5; Cornel Ungureanu, Ochii tăcerii, O, 1997, 6; Pop, Pagini, 84-88; Dicț. analitic, I, 294-296, III, 198-201; Cistelecan, Top ten, 24-26; Mircea A. Diaconu, Cezar Baltag, Brașov, 2000; Dicț. esențial, 53-55; Grigurcu, Poezie, I, 72-83; Manolescu, Lista, I, 189-193; Popa, Ist. lit., II, 427-429; Cristea-Enache, Concert, 22-25; Alex. Ștefănescu, Cezar Baltag, RL, 2002, 32; Ilie Constantin, Chemarea numelui, RL, 2003
BALTAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
Dar acum, ce să facem, mâncăm mai multă mămăligă și ne umflăm burta! Poarta scârțâi ușor și în prag se auziră pași care scuturau de noroi cizmele din cauciuc. În bucătărie intră un bărbat între două vârste, uscățiv și cu tenul închis la culoare, datorită soarelui și vântului de pe câmp. Privi la aglomerația din bucătărie și cu voce guturală, amestecată cu un iz de rachiu prost, întrebă: - Ai oaspeți, Veto? - E noruta, cu nepoții noștri, Ilie! I-a trimis Bradu pe
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
cădea până la brâu. Acum cozile aveau Împletite prin ele și panglici de mătase neagră, ceea ce le făcea și mai impozante, pentru cine ajungea să le vadă - și puțini erau aceia. Expus publicului larg era chipul Desdemonei: ochii mari și triști, tenul palid, diafan. Ar trebui să menționez, cu urma de invidie a cuiva care a fost cândva o fată cu pieptul plat, silueta voluptuoasă a Desdemonei. Corpul era pentru ea un motiv permanent de stinghereală. Își anunța mereu prezența fără consimțământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
peste cercheza blondă cu ochi albaștri, peste americanca mușcând sugestiv dintr-o piersică și peste mongola cu breton. Ochii lui continuă să caute, oprindu-se pe o fată tăcută din capătul Îndepărtat al divanului, o fată cu ochi triști, cu ten perfect și cu păr negru, Împletit În codițe. ― Orice sac Își are peticul, spune matroana În turcește și curvele râd. Inconștient de farmecele sale, Lefty se ridică, Își netezește haina, Își Întinde mâna către aleasa lui... și numai când aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Așa că iată-ne aici: un chelner Îmbrăcat În frac Îmi trage scaunul, iar tatăl meu, prea speriat ca să se așeze, Începe În schimb o lecție de istorie. Pentru ce studiem istoria? Ca să Înțelegem prezentul sau ca să-l evităm? Milton, cu tenul măsliniu făcându-i-se mai palid cu o nuanță, spuse doar: ― Uită-te. Vezi roata? Așa că mijesc ochii. Fără să-mi pese, la nouă ani, de probabilitatea de a-mi apărea labe de gâscă, privesc În zare peste centrul orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pistol și În cealaltă o sticlă de băutură. Cu toate acestea, două luni mai târziu, când s-a dat jos din tren la Grand Trunk, bărbatul scund care o Întâmpinase era perfect bărbierit, cu o mutră acră și cu un ten Întunecat, de muncitor. Așa o discrepanță ar fi mâhnit o mireasă obișnuită, dar pentru Sourmelina era totuna. Sourmelina scrisese des, descriindu-și noua viață din America, dar se limita la tendințele noi În modă și la radioul ei Aeriola Jr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din copilăria mea. La douăzeci de săptămâni o linie misterioasă Începe să i se contureze În jos, sub buric. Burta i se umflă ca un balon. La treizeci de săptămâni pielea i se subțiază, iar părul i se Îngroașă. Culoarea tenului, mai Întâi palid de la grețuri, Își revine Încetul cu Încetul până când, iat-o, radiază. Cu cât crește mai mult, cu atât e mai imobilă. Încetează să doarmă pe burtă. Nemișcată, se umflă Înspre cameră. Efectul de stroboscop al ferestrei continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
prin geam. Doctorul Phil s-a Înșelat. Uite. Are părul negru. Nu roșu. Următorul care s-a apropiat de incubator a fost Jimmy Zizmo. Își scoase pălăria și se apropie foarte tare, uitându-se chiorâș. Și se crispă oare el? Tenul deschis al bebelușului Îi confirmă oare bănuielile? Sau Îi furniză vreun răspuns? De ce să se plângă o nevastă de crampe și dureri? Sau de ce să se vindece brusc, ca să-i dovedească paternitatea? (Indiferent ce dubii avea, copilul era al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Îi confirmă oare bănuielile? Sau Îi furniză vreun răspuns? De ce să se plângă o nevastă de crampe și dureri? Sau de ce să se vindece brusc, ca să-i dovedească paternitatea? (Indiferent ce dubii avea, copilul era al lui. Pur și simplu tenul Sourmelinei se impusese. Genetica - asta o idioțenie pe de-a-ntregul.) Eu atâta știu: la scurtă vreme după ce Zizmo Își văzu fiica, Își ticlui ultimul plan. O săptămână mai târziu, Îi spuse lui Lefty: ― Pregătește-te. La noapte avem treabă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
arătă adresa și spuse tare: ― Strada Hastings. ― Bine. O să vă anunț. Tramvaiul porni spre Greektown. Desdemona se uită la silueta ei oglindită În geam și Își potrivi pălăria. De când cu sarcinile, se Îngrășase și i se Îngroșase și talia, dar tenul și părul Încă Îi erau frumoase și era Încă o femeie atrăgătoare. După ce se privi, Își concentră atenția la peisajul care trecea. Ce ar fi putut bunica mea să mai vadă pe străzile Detroitului din 1932? Ar fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
zumzăitul propriei sale minți. Undeva acolo, dincolo de apă, era glonțul care avea să-i curme viața. Poate că era deja Încărcat În arma japoneză din care urma să fie tras. Poate că era Într-un Încărcător. Avea douăzeci și unu de ani, tenul gras și mărul lui Adam proeminent. Îi trecu prin cap că făcuse o prostie luându-și câmpii din cauza unei fete, dar apoi Își retrase acest gând, pentru că nu era vorba de o fată oarecare. Era Theodora. Chiar când chipul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ca niște ochi dintr-un tablou de Keane. Ochi mărginiți de niște gene atât de lungi și de negre, Încât mamei mele nu-i venea să creadă că se formaseră Înăuntrul ei. Cum Îi lucrase corpul cu o așa minuțiozitate? Tenul din jurul acestor ochi: un măsliniu deschis. Părul: negru ca tăciunele. Acum apăsați toate butoanele deodată. Mă vedeți? Cu totul? Probabil că nu. Nimeni nu m-a văzut de-a binelea vreodată. Ca bebeluș - chiar și ca fetiță -, eram de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
trepte În jos, pe o scară deschisă. Și acum, când pășesc În camera de zi de la demisol, Începe să se Învârtă și capul domnișoarei Marsh. Cu un zâmbet larg, care-i dezvăluie o vastă porțiune de gingie superioară iepurească, cercetează tenul lui Milton, părul, pantofii. Se uită din nou la formularul completat de el pentru căutarea de locuință. ― Stephanides. Ce fel de nume e acesta? ― Grecesc. ― Grecesc. Ce interesant! Gingia superioară se arată din nou și domnișoara Marsh notează ceva În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
traversăm curtea interioară și urcăm treptele spre clădirea băii, cea cu piscina. Intrăm fără să observăm o umbră Întunecată În colț. Înăuntru, bazinul e de un turcoaz aprins, Învolburat. Halatele de mătase cad la pământ. Două păsări flamingo, una cu ten palid, cealaltă cu ten măsliniu deschis, Încearcă fiecare apa cu vârful piciorului, chicotind. ― E prea fierbinte. ― Așa trebuie să fie. ― Tu prima. ― Nu, tu. ― Bine. Și apoi: Înăuntru. Amândouă. Mirosul de santal și de eucalipt. Mirosul de săpun. Părul Clementinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
urcăm treptele spre clădirea băii, cea cu piscina. Intrăm fără să observăm o umbră Întunecată În colț. Înăuntru, bazinul e de un turcoaz aprins, Învolburat. Halatele de mătase cad la pământ. Două păsări flamingo, una cu ten palid, cealaltă cu ten măsliniu deschis, Încearcă fiecare apa cu vârful piciorului, chicotind. ― E prea fierbinte. ― Așa trebuie să fie. ― Tu prima. ― Nu, tu. ― Bine. Și apoi: Înăuntru. Amândouă. Mirosul de santal și de eucalipt. Mirosul de săpun. Părul Clementinei lipit de cap. Piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
patruzeci și doi de ani, fața Îi era scofâlcită, Împovărată de gușă, iar părul alb i se zburlea În părțile laterale ale capului, În timp ce tatăl meu, la patruzeci și opt de ani, lăsând la o parte cearcănele, era posesorul unui ten măsliniu fără riduri și al unui păr des, lucios și negru. Nu degeaba Îi spuneau ei Formula Grecească. Era ceva În mâncarea noastră. Un adevărat izvor al tinereții În dolmadele noastre și În taramasalata și chiar În baclavale, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]