1,699 matches
-
în seara aceea, în Turnul Trump, când, beat fiind, s-a dat la ea.) O altă fotografie cu noi amândoi. Am șaptesprezece ani - ochelari de soare, nu zâmbesc, bronzat. Tata e ars de soare. Stăm în fața unei biserici albe cu tencuiala căzută, fântâna secată, în Cabo San Lucas. Soarele e extrem de puternic. Într-o parte se vede emailul albastru și sclipitor al mării, iar în cealaltă parte ruinele unui sat. Eram aproape epuizat din cauza părerilor de rău. De câte ori ne certaserăm în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
evident, doar de dragul copiilor. N-o mai iubește de mult, dar nu vrea să-i lovească pe copii. (Ce vină au ei.) Mai trec trei luni. Te-ai obișnuit. Vine la tine o dată pe săptămână. Faceți un amor de sare tencuiala de pe pereți. Apoi străinul pleacă în străinătățurile lui. Adică la nevasta lui cea groaznică și la copiii lui frumoși. De fiecare dată îți promite că lucrurile se vor rezolva de la sine, trebuie să mai ai doar puțină răbdare, atât, doar
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
dintr-un timp incert: MI-AU IMPLANTAT UN AC ADÂNC ÎN SPATE mi-au implantat un ac adânc în spate în insectar rămân răpuse urme se zbat și urlă hăituite-n turme cădem răpuși eternelor păcate mâini și picioare-n tencuială scurmă descriu un cerc dar nu se pot abate mă zbat cumplit să scap de sub lăcate durerea-n pieptul țeapăn nu se curmă cu cât încerc să ies de sub strânsură cu-atât se cască rana mai ușor și-n oase
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
s-a fisurat la cutremurul din 1940. La cutremurul din martie 1977, vechile fisuri au scos la iveală tehnica celor care au consolidat clădirea în 1940: în fisuri a fost îndesată hârtie de ziar, după care s-a aplicat o tencuială! Într-un caz ca aceste cum să dai vina pe Dumnezeu? Românii încă n-au aflat că Dumnezeu îi ajută pe cei care se ajută singuri. Repetatele inundații (2005, 2006, 2008) și cele de acum, pustiitoare și tragice, ar fi
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
cu proptele din lemn, cel dinspre drum este serios fisurat între cele două ferestre, jumătatea din față este lăsată, căci o fereastră se află mai sus, alta mai jos; o balustradă a treptelor pe care se suia în pridvor lipsește, tencuiala este dusă (pe alocuri măcinată), burlanul din stânga lasă apa să curgă direct pe perete, geamurile sunt sparte, curtea plină de bălării. Că fotografia din 1909 a fost executată de către Teodor Goilav o atestă și o scrisoare autografă a lui Grigore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
coșerul de păpușoi din spatele casei parcă-ar fi un semn de întrebare pentru nepăsarea stăpânului, în vreme ce din fosta livadă a familiei Eminovici mai supraviețuiesc doar câțiva copaci scorburoși ce-și întind sinistru crengile uscate către bolta albastră 33. Casa are tencuiala jupuită de vreme și este izbitoare deosebirea față de celelalte case din sat, care, curate și împrejmuite bine, arată vrednicia 34. Învățătorul din Ipoteștii acelei perioade, Petru Silveanu mărturisea la rându-i că într-adevăr starea casei era jalnică, exprimându-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sobelor au mai rămas doar urmele, tabla acoperișului este ondulată și ruginită, pereții crăpați, geamurile sparte, deschise în bătaia vântului, ușa spartă și ea, o fereastră lipsește cu totul (pare că în locul ei s-au bătut scânduri, luate și ele), tencuiala căzută, pe lângă tocurile ferestrelor intră mâna unui om, iar în curte, printre bălării, sunt tot felul de materiale lăsate la voia întâmplării. Aceasta era așadar starea casei când Maria Isăcescu primește, prin donație, moșia tatălui său, Gheorghe Isăcescu. Numai că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
La Dinu erau mai multe lipsuri care nu se puteau umple, grație institutriței germane; la Vintilă și la Nicol, [toate] aproape intacte, s ar putea zice. Singura casă din familie într adevăr devastată era a mamei; acolo tot trebuia refăcut: tencuielile împrejurul lemnăriei, hârtia după pereți, parchetele, instalațiile sanitare și de apă. Avea de furcă pentru mai multe luni. Mama nu putea să se mute la dânsa decât în toamna viitoare. Se dusese zvonul în oraș și venea lumea să viziteze
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de dorul lui - că l-a iubit, Baroane, ca pe ochii din cap l-a iubit, îl călca și-l spăla și din omu` meu nu-l scotea -, odată intră babacul pe ușă. Se trântește ușa de perete, cade și tencuială de pe pereți, e aproape ca-n filme, mă, și apare tata, îmbrăcat ca la înmormântare, cu costumul negru, cămașa albă, da` acu` e pătată de sânge și sfâșiată. Mă, și e înalt, știi că tata era înalt, de-am găsit
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
pe dreapta. Coti pe-o calle Îngustă și se opri În fața unei clădiri joase. Numele „Ruffolo“ era gravat Într-o grafie delicată pe plăcuța de metal din dreapta soneriei; și de pe una, și de pe cealaltă curgea În dâre rugina și decolora tencuiala care se desprindea Încet de pe zidul din față al clădirii. Apăsă butonul soneriei, așteptă o clipă, Îl apăsă din nou, așteptă și-l apăsă o a treia oară. La două minute Încheiate după ultima acționare a soneriei, auzi o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
se opri înaintea unei case ce se ridica izolată în mijlocul unei ogrăzi pustii. Prin crăpăturile obloanelor închise se zărea lumină. Casa era c-un acoperământ țuguit, păreții erau de piatră mică ca ceea cu care se pietruiesc fântânele și orice tencuială căzuse de pe ele, încît părea o bucată din ruina unei cetățui. Obloanele erau mult mai largi decât ferestrele cele înguste, și la un cerdac ținut în aer de stâlpi de zid în patru muchi duceau dint-o lature niște scări nalte
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
să cânt tragicu acestei scene, vedeți-l pe micul Buchilat sărind să ajungă funia de la clopot și trăgîndu-l tot în sărituri, vedeți pe boarul alarmând satul și trezindu-l cu toaca, ca la mănăstire. Popa urla în biserică de cădea tencuiala de pe pereți. Și cine, o, muză., numește numele acele ilustre a acelora cari, pentru ca să deie foc bisericei, se adunase în țintirim[? ] Înainte merge cu o prăjină lungă viteazul Mitruță Buruiană. Lui îi urmează, cu parii, strașnicii și înțelepții Ftoma lui
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
trecuse destul de ușor peste ea. Nu și Victor Ionescu, tatăl lui Andrei, care stătuse toată noaptea în camera de alături și ascultase conversația dintre el și Cateluța. Era, de fapt, o cameră improvizată și doar un paravan subțire, mascat de tencuială, despărțea cele două încăperi care fuseseră una singură, la un moment dat. Pe Victor îl amărâse rău toată întâmplarea și abia se abținuse să n-o dea pe Cateluța afară chiar atunci. Apoi, luni în șir și chiar ani fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
era adunat în capul lui Josh. Și era într-adevăr uimitor, câte documente erau strânse acolo, de fapt, un roman întreg, căci Josh scrisese un istoric detaliat al casei. Imediat sub fotografia care înfățișa clădirea, așa cum arată ea acum, cu tencuiala albă, crăpată și umflată ca o coajă de cartof copt, cu cerdacul străjuit de coloane înflorite și curtea năpădită de buruieni, urma un istoric, scris cu „Times“, la un rând: Imobilul din Calea Victoriei, 144 a fost construit cu aproximație la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
tavanul înalt al biroului său, bucurându-se de amplitudinea apartamentului pe care poziția sa i-o conferea. Învățase obiceiul de a ignora minusurile grandorii sale, vopseaua care se cojea ici și colo, petele de igrasie de sub fereastră și crăpăturile din tencuială. Pentru un moment își țuguie buzele ironic, ca și cum tocmai îi veni un gând amuzant. Era un bărbat frumos și foarte plăcut. Ținea la amândouă aceste atribute, fiind conștient de propria calitate de a-i recomforta pe ceilalți prin simpla sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Într‑o nesfârșită Încâlcitură de relee care se lăsau În jos și se Înălțau, iar cădeau, iar se Înălțau. Pe portativele sârmelor fixe poposeau vrăbiile, care ba Își luau zborul, ba se Întorceau să se odihnească. De‑a lungul trotuarelor, tencuiala coșcovită lăsa la vedere, În lumina asfințitului, roșul originar al cărămizilor. Rareori trecea câte un automobil În zilele acelea. Ce vedeai erau trăsuri, camioane cu gheață, camioane cu bere și cai uriași care le trăgeau. Deosebeam oamenii după fețele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ruinele unui sat. Curios din fire, m-am apropiat de acele rămășițe. Casa stăpânului se pare că rezistase cel mai bine maiului timpului. Acoperișul se surpase în interior, în timp ce o parte dintre coloane erau încă în picioare, având urme de tencuială roșie. Celelalte case, prăbușite cu totul, erau năpădite de muri și de tufe de soc din care răsăreau cioturi de grinzi arse. Acolo unde fusese piața, lângă o adăpătoare de piatră, zăceau la pământ două statui sparte. Una de bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
erau luate în stăpânire de ciori, și, la căderea întunericului, păpăludele încercau să dibuie cele câteva turme de capre rămase la balta din câmpie. Casele și clădirile își pierduseră frumusețea de odinioară, acoperișurile stăteau într-o rână, zidăria era ruinată, tencuielile și fațadele, mâncate de pete ca de râie. Toate spațiile goale erau ocupate de colibele sclavilor eliberați de pe pământurile romane, ridicate din te miri ce materiale. Străzile erau murdare și împuțite. Dincolo de asta, nu se mai știa dacă orașul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
unde-și ținea vasele, penelurile și culorile și a luat puțin ocru roșu. A spălat o bucată de zid cu apă, frecându-l apoi cu rădăcini de pir gros. A înmuiat penelul în acel amestec, a desenat un dreptunghi pe tencuiala curată, și în interiorul lui a pictat numărul 625 între două columbe. - Uite, o să mă rog pentru ca aceste două suflete, eliberate din trup în acest an, să zboare ca pasărea pe cer, iar cel care va vedea inscripția o să se reculeagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
noua clădire de oaspeți a mănăstirii, Îți pot da și ție o cameră aici pe toată perioada șederii tale, ai văzut că a trebuit să demolăm vechea casă cu prispă, abia se mai ținea în bârne, un perete întreg de tencuială i-a căzut în primăvară după multele ploi, trecem prin camerele frumos mobilate, cu tot confortul necesar, inclusiv toalete, cu rezervorul alb smălțuit din care se trage apa, la privirea mea uimită părintele îmi explică, Sper să rezolv o dată pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cât m-am zbătut pentru fonduri, ne reluăm inspecția prin clădire, Mai am în plan un nou amplasament pentru chilii și pentru casa preoțească, O dărâmați pe cea veche? întreb eu îndurerat, Sunt nevoit s-o fac, în pod plouă, tencuiala se crapă, e făcută din cărămizi de pământ și nu mai ține mult, vreau să extind mănăstirea, trebuie să mă gândesc și la ziua de mâine, cu mâinile împreunate la brâu, în sutana neagră, părintele Varava privește spre viitor, Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu cunosc împrejurările în care eu mă aflu aici, se declară satisfăcuți cu înțelegerea făcută, îi mulțumesc părintelui pentru tot, hotărăsc că vor face mâine un drum să-și aducă restul sculelor și vopselele, iar de luni vor începe cu tencuiala, se ridică amândoi de la masă, părintele îl cheamă pe Daniel, copilul mereu prezent la chemarea părintelui, îl trimite cu meșterii la bucătărie, să fie ospătați meșterii cum se cuvine, mie îmi face semn să rămân, privesc lung pe fereastra ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
brațele a răstignire meșterul și-mi arată, în stânga proscomidia, iar în dreapta diaconoconul și semicalotele, destul de mult spațiu de pictat și chiar incomod, dar fiecare imagine va fi la locul ei, se-apropie de perete meșterul și-și trece palma peste tencuiala aspră, dă din cap mulțumit apoi își caută cu înfrigurare prin buzunarele largi ale pantalonilor țigările, după ce și-a aprins țigara cu ea între cele două degete îmi explică, Conca absidei sau calotă, cum i se mai spune, tradiția a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
hmm, își ridică nemulțumit meșterul privirea spre înalt, Trebuie să mă gândesc și la următoarea problemă, ochii mei văzători și neștiutori se uită în direcția privirii meșterului, dar, spre deosebire de ochii lui deprinși a dibui problemele de dincolo de lumea informă a tencuielii zgrunțuroase, ochii mei bâjbâind încă, Aici unde se presupune a fi cupola îl avem pe Iisus Pantocrator, și firul rar al cuvintelor sale urmează înceata depanare a gândului, liturghia îngerească, în conca absidei o avem pe Maria mijlocitoare cu pruncul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pruncul Iisus pe brațul ei drept, cum îi place meșterului și nu pe stângul sau ținut cu amândouă mâinile, Maica Domnului mijlocitoarea, doi îngeri arhangheli o vor încadra, dar îngerii se vor ivi din culoare numai mâine, acum îi ascunde tencuiala oarbă, ei stau acolo așteptând în lumea informă a ideilor, așteptând, mâine meșterul îi va face vizibili, într-o singură zi a pictat-o, cu tron cu tot și cu pruncul jertfei pe brațul ei drept, a pictat-o fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]