1,090 matches
-
poate face este posibil să iasă la iveală cerințe teoretice, întrebări teoretice, în fine, chiar teoretizări. Și activitatea politică ridică unele chestiuni relevante din punct de vedere teoretic, la care specialistul în politică poate să răspundă apelînd la cunoștințele și teoretizările sale [Sartori 1995]. Dahl [1967; 1985a; 1985b] își manifestă interesul pentru această perspectivă, și demonstrează, prin studiile sale temeinice asupra naturii și asupra schimbării regimurilor democratice că, "dacă studiul politicii nu dă naștere și nu este orientat de teorii generale
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
și sugestia de a urma direcția economiei politice (political economy), adică a unui studiu complementar, care să combine variabilele economice cu cele politice. E adevărat că și cri-ticii au avut rolul lor în scoaterea la lumină a multora dintre neajunsurile teoretizărilor în economie, a vizibilelor lor distonanțe față de noile fenomene, a slabei lor capacități predictive. Cu toate acestea, sub cel puțin un aspect, s-au înregistrat pași înainte care pot să-i încurajeze pe cei care gîndesc la fel ca Mitchell
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
parte, înfiriparea unei tradiții indigene, cu aceleași ambiții de a oferi o teorie generală a societății (cazul lui Jurgen Habermas), cu aceeași vocație totalizatoare. Deși dorește să înainteze într-o direcție empirică, știința politică germană înregistrează o tendință aparte către teoretizare, aspect care o face să devină unică în panorama internațională. În Franța În Franța, tradiția mai puternică nu pare să fi fost nici cea a unei filozofii politice globale, nici cea a prescrierii unei lumi mai bune. Dacă e să
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
un ritm destul de lent și inegal. O istorie scurtă, marcată de raporturile strînse cu cultura Statelor Unite și care riscă să rămînă divizată și fragmentată. La nivelul intențiilor, totuși, știința politică italiană pare să caute un echilibru între cercetarea empirică și teoretizare, fără să ajungă o simplă istorie politică și fără a atinge nivelul unei teoretizări abstracte (pentru un bilanț, Graziano 1986). În Spania În Spania întoarcerea la democrație a fost precedată, într-o mică măsură, și însoțită, în mod simțitor, de
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
cultura Statelor Unite și care riscă să rămînă divizată și fragmentată. La nivelul intențiilor, totuși, știința politică italiană pare să caute un echilibru între cercetarea empirică și teoretizare, fără să ajungă o simplă istorie politică și fără a atinge nivelul unei teoretizări abstracte (pentru un bilanț, Graziano 1986). În Spania În Spania întoarcerea la democrație a fost precedată, într-o mică măsură, și însoțită, în mod simțitor, de viguroasa dezvoltare a științei politice. Cercetători formați în mod diferit, mai întîi în străinătate
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
a lui Dewey și, în consecință, contactul cu toate celelalte științe sociale, începînd cu psihologia behavioristă. Sintetizînd, știința politică din SUA este evident empirică, orientată către soluțiile problemelor politice mai urgente, mai ales în domeniul relațiilor internaționale, puțin înclinată către teoretizare, raportîndu-se la modelul de democrație al propriei țări. O sinteză a cercetărilor și publicațiilor a aproximativ 16000 de politologi, majoritatea profesînd în mediul universitar, este o operație absolut imposibilă. Tendințele dominante pot să reflecte o perioadă trecută; tendințele care se
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
de exemplu în domeniul comportamentului electoral, în analizele partidelor politice, în sectorul studiilor referitoare la parlament și la reprezentarea politică), și nu a unei teorii generale a politicii, deși mulți caută, în mod conștient, să se mențină pe ca-lea teoretizării generale. Dar, pentru a străbate acea cale este indispensabil să dispună de un sistem conceptual unificator și acceptat. Conceptele teoretice Pentru moment, în domeniul teoriei politice, concurența dintre sistemele conceptuale este destul de puternică, așa încît un specialist a adus în
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
în largul mării și trebuie să recurgem la reparații, chiar destul de dese și de serioase, la instrumentele de la bord și la pluta în sine, fără să o oprim din navigație și fără a ne întoarce la mal. Așadar, știința și teoretizarea nu acționează prin acumularea de date și studii, ci prin intermediul unor astfel de înlocuiri care duc, în final, la modificarea structurii plutei, deci a teoriilor. În ceea ce privește știința politică de la sfîrșitul anilor '90, pare dificil să nu descoperi alături de un număr
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
urne, ci și în forme noi și mai puțin folosite. De altfel, s-a anticipat deja că participarea electorală nu se suprapune participării politice; de altfel, mulți autori au remarcat că acest comportament electoral reprezintă un teren de cercetare și teoretizări distinct în raport cu participarea politică. Neîmpărtășind această poziție, care nu surprinde conexiunile destul de relevante dintre participarea electorală și alte forme de participare politică, în analiza noastră ne-am oprit asupra unor acțiuni specifice participării electorale. Să ne îndreptăm acum privirea către
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Linz 1966, CVII]. Participarea și influența politică Problema pusă de Michels și anume cum reușesc indivizii obișnuiți, simpli membri înscriși să exercite o influență asupra leadership-ului și asupra deciziilor lui rămîne oricum deschisă, aflîndu-se în atenția a numeroși cercetători: dintre teoretizările recente trebuie amintită cea a lui Albert Hirschman [1982]. Acest cercetător distinge trei modalități prin care cei înscriși într-o organizație sau consumatorii unui produs (pentru că analiza e realizată pe analogia între întreprinderi, partide și stat) pot influența organizația însăși
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
neo-progresiste, în sens larg. Pornind de la ampla recunoaștere a modalităților de articulare și de intermediere a intereselor, Philippe Schmitter a ajuns să distingă un model de raporturi între organizații și stat, numit neo-corporatism. Chiar dacă cea mai mare parte a acestei teoretizări e orientată către înțelegerea modalităților de policy-making în țările guvernate de partide de stînga (laburiste, social-democrate, socialiste), și către explicarea raporturilor dintre partidul de guvernă-mînt, sindicate și asociații antreprenoriale în elaborarea unor politici publice importante, ea permite, totuși, îndreptarea atenției
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
a autorilor au căzut de acord asupra necesității de a lega politica publică de probleme sociale, economice și politice care ies în prim plan. Răspunsurile în ceea ce privește realizarea unei politici publice s-ar putea explica printr-o serie de faze. Prima teoretizare în domeniu este făcută de Harold Lasswell [1975, 659, dar ediția originală datează din 1956], care găsește șapte faze: Fazele realizării politicilor publice 1.informare, caracterizată prin strîngerea de informații, previziune și planificare; 2.promovare, caracterizată de promovarea de politici
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
prescrierilor; 5.aplicare, caracterizată prin calificarea finală a conduitei, pe baza prescrierilor; 6.evaluare, caracterizată prin estimarea reușitei sau a falimentului deciziilor; 7.terminare, caracterizată de încetarea prescrierilor și a instituirilor ce făceau parte din regulament. O multitudine de soluții Teoretizările ce au urmat nu au adus noutăți semnificative față de punctul de vedere al lui Lasswell; cel mult, au făcut unele precizări și aprofundări. Exprimată de către societate sau descoperită și produsă de autoritățile publice, problema care și-ar putea găsi o
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
scientist, fie necesitatea ca political scientist să formuleze propuneri pentru adecvarea instituțiilor, structurilor, proceselor; deci, pentru a îmbunătăți randamentul politicii. Dacă studiul politicilor publice nu vrea să devină arid, activitatea de consultanță decizională are absolută nevoie de reflecțiile și de teoretizările științei politice [Cotta 1989]. La rîndul său, dacă știința politică nu vrea să se închidă în turnul de fildeș al teoretizărilor abstracte și, deci, sterile, trebuie să se confrunte în mod critic cu policy studies. Merită să încheiem această discuție
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
studiul politicilor publice nu vrea să devină arid, activitatea de consultanță decizională are absolută nevoie de reflecțiile și de teoretizările științei politice [Cotta 1989]. La rîndul său, dacă știința politică nu vrea să se închidă în turnul de fildeș al teoretizărilor abstracte și, deci, sterile, trebuie să se confrunte în mod critic cu policy studies. Merită să încheiem această discuție amintind mesajul fundamental al lui Easton [1971, 53]: "Cercetarea nedirijată de teorie se poate dovedi nesemnificativă și teoria nesusținută de date
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
considerare, ca bază pentru definirea și pentru evaluarea democrațiilor existente în prezent și ca sugestie pentru dezvoltările viitoare. Teorie și realitate Totuși, una sînt democrațiile reale [Allum 1991], altceva, cu totul diferit, sînt teoriile asupra democrației [Sartori 1993]. Distanța între teoretizări și realitate măsoară spațiul care, din cînd în cînd, ținînd seama de timpuri și de sisteme politice, trebuie sau poate fi acoperit. Totodată, această distanță indică motivele, de multe ori ușor de înțeles, justificate, ale nemulțumirii față de democrațiile existente, și
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
acum este obiectul unor serioase dezbateri, definiția propusă de economistul austriac Joseph Alois Schumpeter a cîștigat multă considerație în acești ani, atît pentru că este predominant procedurală, cît și pentru că în jurul ei și pornind de la ea se pot dezvolta considerații și teoretizări mai rafinate și aprofundate [Ferrera 1984; Urbani 1984]. Definiția lui Schumpeter este valabilă, întrucît permite identificarea precisă a regimurilor democratice și a celor care nu sînt democratice, dar și evaluarea modului în care într-un regim democratic se amplifică sau
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
de curs. Câțiva dintre dumneavoastră au criticat conținutul unor cursuri, că partea istorică este prea dezvoltată în detrimentul conținutului. Câțiva ne-au criticat că seminariile nu sunt atractive la unele discipline; că la lucrările de practică nu faceți lucrări practice, ci teoretizarea cursurilor respective. De ce nu criticați pentru că sunt adevăruri?"13. D. T.: Adevărat. Avea dreptate. S. B.: Știau și ei că unii profesori erau mediocri, ca s-o spunem de-a dreptul. D. T.: Corect, așa era. S. B.: Și eu
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
urmărit traseul conceptului de "modă" în cele două direcții de studiu care s-au conturat: prima, corelativă evenimentelor social-politice și culturale ale începutului de secol XX, denumite prin termenul generic de "modernitate" și cea de-a doua, relaționată comportamentului colectiv, teoretizare dezvoltată cu precădere după anii '60. Totodată, am evidențiat tendințele recente de analiză a modei prin achizițiile teoretice și empirice aferente sociologiei consumului și studiilor culturale. Analiza semantică a termenilor "gust" și "manieră" întreprinsă în primul capitol m-a condus
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
îngrijire; o modă în aranjarea ambianței (locuință, mașină); o modă culinară, o modă în alegerea prenumelor copiilor etc. Chiar și orientarea către anumite subiecte în activitatea academică poate fi considerată tot o modă (U. Șchiopu, 1997, 459). În încercările de teoretizare și de cercetare a fenomenului modei, sociologii, psihosociologii, antropologii și istoricii recurg deopotrivă la exemplul modei vestimentare. Rațiunea acestui fapt provine din simpla observație că vestimentația reprezintă un fapt comun în toate societățile și în toate epocile. Desigur, în toate
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
lucrări celebre, respectiv Les lois de l'imitation (1890) a lui Gabriel Tarde, Psychologie des foules (1895) a lui Gustave Le Bon și Règles de la méthode sociologique (1895) a lui Émile Durkheim, analiza modei vestimentare a cunoscut diverse linii de teoretizare. Astfel, pe un parcurs cronologico-bibliografic care începe cu lucrările citate anterior și până în anii '60, putem repera trei direcții separate, dar complementare, cu ajutorul cărora a fost explicată moda ca fenomen social (J.I. Nelson, 2007, 178). Prima interpretare tratează moda ca
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
Fashion. Istoricul Valerie Steele, coordonatoarea acestei enciclopedii în trei volume, subliniază că cele 642 de concepte-intrări ale cărții sunt rodul unei colaborări internaționale între cercetătorii preocupați de discursul științific al modei. "În ultimii ani, asistăm la o schimbare majoră în teoretizarea modei, prin cercetarea relației dintre vestimentație, corp și construcția socială a identității", afirmă în continuare Valerie Steele (2005, xvii). Din păcate, enciclopedia conține câteva erori care pun sub semnul întrebării acumulările teoretice ale studiilor modei, și anume: antropologul Alfred Luis
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
reprezintă "un set de coduri și convenții care reglementează comportamentul vestimentar acceptat sau inacceptat" (J. Craik, 1993/2005, 4). În acest sens, atrăgea atenția Jennifer Craik, fashioning the body reprezintă o trăsătură universală a culturilor, ceea ce pune sub semnul întrebării teoretizarea modei ca fenomen particular al culturii europene (cf. J. Craik, 1993/2005, 5). Din definițiile citate anterior putem desprinde câteva note definitorii ale modei: 1) aceasta reprezintă o formă de comportament social temporar acceptat în societate; 2) care traduce preferințele
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
se fondează pe celebrele caracteristici ale conducerii: moda se propagă prin liderii de opinie din clasa socială căreia îi aparține individul și din grupul de referință al acestuia (Ch.W. King și J.O. Summers, 1986, 44). Această direcție de teoretizare nu a fost însă impusă de studiile modei. Rezultatele cercetărilor privind efectele limitate ale mass-media au creat premize favorabile pentru a explica cum sunt orientate comportamentele dictate de modă. Începând din 1940, cercetările realizate de către Paul F. Lazarsfeld, Bernard Berelson
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
lecturilor este aspectul important, specific sau de substanță al disciplinei și este bine surprins în tratarea lui Papadopol prin cele două praxisuri coexistente în școli: pe care le-am numi, praxisul abordării hermeneutice, bazat pe emoția intelectuală, prin excesul de teoretizare analitică și praxisul cunoașterii intuitive sau sugerate, bazat pe emoție estetică. Aceste observații nu mai apar la Ilioasa, care se limitează la o descriere a organizării acestora. VII. Predarea gramaticii este considerată importantă numai în măsura în care slujește scopurilor disciplinei. Există și
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]