5,413 matches
-
cheie. Și culmea e că, după cum spune Popianu, culmea e că le și place. Nu mai au imaginație, nu mai gîndesc. Și singurul merit al provinciei ăleia nenorocite era că oamenii de acolo din lipsă de ocupație aveau o imaginație teribilă. O imaginație ca o mlaștină, te putea înghiți cu totul, puteai dispare în adâncurile ei. În garsoniera mea de pe Calea Victoriei Leonard Bîlbîie mi-a spus prima dată că lucrează la un caz de imaginație. Mihai Mihail l-a oprit făcîndu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pentru a se căi În fața lor, pentru a fi crezut În neputința sa, căci poate prin jurăminte și implorări le‑ar fi putut intra În voie, căci el visa ochii aceia stinși de pâlpâirea vieții, care, În rotirea lor congestionată, teribilă, Îl căutau și‑l aflau, căci numai ochii aceia Îl priveau, Își Întorceau privirea după el, se milostiveau să‑l țintuiască, pentru că ologii care târau cu cioturile membrelor și Îi sărutau picioarele cu buze Înghețate, nu Îl Învredniceau cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
adâncul buzunarului sutanei, precum corpus diabolici, un pumn de nasturi metalici). Dintr‑o scrisoare (care‑i parvenise prințului Jevahov ca un mesaj de pe o altă lume, cu ștampila orașelor Oran, Marsilia, Constantinopol, Paris, Sremska Mitrovica, Novi Sad), aflăm că, În teribilul an 1921, un detașament al Armatei Roșii dăduse de‑o casă În care locuiau doi pustnici, și că soldații voiseră să‑i omoare. Atunci a apărut În fața lor un monarh care și‑a Înălțat mâinile la cer. Căpetenia troicii, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mijloc), sabia de paradă, tabachera de argint, un inel‑sigiliu, niște mănuși din piele de căprioară, un muștiuc de chihlimbar și, În final, galoșii de cauciuc. Într‑o bună zi va veni și rândul cărților din valiza vișinie. (Într‑o teribilă inactivitate, nostalgicii ofițeri albi, din motive de igienă sufletească, vor Înlocui pasiunea pentru politică cu aceea pentru poezie. Opera poeților ruși, prin mijlocirea anticariatelor, se rotea asemeni cărților de joc de pe masă.) Arkadie Ipolitovici Belogorcev se va consola În cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
unei italience pe nume Florentina Corbarra, se va Înscrie În baroul avocaților În anul 1859. În succinta sa biografie Joly venea cu o mărturisire privind geneza Dialogului: „Opt ani m‑am gândit la o carte În care aș putea Înfățișa teribilul dezastru provocat de legislația imperială În toate domeniile administrației, care va nărui libertatea politică de sus până jos. Mi‑am zis că o astfel de carte concepută Într‑o formă rigidă n‑ar putea fi citită de francezi. Atunci am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fatale, pe care el și le Îngânase Întruna În drum spre casă, precum un elev Înaintea examenului, dar stând În pat, sprijinită În perne, Îl urmărea cu o privire obidită, Încerca să‑i spună ceva care se finaliza cu un teribil muget. Atunci M.O., sfâșiat de regrete, se așeza lângă ea, Îi lua mâna În palmele sale, și În locul discursului pregătit, Își lăsa capul În poalele soției sale legitime. „Dumnezeu mi‑a dat pe lângă talent acest copil, ca să nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Apoi vorbele lui de dragoste, sfaturile lui de cum să mă Îmbrac pe vreme friguroasă, cum să‑mi aranjez părul, apoi rugăminți, „terapii fierbinți de dragoste“, scene de gelozie, evident neîntemeiate. Apoi, Într‑o zi, am primit o scrisoare, era În teribilul an al lui patruzeci și nouă și nu cred că trebuie să vă mai spun ce s‑a petrecut atunci, fiindu‑vă desigur cunoscut faptul că În acel an toți scriitorii de limbă idiș din organizație vor fi lichidați. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să se poată compară cu cea a legendarului Miti Matái1, care își câștigase acest nume sonor pentru că era singurul supraviețuitor al unei expediții care se îndreptase spre sud în urmă cu 23 de ani, expediție ce fusese tarata de furtuni teribile până într-Al Cincilea Cerc, într-un loc în care apele se solidifica, formând uriașe insule albe și înghețate. Toți însoțitorii săi muriseră în acea aventură, insă Miti Matái reușise să învingă frigul, foamea și vânturile puternice, să revină către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Dintr-o singură mușcătură, ar fi putut zdrobi chila uriașului catamaran că pe o simplă scobitoare. Într-adevăr, era Teatea Maó, ferocele Rechin Alb, creatură cea mai sângeroasă de pe planetă, coșmarul navigatorilor din Pacific, care preferau să înfrunte cel mai teribil ciclon decât să întâlnească fiara cu o mie de dinți precum cutițele. Era acolo, învârtindu-se încet în jurul fragilei ambarcațiuni, pe care ar fi putut-o trimite pe fundul oceanului dintr-o singură lovitură, încercând să-și dea seama dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai grav era că pierduserăm controlul navei. Zile și nopți întregi, valurile acelea incredibile veneau unul după altul, precum tonii vară, împingându-ne mereu spre sud, fără să-nțelegem cum de nu ne scufundăm. Trebuie să fi fost o experienta teribilă, spuse Vahíne Tipanié cu voce tremurătoare. Unchiul meu a fost unul dintre cei care au murit atunci. Mi-aduc aminte de Mai, răspunse Miti Matái. Era un barbat viteaz, dar, nu știu din ce motiv, s-a sculat într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
idee clară despre geografia acestor ținuturi din Al Cincilea Cerc și despre cum trebuia să-și conducă ambarcațiunea pentru a nu greși drumul. La rândul lor, membrii echipajului se simțeau tot mai entuziasmați, căci trecuseră unsprezece luni din noaptea aceea teribilă când Bora Bora fusese jefuită și, pentru prima oară, aveau motive să creadă că mult așteptată zi a răzbunării era aproape. Războinicii își ascuțeau armele, femeile îi ofereau sacrificii lui Oró, zeul războiului, și cea mai mare parte a discuțiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
primul și ultimul taifun la care asistă, căci nu se simțea în stare să mai trăiască încă o dată o experiență atât de traumatizanta. Din locul în care se află, la câțiva metri de intrarea în peștera, se vedeau clar fulgerele teribile care brăzdau cerul, ca niște săgeți aducătoare de distrugere și de moarte, si apoi cădeau pe coroanele palmierilor, spulberându-i în bucăți sau prăbușindu-i peste valurile uriașe, ale căror crește străluceau cu o lumină verzuie, ce le conferea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
tatuaje. Surpriză și deruta lor erau atât de mari, încât atunci când reușeau să-și dea seama de capcană, aveau deja un cuțit lipit de gât sau o bucată de oțel înfipta în inimă. Săbiile și lăncile spaniolilor le cauzară pierderi teribile celor care nu contau decât pe ghioage și pe măciuci de os cu care să se apere. De fapt, inegala bătălie se transformă într-un masacru feroce, în care mai ales cei patru războinici care li se alăturaseră pe insula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în stare să deosebească un corp omenesc inert de trupul unui rechin neatent sau de chila unei uriașe ambarcațiuni. —Octar!!... Octar încă mai rezistă, împreună cu vreo cinci din oamenii lui, deasupra unei nave care părea să danseze în mijlocul unei furtuni teribile, incercand sa ii îndepărteze cu ajutorul unei sulițe lungi pe cei mai îndrăzneți agresori, care se ridicau, încercând să ajungă până la ei. Unul dintre rechini chiar sărise pe punte și lovea sălbatic cu coada în stânga și în dreapta, încercând să-i ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
personajului principal îl întruchipa câinele lup al vecinei de peste drum. Nepoții se înfiorau și se zbârleau de groază când și-l imaginau pe Lup alergând după copiii care nu mâncau, nu dormeau la prânz sau nu ascultau de părinți. În urma teribilei impresii lăsate de poveste, se cumințeau preț de o clipă și digerau în liniște senzațiile terifiante pe care le încercau. Cea care întrerupea momentul de tăcere era Luana. Hei, nu credeți că Lup e prea obosit, după atâta alergătură, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și nu le mai găsise. Mama îi cumpăra orice. Părinte ce întruchipa doi în unul, nu se gândise vreodată s-o refuze. Dar bucata aceea de fier, garnisită cu două roți și o șa ochioasă, i se părea cel mai teribil obiect pe care îl văzuse până atunci. Privi, prin geam, efortul chinuit al celorlalți. Distracția dură până în seară când, epuizați, intrară în casă. Luana se furișă afară și o zbughi pe poartă. Așteptă în colțul străzii întoarcerea mamei. Trecuse bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
piezișă a norilor. Sub adierea vântului, copacii își scuturau frunzele iar Luana cobora privirile către ei și pornea un dialog imaginar cu fiecare creangă în parte. Mai apoi, dădea fuga în dreptul ușilor închise și căuta, atentă, să perceapă zgomotele dinăuntru. Teribilă dezamăgire când regăsea aceeași neînțeleasă adormire. Într-o zi, descoperi o șansă de umplere a orelor goale. O văzu pe mătușa Anda stând cu cartea în mână. Ochii i se mișcau cu o regularitate de pendulă, când într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
înșelăm iubirile din noi. Și dacă ani și ani la rând vor trece Și dacă, într-o zi, vom fi <noi doi>, Să ne-amintim de vremea asta rece Când înșelam iubirile din noi. Deși se așteptase la o reacție teribilă din partea băiatului, nu se întâmplă nimic. Ce-i drept, conviețuiră ceva mai pașnic ca până atunci. Și totuși! Apropierea momentului despărțirii nu-l lăsă indiferent pe Rosti. Cu o săptămână înainte de sfârșitul școlii, veni la banca ei și-o rugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
aducă provizii. Vinerea studenții luau trenurile cu asalt pentru a-și încărca sacoșele și bateriile în sânul familiei. Pentru Ernest și Luana gândul despărțirii era de nesuportat. Seara, el îi spuse că abia așteaptă să ajungă acasă, să mănânce clătitele teribile pe care le făcea mama sa. Îți fac eu clătite, sări Luana. Băiatul urca pentru prima dată în apartamentul fetei. Împreună cu Cristina mâncă clătitele lipsite de orice gust, la coacerea cărora Luana afumă întreaga bucătărie. Înainte de a se despărți, hotărâră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nimic. Femeile din secție s-ar bate pentru o șefă ca mine. Împăunată cu atâta șefie se așeza pe scaun, în sufletul fetei și trecea la poveștile interesante ale vieții particulare. Odraslele ei erau super dotate, super îmbrăcate, frumoase și teribile, cum nu se mai văzuse până atunci. Bărbatul... ei, bine, nu era cine știe ce, o dădea, uneori, de toți pereții și-o făcea în toate felurile dar, până la urmă, se dovedea a fi un om de zahăr. Ce fericită era că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pată. Nu putea concepe gândul că acum apărea mânjit, dintr-o dată, de prezența unei femei divorțate lângă el. Fără să-și dea seama cât de mult o răneau vorbele lui, Radu continua să-și plângă de milă, cuprins de zbuciumul teribilei frământări interioare. Scoasă din sărite, ea îi arătă ușa: Dragul meu, nu e timpul pierdut. Fugi cât mai repede, până nu mă răzgândesc. Noia se ridică și ieși, după cinci minute veni înapoi. Nu pot, Luana... Nu pot concepe gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
întâmplase ceva deosebit. La serviciu se comportă cu un calm și-o indiferență dezarmante. Își salută șefa și îi zâmbi, lăsând-o cu gura căscată. Intuia că se petrece ceva neînțeles dar nu-i păsa. Simțea o poftă de mâncare teribilă și o oarecare durere de cap, căreia nu-i dădea nici o importanță. Radu își luase liber două zile și ea bănui că el își strânge lucrurile și se mută la Rebeca. În lipsa unui sentiment real de gelozie, ea gândi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și-a Luanei. Femeia se retrase în bucătărie, cuminte și ascultătoare iar el împinse încet ușa de la dormitor. Rezemată de perne, cu brațele strânse sub piept, pregătită din vreme cu un botic nostim, ce voia să arate de departe o teribilă supărare, Luana, încadrată de buclele strălucitoare, îl ameți cu frumusețea chipului ei. Se rezemă de tocul ușii să-și tragă sufletul, să se dezmeticească și să nu-i cadă la picioare, făcând-o în acest fel să se îndrepte către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mult numele produsului respectiv în mintea și preocupările lor. Panouri enorme au fost întinse de-a lungul străzilor, cu cele două mâini uriașe îmbrățișate și detergentul "Veber" lângă ele, ca făcând parte integrantă a acestei naturaleți. A fost un succes teribil care i-a adus producătorului o creștere spectaculoasă a bugetului. Au sărbătorit reușita într-un cadru larg, alături de familii și prieteni, cunoscuți, mai mult sau mai puțin apropiați, într-o atmosferă de sărbătoare care le-a adus împlinirea și tihna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
adormit. Din pricina țârâitului insistent al telefonului, a Început să se miște. S-a răsucit cu greu. Pe maioul lui alb era scris cu litere mari, vineții, cuvântul BERKELEY. Pleoapele Închise Îi tremurau ușor, de parcă ar fi fost tulburat de vise teribile. 6 Într-o bună zi, la puțină vreme după ce Împlinise treisprezece ani, Adam a fugit de acasă. S a trezit În zori și s-a hotărât să plece să-și caute mama. Cu câteva săptămâni mai Înainte simțise că se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]