1,120 matches
-
un comportament tipic feminin. Stă în fața oglinzii ore întregi pentru a-și construi o „poză”, își schimbă hainele de câteva ori pe zi, se pudrează. Acest comportament trădează o timiditate care îl împiedică să se apropie de o fată. Sandu teoretizează chiar seducerea urâtelor: „Vorbeam cu fetele urâte. Curios, ca să intru în vorbă cu ele, nu simțeam nici o emoție... Față de o urâtă eram incapabil să mă angajez în vreun fel.” Sandu se îndrăgostește de o ființă colectivă, de un grup de
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
ficțiunile. Cei doi se despart prin telefon și astfel începe calvarul contrapunctului. În romanele anterioare contrapunctul era sincronic, se surprindeau trăirile unui singur narator, pe când în romanul acesta postum, primul tip e însoțit de cel diacronic, practicat de Huxley și teoretizat astfel de Holban: „Să poți asista cum numai la cinematograf se poate face, la două scene aproape în același timp! Viața mea și viața Daniei.” Cei doi au propriile vieți care se mai întâlnesc din când în când, Sandu fiind
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
lipsa de frenezie, faptul că sunt prea elaborate. Scrisul păstrează „urma” personalității sale, iar analiza grafologică a scrisului unui personaj oferă date în ceea ce privește temperamentul ființei virtuale. O temă nouă este cea privind importanța numelui, eticheta convențională a unei identități. Dania teoretizează această noua temă: „numele este o cameră în care doarme și mănâncă toată lumea. Toți ți-l întrebuințează. Cele care au mai fost în viața ta înainte de mine s-au jucat cu el, l-au transformat cum au crezut ele
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
aparține și au dreptul să facă orice cu el.” Se observă ecoul unui celebru motiv proustian, cel al obișnuinței. Ea ezită să-i spună lui Sandu pe nume, iar acesta se trezește transformat în omul fără nume și fără însușiri. Teoretizând asupra numelui, Dania își câștigă drepturi egale cu bărbații scriitori, așa cum Ioana cea inteligentă își câștigă propria expimare și o voce distinctă. „Cum e și normal, <<romanul>> lui Mirel are și capitole erotice. În călătoria întreprinsă în Orient, băiatul reține
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
aici n-a fost cazul să tai nici măcar un cuvânt. Cum era Cristi pe platou? Era la fel de calm? Era preocupat sută la sută de filmul pe care vroia să-l facă. Nu vorbea despre nimic altceva. Nici despre film nu teoretiza prea mult, pentru că teoria nu prea-i bună când te-apuci de treabă. Era preocupat de locul pe care trebuia să-l aibă camera. Ne spunea ce avem de făcut și pe urmă încerca să vadă dacă e bine să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
atributele divinului. Prostia este demonismul fanatismului profan. ADAOS. Despre prostul care prostește și despre prostul prostit. - Comunismul își face intrarea în istorie sub forma marelui dezvăț. El pune la îndoială totul și respinge orice proiect care l-a precedat. El teoretizează marea ruptură și cuvântul "critică" este cel mai des invocat. El este romantic și înnoitor și spulberă orice certitudine născută înaintea lui. Singurul lucru pe care comunismul nu-l pune la îndoială este proiectul propriu. De aceea comunismul se instalează
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Cu dotarea lui de excepție, el a simțit nevoia să se confirme opunîndu-se. Întâlnirea lui cu Noica a căzut în raza acestui refuz de principiu, a unei înclinații dizolvante care, într-o măsură, e semnul oricărei personalități precoce. Deși a teoretizat de timpuriu și într-o manieră aproape romantică, necesitatea întîlnirii cu autoritatea gurului, spiritul negației care-l domină i-a refuzat din capul locului condiția unui discipolat pacient. De aceea, tot ce a primit de la Noica, Andrei nu a primit
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mine, în orizontul judecății. Și nu avea dreptul să o facă măcar pentru faptul că era singurul care mi-a cunoscut cartea despre Goethe în întregul ei, deci și capitolul despre goethitate (das Goethetum), în care arătam că Goethe a teoretizat devenirea întru devenire, dar de trăit, a trăit devenirea întru ființă. Era deci tocmai capitolul prin care Goethe a obținut silogismul și mă despărțeam astfel de el nu judecîndu-l, ci mîntuindu-l cultural, deci creîndu-i un destin; pentru că orice destin adevărat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
n-ar mai fi existat. El ar fi putut face abstracție de ceea ce ajunsese să înțeleagă. Versiunea românească a lui Hamlet o avem în leneșul din povestea lui Creangă. Deosebirea este că acesta "merge pe scurtătură"; el nu explică, nu teoretizează, nu are nevoie de cinci acte pentru a părăsi scena. Povestea lui e scurtă pentru că trece direct la concluzie; ca și Hamlet, leneșul lui Creangă a înțeles. Numai că el nu mai întîrzie nici o clipă "aici": nu vrea să reașeze
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
autohtonă asupra tragediei eline relația dintre om și soartă, cu afirmarea progresivă a individului conștient și răspunzător pentru propriile fapte. Dramaturgii români cercetați în lucrarea de față nu aderă la o mișcare literară care să-și propună revigorarea antichității. Își teoretizează rareori opțiunile în scurte texte conexe, prefețe ca cele scrise de Victor Eftimiu sau articole ca ale lui Radu Stanca. Acționează sporadic și disparat, nu imprimă o schimbare de direcție în teatrul românesc. Cu toate acestea, operele lor sunt destul de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
da curs unei astfel de problematici și voi considera pădurea un bun comun (vezi McKean, 2000, p. 29). Guvernarea în comun va fi analizată prin punerea în oglindă a informațiilor extrase din studiul lui Stahl (1998) cu elementele de analiză teoretizate de Ostrom și colaboratorii săi, precum și cu caracteristicile situațiilor de guvernare despre care aceasta consideră că generează o exploatare sustenabilă a resurselor. Astfel, în cele ce urmează, voi puncta cadrul de analiză necesar pentru demersul de față. În primul rând
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
nu sunt în competiție ca femei. Chiar este foarte bine. Întodeauna ai nevoie de purtători de cuvânt, de purtători de idei suplimentari, fie ele și femei, dacă se poate, complet pe gratis, în virtutea admirației și recunoștinței. Momentul conflictual apare atunci când teoretizezi altfel, gândești altfel, ai alte perspective. Bărbaților obișnuiți nu le provoacă ușoară confuzie de roluri teoriile feministe și pretențiile impuse de femei? Dar ei oare de ce ne cer să fim de toate? Nu prea înțeleg. De ce mie, de exemplu, mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
lume posibilă. E un joc cu mărgelele de sticlă care îți creează un confort intelectual și moral nemaipomenit. Am cunoscut acest confort și m-am bucurat de el. Însă, între timp, am observat că există o flagrantă ruptură între ceea ce teoretizam eu și, pe de altă parte, situația reală a diferitelor categorii de oameni din România. Mai este și un alt aspect. Mă refer la tendința de a identifica un domeniu cu o persoană sau un grup restrâns de persoane. De
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
de alte perspective. Să crezi că e bun și valoros numai ce se întâmplă să știi tu mai bine este, desigur, o stupiditate. Eu cred că viziunea din alt unghi e foarte importantă, chiar esențială. S.A.: Este ceea ce practici și teoretizezi constant tu: perspectivismul. Alții îi spun „multiperspectivism”. În istoriografie, de pildă în domeniul analizei manualelor școlare, s-a făcut mult caz de asta, dar părerea mea este că în acel caz precis programul epistemologic a fost sufocat de cel politic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
noi la facultate“. De la Media Pro mi s-a spus să vin să predau la Facultatea de Jurnalistică. Același lucru de la Academia Diplomatică. Să predau ce? Eu nu știu nimic anume, n-am o specializare clară și nu pot să teoretizez nimic. Eu mă joc. Or, să predai unor copii cu nonșalanță ideea ludică nu este un lucru bun. Copilul, tânărul, când se formează, vrea sistem, limpezime, fermitate, referințe sigure, niște elemente formative de bază, niște principii. Or, eu nu pot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
de atâta timp, teoriile, trebuie înregistrate mai multe povestiri ale vieții femeilor și cu membrilor unor grupuri diverse din punct de vedere cultural. Vocilor feminine trebuie să li se ofere ocazia de a se face auzite, analizate și să se teoretizeze pe marginea lor, cel puțin pentru a vedea dacă ar putea exista un echivalent feminin al monomitului, astfel încât cercetătorii să fie capabili să determine mai eficient similaritățile și diferențele dintre experiențele masculine și cele feminine și să caute o sinteză
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
de ani de când a avut ideea acestui film, va reuși ca într-o bună zi să „scape“ de el, aruncându-l pe ecran. Restul e tăcere e însă destul de inconsistent și nu stă în picioare cu totul decât dacă-l teoretizezi. Emoția e rece, dar se încălzește uneori - de pildă, când trebuie filmată bătălia de la Vidin (secvență antologică), la horă sau când Ioana Bulcă își spune monologul. Imaginea realizată de Marius Panduru e superbă. N-am detectat, din păcate, o energie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
imperii, devine centrul lumii negustorilor. Venețienii fixează prețurile principalelor mărfuri, manipulează cursul monedei lor, acumulează profituri, fixează canoane estetice, arhitecturale, picturale și muzicale. Scriitori, filosofi, arhitecți - cărora Palladio le va fi maestru ceva mai târziu - vin să scrie și să teoretizeze aici, înainte de a-și răspândi ideile de-a lungul și de-a latul Europei. Catolic fiind, orașul se distanțează totuși de Roma și nu lasă să i se impună nici o morală. Veneția domină Europa: la sfârșitul secolului al XIV-lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
urmare, este tentat să-l prevadă. La Genova, ca și în alte locuri, această clasă creativă este foarte influențată acum de scrierile unor evrei exilați din Spania, cum ar fi Isaac Abravanel, și de cele ale lui Jean Bodin, care teoretizează, pentru prima dată în Franța, conceptul de suveranitate și care se face avocatul toleranței religioase. Trecută, la începutul secolului al XVI-lea, sub dominație spaniolă, Genova devine astfel, pe la 1560, prima piață financiară a Europei, „inima” capitalismului epocii. Stăpâni ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
democrație de piață. în același an, la Londra, John Locke publică un Tratat asupra guvernării, în care expune teoria guvernării democratice, făcând din libertatea individuală un drept natural și inalienabil. în același an, în Franța se naște Montesquieu, care va teoretiza separarea puterilor în stat și libertatea politică. Națiunile se vor constitui de-acum în jurul idealului de egalitate; diferențele, rău văzute de democrație, vor rămâne necesare pieței. Idealul iudeo-grec continuă să-și extindă imperiul. în secolul al XVIII-lea, bogăția Marii Britanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
cuvinte stranii! E oare cu putință a le mai corija, a face ceva din ele? Mai nu cred, dar în sfârșit să cercăm.” (Ed. cit., pag. 188) Criticii „moderni” sau „postmoderni” ai operei (și biografiei!) poetului „național” (el însuși a teoretizat asupra naționalului artistic) nici nu trebuie să se mai ostenească în inventarea argumentelor pentru „demitizarea” poetului, deoarece le oferă chiar el cu absolută sinceritate (este adevărat, în corespondența intimă). Mai greu le-ar fi să explice cauza acestei schimbări de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
cuvinte stranii! E oare cu putință a le mai corija, a face ceva din ele? Mai nu cred, dar în sfârșit să cercăm.” (Ed. cit., pag. 188) Criticii „moderni” sau „postmoderni” ai operei (și biografiei!) poetului „național” (el însuși a teoretizat asupra naționalului artistic) nici nu trebuie să se mai ostenească în inventarea argumentelor pentru „demitizarea” poetului, deoarece le oferă chiar el cu absolută sinceritate (este adevărat, în corespondența intimă). Mai greu le-ar fi să explice cauza acestei schimbări de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Și nu foarte drept. — Exact. Nu foarte drept, dat fiind felul cum îi prezenta uneori într-o lumină nefavorabilă pe Mircea Eliade, pe Belu Zilber și așa mai departe. — Mă așteptam să ziceți că vă place Cioran, cel care a teoretizat nevoia regenerării spirituale a României, revitalizarea poporului prin acțiune, prin ieșirea din starea vegetativă de legumă. — Cărțile lui Cioran le-am citit aproape în întregime în anii ’90. Era anul când am terminat facultatea, erau anii în care se publicau
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
Părinții mei erau oameni simpli, nu erau oameni cu studii. Câștigau doar din ce munceau. V-am mai spus: tata mergea la serviciu la CFR, după care mergeam toată familia, cu sora mea, pe câmp și lucram. Nu s-a teoretizat prea mult. Ai mei nu erau în postura unor cititori de cărți. Ne-au spus încontinuu, și surorii mele, și mie, că trebuie să învățăm. Trebuie să învățați, să nu rămâneți aici. Ăsta era laitmotivul pe care, în general, oamenii
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
a fost consecința cea mai gravă e regimului trecut. De această infantilizare e legată și pierderea reperelor morale. Nu mă supăr că m-a întrerupt, știu că-l enervează când mă laud cu nonconformismul meu. Îl îndemn să continue să teoretizeze, dacă asta îi place. Dar el mă privește zâmbind și scoate o cărțulie din buzunar: De la Sancho Panza la Cavalerul Tristei Figuri de Livius Ciocârlie. — „A murit Costică, vărul lui T. A murit înjurând democrația. Toți țăranii spun la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]