1,088 matches
-
considerabilă care apare din discuția asupra importanței procesului și a instituțiilor în această disciplină. Variabile de proces Snyder încearcă să producă teorii explicative realiste mai bine determinate introducând o serie de "variabile de proces". De fapt, aceasta implică regândirea naturii teoretizării la nivel sistemic și extinderea ei dincolo de structuralismul extrem de îngust al lui Waltz. Un sistem este un spațiu limitat definit de: a) entități care interacționează între ele mult mai intens decât interacționează cu altele din afara sistemului; b) structura în care
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
său de aplicabilitate, are o putere considerabilă. Snyder apreciază totuși corect, în viziunea mea că Waltz este vinovat de "parcimonie excesivă, în sensul că aportul explicativ al unor elaborări suplimentare depășește costurile reducerii generalității" (1996:167). Aceasta nu sacrifică totuși teoretizarea la nivel sistemic. Coalizarea, de exemplu, se referă la distribuția de amiciție și inamiciție, și deci nu este mai puțin sistemică decât distribuția de capacități. Nivelul sistemic al teoretizării nu se reduce la structură (care este doar unul din elementele
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
suplimentare depășește costurile reducerii generalității" (1996:167). Aceasta nu sacrifică totuși teoretizarea la nivel sistemic. Coalizarea, de exemplu, se referă la distribuția de amiciție și inamiciție, și deci nu este mai puțin sistemică decât distribuția de capacități. Nivelul sistemic al teoretizării nu se reduce la structură (care este doar unul din elementele definitorii ale sistemului). În mod similar, realiștii ofensivi și cei defensivi tratează de obicei motivațiile drept prezumate sau stipulate, identificând tipuri abstracte de actori și funcționând astfel tot la
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și gândirea greacă, legată de condițiile în care este posibilă cunoașterea vieții politice și sociale. Două aspecte merită amintite în această privință: în primul rând, ideea kantiană că reflecția asupra limitelor a ceea ce putem cunoaște este o parte fundamentală a teoretizării și, în al doilea rând, o idee hegeliană și marxistă conform căreia cunoașterea este întotdeauna și în mod ireductibil condiționată de contextul material și istoric; în cuvintele lui Mark Rupert (2003: 186), este întotdeauna "cunoaștere situațională". Deoarece teoria critică ia
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
este întotdeauna și în mod ireductibil condiționată de contextul material și istoric; în cuvintele lui Mark Rupert (2003: 186), este întotdeauna "cunoaștere situațională". Deoarece teoria critică ia societatea în sine ca obiect de analiză și deoarece teoriile și actele de teoretizare nu sunt niciodată independente de societate, sfera de analiză a teoriei critice trebuie să includă în mod necesar reflecția asupra teoriei. Pe scurt, teoria critică trebuie să fie auto-reflexivă; trebuie să includă o relatare a propriei geneze și aplicări în
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
un subiect cercetător să se poată detașa de lumea pe care o studiază. Aceasta contrastează cu concepțiile critice, care neagă posibilitatea unei analize sociale neutre axiologic. Recunoscând că teoriile sunt mereu înrădăcinate în viața politică și socială, concepțiile critice despre teoretizare permit o examinare a scopurilor și funcțiilor servite de anumite teorii. Cu toate acestea, în timp ce asemenea concepții asupra teoriei recunosc că influențele contextului social în care se situează subiectul sunt inevitabile, interesul care le ghidează este mai degrabă emanciparea față de
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
construi un cadru teoretic în măsură să reflecteze asupra naturii și scopului teoriei și să demaște atât formele evidente cât și pe cele subtile de injustiție și dominație din societate. Teoria critică nu doar contestă și deconstruiește formele tradiționale de teoretizare, ci pune probleme și caută să desființeze formele înrădăcinate ale vieții sociale care constrâng libertatea umană. Teoria critică internațională este o extensie a acestei critici la domeniul internațional. Următoarea parte a capitolului se concentrează asupra încercării teoreticienilor critici de a
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
caută să desființeze formele înrădăcinate ale vieții sociale care constrâng libertatea umană. Teoria critică internațională este o extensie a acestei critici la domeniul internațional. Următoarea parte a capitolului se concentrează asupra încercării teoreticienilor critici de a deconstrui formele tradiționale de teoretizare prin promovarea unei teorii mai auto-reflexive. Politica cunoașterii în teoria relațiilor internaționale Abia în anii 1980, la începutul a așa-numitei "a treia dezbatere", întrebările legate de politica cunoașterii au fost luate în serios în studiul relațiilor internaționale. Întrebările epistemologice
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
formă de reflectivitate teoretică bazată pe "perspectiva unui participant critic-reflexiv". Prin adoptarea acestor atitudini reflexive, teoria critică este mai degrabă o încercare metateoretică de a examina cum sunt situate teoriile în ordinile sociale și politice predominante, cum afectează această situare teoretizarea, și, cel mai important, posibilitățile de a teoretiza într-o manieră care contestă nedreptățile și inegalitățile întipărite în ordinea mondială existentă. Relația teoriei critice cu ordinea predominantă trebuie să fie explicată cu grijă. Deși refuză să ia ordinea predominantă așa cum
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
obiect de studiu și se întreabă cum a apărut această configurație, ce costuri aduce cu sine și ce posibilități alternative rămân imanente în istorie. Teoria critică este esențialmente o critică a dogmatismului pe care îl găsește în modelele tradiționale de teoretizare. Această critică descoperă asumpțiile neexaminate care ghidează modelele tradiționale de gândire și expune complicitatea acestora cu condițiile sociale și politice predominante. A te rupe de modelele dogmatice de gândire înseamnă a "de-naturaliza" prezentul, după cum a spus Karin Fierke (1998
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
pus sub semnul întrebării neopozitivismul formelor lakatosiene ale științelor sociale, cerând moduri interpretative de înțelegere, mai potrivite cu natura imposibil de cuantificat a multor fenomene sociale și cu subiectivitatea inerentă a oricărei observații. Și, normativ, ei au condamnat noțiunea de teoretizare neutră în raport cu valorile, argumentând că întreaga cunoaștere este legată de interese și că teoriile ar trebui să își propună în mod explicit să expună și să demonteze structurile de dominare și opresiune (Hoffman 1987; George și Campbell 1990). Sub umbrela
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
în adoptarea unei perspective de tip "a treia imagine", ce se concentrează numai pe interacțiunea dintre actori statali unitari. Tot ceea ce există sau se petrece în domeniul politicii interne este ignorat, și viziunea asupra politicii mondiale este constituită doar prin teoretizarea modului în care statele interacționează în domeniul extern, internațional. Scrierile influente ale lui Wendt oferă cel mai bun exemplu de constructivism sistemic. De fapt, s-ar putea argumenta pe bună dreptate că textele lui Wendt reprezintă singurul exemplu veritabil al
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
prima referindu-se la statutul, rolul sau personalitatea pe care societatea internațională o atribuie unui stat; cea de-a doua la factorii umani, materiali, ideologici sau culturali interni care fac un stat să fie ceea ce este. Din cauza atașamentului său față de teoretizarea sistemică, Wendt ignoră sursele corporative ale identității statale, concentrându-se pe modul în care contextele structurale, procesele sistemice și practicile strategice produc și reproduc diferite tipuri de identități statale. Deși elegantă teoretic, această formă a constructivismului suferă de o deficiență
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
inspirați de renașterea sociologiei istorice, constructiviștii au dominat noua literatură despre istoria internațională (Hall 1999; Kier 1997; Philpott 2001; Rae 2002; Reus-Smit 1999; Ruggie 1986, 1993; Thomson 1994; Welch 1993). În final, constructivismul poate fi creditat pentru că ajută la revigorarea teoretizării normative în Relațiile Internaționale. Nu pentru că s-ar fi angajat el însuși în reflecția filozofică despre natura a ceea ce este bine sau drept, un proiect ce fusese revigorat prin multitudinea de dileme etice aduse de sfârșitul Războiului Rece și avântul
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
acțiunea politică, cum argumentația și discursul condiționează consecințele și cum identitatea formează agentul, toate în moduri care contrazic așteptările teoriilor materialiste și raționaliste. Deși acest "idealism empiric" nu asigură răspunsuri la întrebări puse de teoreticienii etici internaționali, el contribuie la teoretizarea normativă orientată mai mult spre filozofie în două moduri: legitimează o astfel de teoretizare, demonstrând posibilitatea ca ideile să provoace schimbări la nivel internațional; și ajută prin clarificarea dinamicii și mecanismelor unei asemenea schimbări, continuând astfel dezvoltarea "utopismului realist" propus
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
în moduri care contrazic așteptările teoriilor materialiste și raționaliste. Deși acest "idealism empiric" nu asigură răspunsuri la întrebări puse de teoreticienii etici internaționali, el contribuie la teoretizarea normativă orientată mai mult spre filozofie în două moduri: legitimează o astfel de teoretizare, demonstrând posibilitatea ca ideile să provoace schimbări la nivel internațional; și ajută prin clarificarea dinamicii și mecanismelor unei asemenea schimbări, continuând astfel dezvoltarea "utopismului realist" propus de E. H. Carr. Constructivismul după 11 Septembrie De la începutul noului mileniu, dezbaterile în cadrul
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
dintre aceste dezacorduri a dispărut. Neorealiștii și raționaliștii încă mai cer codificarea constructivismului ca o paradigmă teoretică, capabilă să genereze ipoteze testabile și propoziții de tipul legilor. Dar printre constructiviști, centrul de greutate s-a îndepărtat de stilul wendtian de teoretizare, chiar dacă Wendt a continuat să producă o teorie inovativă și provocatoare (a se vedea Wendt 2003). Centrul de greutate s-a mutat, pe de o parte, spre un tip de cercetare mai eclectic și mai orientat spre problematică, iar pe
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
cercetare mai eclectic și mai orientat spre problematică, iar pe de altă parte, spre ramura critică a constructivismului, prezentă încă de la început. Totuși, aceasta nu a produs vreun consens puternic între constructiviști. Cum centrul de greutate s-a îndepărtat de teoretizarea generală, celelalte dezacorduri privind legătura cu raționalismul, probleme de metodă și natura critică a constructivismului au devenit și mai pregnante. Au persistat tendințele constructiviștilor din curentul american principal de a pleda pentru o diviziune analitică a muncii cu raționaliștii și
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a nega că atenția acordată de constructivism sensurilor intersubiective cere o metodologie interpretativă. Dar s-au și transformat într-un nou stil de gândire, unul ce abia mai poate fi recunoscut drept constructivism. Katzenstein a cerut o formă "eclectică" de teoretizare, care începe de la puzzle-uri empirice concrete și se inspiră din diverse teorii pentru a construi explicații convingătoare (Katzenstein și Okawara 2001/2 ; Suh, Katzenstein și Carlsen 2004). Constructivismul devine astfel unul dintre instrumentele savanților, iar convenționalismul metodologic este luat
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a avut mult de-a face cu sfârșitul Războiului Rece. Totuși, atacurile teroriste de la 11 Septembrie, care au fost la fel de imprevizibile ca și căderea Zidului Berlinului, nu au determinat o schimbare tectonică în natura constructivismului, sau în domeniul general al teoretizării relațiilor internaționale. Există o senzație generală că istoria a readus acest domeniu la problematicile legate de putere, hegemonie și state, iar unii au tras concluzia că acest lucru avantajează formele realiste de gândire. Rămâne totuși să vedem dacă realiștii, constructiviștii
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
transformare a sistemului, fie din partea democrațiilor liberale, care încearcă să redefinească normele suveranității și guvernanței globale, fie din partea organizațiilor teroriste ce caută să pună capăt ordinii mondiale capitaliste liberale. Concluzie Afirmarea constructivismului a vestit o reîntoarcere la o formă de teoretizare mai sociologică, mai istorică și mai orientată spre practică în Relațiile Internaționale. Dacă raționaliștii au redus socialul la interacțiunea strategică, au negat factorul istoric susținând forme dezrădăcinate, universale de raționalitate și au redus arta practică a politicii la calculul maximizării
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
o mare parte din primul val al teoriei critice interna-ționale, mai ales cea postmodernă, dar acea contribuție nu a atins niciodată aceeași centralitate în cadrul sectorului american al disciplinei. Unul dintre motivele succesului constructivismului în Statele Unite a fost accentul pus pe teoretizarea fundamentată empiric mai degrabă decât pe critica meta-teoretică, o orientare ce contrazice mult mai puțin curentul principal. Totuși, odată cu succesul a venit și normalizarea, și aceasta a dus la uitarea angajamentelor teoretice care erau puncte centrale ale constructivismului în primii
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
relațiilor internaționale; (2) feminismul analitic, care folosește genul drept categorie teroretică pentru a pune în evidență prejudecățile de gen asociate conceptelor din Relațiile Internaționale și a explica aspecte constitutive ale Relațiilor Internaționale; (3) feminismul normativ, care reflectează asupra procesului de teoretizare ca parte a agendei normative pentru schimbări politice și sociale. Aceste forme nu prefigurează și nici nu sugerează vreo epistemologie feministă proprie. De exemplu, analiza lui Berman (2003) asupra modului în care statele europene își protejează granițele prin politici împotriva
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
inseparabile de distincția de gen dintre sfera publică și cea privată, instituționalizată în interiorul statelor, precum și între state. Aceste concepte sunt identificate în mod special cu masculinitatea și cu experiențele și cunoștințele bărbaților, derivate dintr-o sferă publică dominată de bărbați. Teoretizarea, după cum susțin Burchill și Linklater în introducerea acestui volum (Capitolul 1), este "procesul prin care conferim înțeles unei lumi presupus obiectivate care există "undeva acolo"". O analiză feministă pune în evidență schema conceptuală a Relațiilor Internaționale ca o modalitate printre
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
puterea și suveranitatea". Pentru curentul feminist din Relațiile Internaționale, aceste opoziții conceptuale reproduc dilema securității ca profeție care se autoîndeplinește și reinstituie politica masculină de putere, limitând astfel posibilitățile pentru alternativele feministe. Feminismul normativ Feminismul normativ reflectează asupra procesului de teoretizare din Relațiile Internaționale ca parte a unei agende normative pentru schimbare globală. Toate teoriile feministe sunt normative, în sensul că ne determină să punem la îndoială anumite sensuri și interpretări din teoria Relațiilor Internaționale" (Sylvester 2002: 248). Feminiștii sunt în
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]