64,222 matches
-
23. La Mateiu I. Caragiale, avem primii homosexuali și lesbiene, și aceasta într-o perioadă în care moda romanelor romanțioase, de mistere sau de capă și spadă, abia trecuse”. 24. Iată, aș zice în fugă, ce-nseamnă să stăpânești o teorie a personajului în devenirea lui, nu numai pedestră, prin echivalențe,dar mai cu seamă prin afirmarea sa tipologică, de la Eugenio d ‘Ors citare (tip, arhetip, ectip). 25. Informarea la pas, derulează în timp formulări cu speranțe stilistice individuale, particulare de
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
să faci. Focalizarea, în afara catedrei, s-a instalat în spațiul pasiunii pulsatorii pentru proză. Adică pentru un domeniu atât de important, încât nu te poți mișca în lumea ideilor, a existenței propriu zise dacă nu-ți orientezi busola culturii spre teorii și exemple de prozatori din arealul continentelor, ție contemporane. Când îți propui (sau ți s-a propus) ca subiect pentru teza de doctorat Poetica romanului românesc interbelic. O posibilă tipologie a romanului trebuie să conștientizezi vastitatea întreprinderii de cercetare și
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
observațiile făcute până acum privitoare la limitele afirmării subiectului în drumul său spre motivare plenară. Chiar dacă subscriem până la unele detalii formulate de Domnul Glodeanu, în cadrul câtorva astfel de jurnale, personal nu cred în autoficțiune când vine vorba de jurnale intime. Teoria imaginarului este așa de bogată în spațiile italiene, franceze, spaniole, rusești, chiar engleze în perioada romantismului târziu, încât a face astăzi operații pe cord deschis, aproape dispărut, mi se pare un joc de prelungire a unui ADN-eu care nu mai
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
aflu în poziția de a judeca diferitele domenii, dar, după semnele care-mi parvin, mă tem că este slabă prezența românească în științele economice și sociologice, în istorie, în psihologie, în domeniul juridic și în filozofie. Nici in lingvistică, în teoria și analiza literară, situația nu pare a străluci. Un simptom al anomaliei în care ne aflăm este, de exemplu, anunțul publicitar (Timpul, iulie-august 2006, p.5) privind o "Campanie de promovare a filozofiei românești în străinătate". De ce oare ar avea
Solomon Marcus: "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10241_a_11566]
-
a stimulat, ci în cel al literarității inevitabile cu care sunt învestite acestea. Mă gândesc la autori ca Lucrețiu (în De rerum natura), la Galileo Galilei, la J. Kepler, la Trigonometria lui Gh. Lazăr și la memoriile de algebră și teoria numerelor ale lui Dan Barbilian, pentru a da numai câteva exemple. Deci textele științifice pot fi și texte literare! Dilema în fața căreia ne aflăm este următoarea: este literaritatea o proprietate intrinsecă pe care o au anumite texte sau este ea
Solomon Marcus: "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10241_a_11566]
-
artă și literatură se mizează pe perenitatea valorilor ? Chiar metafora ștafetei, pe care am folosit-o aici, ar fi incompatibilă cu ideea perisabilității totale. Într-o ștafetă, diferitele etape formează un tot organic. Atunci când Einstein a preluat ștafeta de la Newton, teoria acestuia din urmă nu a fost dărâmată, ci înglobată ca un caz particular al celei dintâi. Deci perenitatea își are șansa atât în artă și literatură cât și în știință? Desigur. Mai este o metaforă care convine ambelor domenii. În
Solomon Marcus: "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10241_a_11566]
-
pe care o au de îndurat femeile care își asumă rolul de unic părinte al copiilor lor, discriminare impusă de tiparul patriarhal al unei societăți tradiționale cum este cea românească -, cu toate acestea Familia monoparentală conține în subsidiar toate elementele teoriei feministe. Autoarea își definește precis conceptele de bază de care face uz în lucrarea domniei sale: familie monoparentală, drepturile părinților naturali, discriminarea de gen, dependența de statutul bunăstării, protecția socială a maternității, relațiile de putere sau patriarhatul ce domină încă structura
Maternitatea haiducească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10276_a_11601]
-
derutat. Citind anunțurile din holul de la Matematică, am fost impresionat de titluri de discipline pe care nu prea le înțelegeam, dar pe care le bănuiam a ascunde adevărate comori de spiritualitate și de imaginație: analiza infinitesimală, numere transfinite, geometrie proiectivă, teoria numerelor. Mi-am spus că interesul pentru literatură poate fi satisfăcut și fără a urma o facultate corespunzătoare, pe când a fi autodidact în matematică ar fi ceva mai greu. Am ales matematica, fără a fi sigur că am procedat bine
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
Lucrările respective au fost mult citate, folosite, continuate, uneori criticate, dar nu ignorate. Referințe la ele se găsesc la Patrice Pavis (în al său Dictionnaire du théatre), la Marvin Carlson (care le consacră două pagini în a sa Istorie a teoriilor teatrale), la A. Helbo, A.Ubersfeld, D. Lafon, A. van Kesteren, T. Kowzan, K. Elam, M. Pfister și mulți alți autori de monografii consacrate teoriei teatrale. Dar de fapt v-ați făcut cunoscut în lumea literară în primul rând prin
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
du théatre), la Marvin Carlson (care le consacră două pagini în a sa Istorie a teoriilor teatrale), la A. Helbo, A.Ubersfeld, D. Lafon, A. van Kesteren, T. Kowzan, K. Elam, M. Pfister și mulți alți autori de monografii consacrate teoriei teatrale. Dar de fapt v-ați făcut cunoscut în lumea literară în primul rând prin Poetica matematică, unde discutați o listă de câteva zeci de opoziții între limbajul poetic și cel științific. Așa cum am arătat și cu alte ocazii, punctul
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
al Retoricii generale și al Retoricii poeziei. În nenumărate articole și cărți ulterioare, au existat referințe la Poetica matematică. Dar, dintre efectele imediate, cel mai semnificativ a fost numirea mea ca membru în comitetele editoriale ale câtorva reviste internaționale de teorie sau/și analiză literară: Poetics (Olanda), Zeitschrift fur Literaturwissenschaft (Germania), Poetics Today (Israel), Literary and linguistic computing (Anglia). Anterior fusesem numit în comitete editoriale internaționale de lingvistică, de exemplu în cel al revistei Theoretical Linguistics (Bochum). S-ar spune ca
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
galeriile subterane, de unde se percepe mai bine tensiunea ființei și a lumii (Teodor Dună, Dan Coman). Acestea fiind extremele, capetele de bandă poetică, fiecare voce își alege o frecvență proprie. Spre deosebire de "optzeciștii" noștri originali, toleranți în vorbe, dar sectari în teorie și în practică, pentru care "poezia tranzitivă se constituie într-un model ca și implacabil al lumii noastre" (apud Gheorghe Crăciun), componenții generației tinere sunt postmoderni prin libertatea deplină a alegerii din interiorul trecutului cultural. Fără excesivă ironie, nu atât
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
pe de o parte, și ale istoriei literare, pe de alta, vor reveni și după război în articolele lui Călinescu. Raportul dintre ele este elucidat însă de pe acum. Nu e greu de văzut ce pas mare face autorul peste toată teoria vremii sale, și nu numai românească. Abia în 1947 Wellek va formula, în critica anglo-saxonă, un principiu similar cu acela călinescian, doar că acolo unde Călinescu vedea o complementaritate, Wellek descoperea o aporie. Nimic din ce se spuse înainte la
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
Nina Cassian ne recomandă "să ne dezbărăm de nesăbuita dorință de a vedea coincizînd mesajul operei cu comportarea în viață a autorului. Gogol a fost antisemit, Cehov - nu. Cărțile lor sînt mari deopotrivă. Marin Preda mi-a făcut cîndva următoarea teorie (asta după ce îi reproșasem niște atitudini necuvenite, în neconcordanță cu ceea ce scria): Ťnoi cînd scriem, sîntem ca soldații sub arme. Viteji, eroici. Mizeriile noastre le lăsăm pentru civilie, pentru viața noastră de toate zilele...ť". Numai că... numai că nu
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
ne referim la comportarea autorului în operă, la pîngărirea cuvîntului. Asta se fac a nu înțelege cei ce doresc a mușamaliza chestiunea. Asemenea unor prestidigitatori, defensorii compromisului și ai compromișilor vor să creeze iluzia că obiectul dezbaterii a dispărut. Mica "teorie" a de-atîtea ori oportunistului Marin Preda e intenabilă. Preda (creator important, nimic de zis, deși dramatic inegal) a fost departe de-a se comporta în scrisul său ca un "soldat sub arme", ca un "viteaz" în apărarea principiilor democratice, a
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
toarne. Mi-aduc aminte perfect în care circumstanțe a avut loc vizita agentului racolator care mi-a propus să devin informator al Securității. Lucram la revista "Luceafărul"? Nu, s-a petrecut mai târziu, după transferul la Institutul de Istorie și Teorie Literară " G. Călinescu", mă ocupam cu secretariatul revistei institutului. Insul care mi s-a anunțat în vizită, dându-și un nume oarecare, nu era înconjurat de nici un mister. încă înainte să deschidă gura am ghicit de unde vine și ce are să
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
cronicar veritabil, cum spuneam, serios și meticulos, citind cu creionul în mână operele și oferind apoi bune radiografii. Atrage imediat atenția curajul propriilor opinii, "răspărul" în care tânărul autor se plasează în raport cu nume sonore ale scenei noastre culturale și cu teoriile vehiculate de acestea. O excelentă cronică, Iavașaua criticii, e dedicată tezei de doctorat a lui Mircea Cărtărescu, Postmodernismul românesc, "cel mai extins manifest literar cunoscut", în care scriitorul ar vrea să demonstreze că "postmodernismul generației sale are origini Ťsănătoaseť, s-
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
față de literatura scrisă înainte de 1989 și chiar față de freneticele reconsiderări publicistice din anii '90. Lucrurile se așează în istoria literară, valorile se cern mai bine, iar paradigma selectării și impunerii lor se conturează, pentru un observator atent, cu suficientă pregnanță. Teoriile fără acoperire, ca și utopiile cu "farmecul neîntinat de verificarea în practică", lasă loc acelora deduse din fenomenul literar; compartimentările, categoriile estetice, termenii se justifică prin adecvarea lor la materia de studiu. Bogdan Crețu are o foarte bună priză asupra
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
o anumită filozofie - numită îndeobște filozofie analitică - și logică. Legătură într-adevăr excepțională, fiindcă împreună s-au născut și au evoluat acestea două. Vorbim despre filozofie și metodă analitică, despre analiză conceptuală și avem în vedere nu "dogmatica" unei anumite teorii, ci un anumit stil de gîndire care cultivă anumite valori (dar, vor adăuga unii, contestă sau împing în penumbră alte valori, de semn opus). Idealul declarat al filozofiei analitice a fost - mai ales în perioada inițială, sfrșitul de secol XIX
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]
-
anumite cuvinte trebuind să dispară. Nu însă și cea mai cea secvență, în care un copilaș își comunică pe net fanteziile sexuale implicînd excremente. De altfel, puștanii nu se dau în lături nici de la voyeurism (avînd în vedere volumele de teorii scrise pe această temă de analistele feministe de film, nu e de mirare că tema e abordată), nici de la sex oral. July declară că nu asta era intenția ei, dar există o inversare a rolurilor care nu are cum să
Păpuși și pantofi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10357_a_11682]
-
socială". Națiunile nu sunt legate strict doar de existența unui stat, ci și de nivelul de dezvoltare tehnică și economică. De aceea, "națiunile și fenomenele asociate lor trebuie deci analizate în termenii condițiilor și cerințelor politice, tehnice, administrative sau economice". Teoria lui Gellner se înscrie într-o teorie mai amplă, pe care Anthony D. Smith 7 o numește modernista, care susține că naționalismul este ideologia ce exprimă însăși modernitatea. Smith identifica patru orientări în conceperea naționalismului, dezvoltate îndeosebi în ultimele trei
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
de existența unui stat, ci și de nivelul de dezvoltare tehnică și economică. De aceea, "națiunile și fenomenele asociate lor trebuie deci analizate în termenii condițiilor și cerințelor politice, tehnice, administrative sau economice". Teoria lui Gellner se înscrie într-o teorie mai amplă, pe care Anthony D. Smith 7 o numește modernista, care susține că naționalismul este ideologia ce exprimă însăși modernitatea. Smith identifica patru orientări în conceperea naționalismului, dezvoltate îndeosebi în ultimele trei decenii ale secolului XX: versiunea socioculturala a
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
nu a acceptat termenul "rasă", apartenența la o națiune constând în formarea în cadrul unei culturi. Era suficient să vorbești germană că limba maternă ca să fii socotit de naționalitate germană. Cu toate acestea, observă Guy Hermet 21, el a crezut în teoria climatelor a lui Montesquieu și în superioritatea genetică a anumitor grupuri, idee de la care va ajunge la justificarea expansiunii teritoriale a popoarelor mai bine dotate de la natură. Sensul herderian a fost preluat și în secolul XX, națiunea fiind definită drept
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
preluat și în secolul XX, națiunea fiind definită drept "colectivitatea persoanelor care au aceeași origine etnică și care, în general, vorbesc aceeași limbă și au o tradiție comună" (după Dicționarul Academiei Spaniole Regale, în ediția din 1925)22. Analizând această teorie, Hobsbawm 23 susține că limba nu poate fi socotit elementul decisiv pentru a stabili limitele unei națiuni până în secolul al XIX-lea: "În perioada precedentă educației elementare, nu poate fi vorba de o limbă "națională" vorbită, ci doar de idiomuri
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
și naționalism. Noi perspective asupra trecutului, Editura Antet, București, 1997, pp. 36-38. 4 Ibidem, pp. 42-56. 5 Ibidem, p. 58. 6 E. Hobsbawm, Națiuni și naționalism..., ed. cît., p. 12. 7 A. D. Smith, Naționalism și modernism. Un studiu critic al teoriilor recente cu privire la națiuni și naționalism, Editura Epigraph, Chișinău, 2002, p. 19. 8 Ibidem, p. 18. 9 A. D. Smith, Theories of Naționalism, ed. a II-a, Londra: Duckworth & New York: Holmes și Meier, 1971, p. 171. 10 A. D. Smith, Naționalism și modernism
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]