190,155 matches
-
care se revendică opera lui Bănulescu este tratat în ultima parte a monografiei, ca o concluzie și nu un punct de plecare al analizei. Demersul critic pornește de la figura naratorului, și, prin ricoșeu, de la construcția personajelor. Alături de povestitor (sau povestitori), textul integrează personaje taciturne, atente însă la discuție: "cînd povestitorii tac sau ezită să meargă pînă la capăt, el îl provoacă prin întrebări menite să-i stimuleze, și eventual, să-i zădărască punîndu-le la încercare orgoliul, etc.". în analiza consacrată nuvelei
Scrisul și ipotezele by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14485_a_15810]
-
discuție: "cînd povestitorii tac sau ezită să meargă pînă la capăt, el îl provoacă prin întrebări menite să-i stimuleze, și eventual, să-i zădărască punîndu-le la încercare orgoliul, etc.". în analiza consacrată nuvelei Mistreții erau blînzi, de pildă, cheia textului este găsită tocmai în distribuția și valorizarea inegală a vorbei, dimensiune esențială, în sens mai larg, a textului: "arta de prozator a lui Ștefan Bănulescu stă în bună parte pe omisiune, elipsă, aluzie, litotă; scriitorul are un mod de a
Scrisul și ipotezele by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14485_a_15810]
-
-i stimuleze, și eventual, să-i zădărască punîndu-le la încercare orgoliul, etc.". în analiza consacrată nuvelei Mistreții erau blînzi, de pildă, cheia textului este găsită tocmai în distribuția și valorizarea inegală a vorbei, dimensiune esențială, în sens mai larg, a textului: "arta de prozator a lui Ștefan Bănulescu stă în bună parte pe omisiune, elipsă, aluzie, litotă; scriitorul are un mod de a nara pe care tăcerile îl umplu de ecouri enigmatice, de virtualități și tensiune". Personaje emblematice pentru Lumea comună
Scrisul și ipotezele by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14485_a_15810]
-
ele păstrează mereu un rest nespus. "Povestirea care privilegiază narațiunea își găsește un complement adecvat în imaginea discontinuă a personajului, ca fragmentată de o nevăzută masă cu oglinzi, lăsînd să subziste mereu ceva inexprimat și inexprimabil". Circulația lor de la un text la altul, într-o unică Lume, în mod înșelător însă identică mereu cu sine, privilegiază această fragmentare a imaginii. Ce legătură internă ar putea uni figura lui Costea Nebunul din Cîntece de cîmpie sau a lui Constantin Pierdutul, vagabondul care
Scrisul și ipotezele by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14485_a_15810]
-
altă formă; procesul continuă irezistibil, nimic nu-l poate opri, nici o versiune nu reprezintă ultimul cuvînt, oricînd o nouă ipoteză rămîne posibilă. "Definitivările mă sperie", spunea Milionarul". Monografia de față e un teren fertil discuțiilor, fără să piardă nuanțele unui text care refuză verdictele definitive, fie ele și de istorie literară.
Scrisul și ipotezele by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14485_a_15810]
-
lui Adrian Năstase la luxosul hotel Kempinski. Or fi tratatele semnate de România cu vecinii imediați garanții privind integritatea țării. Pentru bizonul picat la patima naționalistă argumente nu contează. El se comportă asemeni acelui scriitor (binecunoscut pentru plimbările incognito prin textele altora) despre care se zice că surprins fiind de soața-i în pat cu o jună actriță, ar fi rostit faimoasele vorbe: "Maricico, nu e ceea ce crezi tu!" Istoria, cinica de ea, nu ne spune însă ce credea respectiva Măricică
Costul prostiei bine informate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14454_a_15779]
-
lingvistică. Magia virtuozității sale în mânuirea limbii ar suferi o pierdere considerabilă dacă cuvintele lui ar fi să fie exprimate în oricare alt mod." (p. 55) Această trăsătură, din nou, indică o anumită dimensiune sacerdotală a actului scrierii: asemeni unui text sacru, cuvintele puse pe foaie în momentul inspirației nu pot fi schimbate, ele țin de o "ordine a lucrurilor" (sunt expresia ei), care nu poate fi altfel decât este. în același timp, această filosofie centrată pe limbă, prin accentul pe
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
și locuri amețitoare unde oamenii se duc doar să le privească adâncimile. ș...ț Dacă cineva ar fi tras cu urechea la conversația noastră, ar fi crezut că doi diavoli ședeau de vorbă." (p. 254) Versiunea engleză originală a acestui text a apărut, pe 24 octombrie 2002, în Metapsychology, revistă electronică editată la New York de Dr. Christian Perring. Traducerea și adaptarea textului de față aparțin autorului. (C.B.)
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
la conversația noastră, ar fi crezut că doi diavoli ședeau de vorbă." (p. 254) Versiunea engleză originală a acestui text a apărut, pe 24 octombrie 2002, în Metapsychology, revistă electronică editată la New York de Dr. Christian Perring. Traducerea și adaptarea textului de față aparțin autorului. (C.B.)
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
discutăm despre un estetician. Chiar dacă eseurile sale nu se sustrag totuși anumitor întorsături stilistice, aflate mai mereu la dispoziția celor ideatice, miza lor constă totuși în încărcătura de specific și de relief pe care o aduc, în caracterul inconfundabil al textului - poate tocmai de aceea cadru ideal al unui stil puternic (în măsura în care discutăm despre stil ca despre o marcă a identității). Oricum ar sta lucrurile din acest punct de vedere, cartea lui Ianoși are, mai presus de toate, o calitate pe
Lupta eruditului cu sub-înțelesurile by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14459_a_15784]
-
p. 259). în studiul intitulat Sine ira et studio, în care analizează impactul în diferite epoci al Manifestului Partidului Comunist al lui Marx și Engels, autorul se va explica chiar mai bine, cât privește metoda: "...caut să aprofundez tocmai raportarea textului la contexte." O dată cu studiul dedicat însemnărilor din subterană, Ianoși va trece întrucâtva într-altă arie de preocupări - deși, prin ton și prin coloritul biografic (îndeosebi de tinerețe) al lui Dostoievski, nu părăsește întru totul registrul discursului anterior. Va avansa pe
Lupta eruditului cu sub-înțelesurile by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14459_a_15784]
-
prin cultură. Invitația la maturitate e singura modalitate de salvare a culturii române în plină și reală criză". Dacă Virgil Ierunca n-a pus atunci, fățiș, accentele politice ale crizei semnalate, probabil din dialectice rațiuni, ele apar pe deplin în textele lui Ion Caraion, publicate, ca și mai multe alte intervenții ferme ale "criziștilor", în Jurnalul de dimineață. Poetul înfățișează cu fior tragic jugularea libertății care a început odată cu ocuparea țării de către soviete. Laitmotivul libertății revine și în alte articole, din
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
ești posesorul acestui unic tezaur". Și încă următoarea savuroasă concluzie: "Citeam articolul confratelui meu. L-aș putea rezuma într-o singură frază: - Cînd vorbești cu mine să taci din gură! Dar această frază își are autorul ei: Moș Teacă". Incontestabil, textele selectate și comentate cu bun simț de către dl Vasile Igna ni se impun nouă, cititorilor din prezent, prin combinația de absolut a unor principii și de relativ, adică a confruntării acestora cu o sumbră conjunctură istorică. Aceste pagini vechi, dar
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
în Turkmenistan, unde am făcut armata la infanterie motorizată, erau niște temperaturi de se coceau ciubotele aksakalului la umbra saxsatilului" și încă "glasul mătușii suna, biblic fie spus, ca o trompetă de la Ierihon, exprimând banal, dar necesar de spus, un text care avea în el nemulțumirea genetică a soacrelor" ș.a. Totul, chiar și gesturile sau mimica pot căpăta pondere într-un text în care grija pentru construcția frazei evită (încă) maniera supărătoare. Ironia debordantă, umorul inteligent, sadic chiar, situațiile absurde, grotești
Un basarabean... târgoviștean by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14460_a_15785]
-
încă "glasul mătușii suna, biblic fie spus, ca o trompetă de la Ierihon, exprimând banal, dar necesar de spus, un text care avea în el nemulțumirea genetică a soacrelor" ș.a. Totul, chiar și gesturile sau mimica pot căpăta pondere într-un text în care grija pentru construcția frazei evită (încă) maniera supărătoare. Ironia debordantă, umorul inteligent, sadic chiar, situațiile absurde, grotești sunt substanța plăcerii lecturii acestor povestiri. Fără cusur pe spații mici, așadar, la Anatol Moraru totul e gândit și nimic nu
Un basarabean... târgoviștean by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14460_a_15785]
-
grija pentru construcția frazei evită (încă) maniera supărătoare. Ironia debordantă, umorul inteligent, sadic chiar, situațiile absurde, grotești sunt substanța plăcerii lecturii acestor povestiri. Fără cusur pe spații mici, așadar, la Anatol Moraru totul e gândit și nimic nu apare în text la întâmplare, are un tâlc al lui: un tânăr universitar citește Matei Călinescu, iar la televizor câțiva bărbați urmăresc într-un hotel meciul de fotbal România-U.R.S.S. Prozatorul exploatează cu maximum de efecte situații penibile, confuzii, neînțelegeri pe care le
Un basarabean... târgoviștean by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14460_a_15785]
-
utilizării cu măsură, neostentativ, abia perceptibil al instrumentarului (inter)textualist. Ludicul camuflează livrescul în așa măsură încât, obișnuit repede cu jocurile stilistice firești ale autorului, riști să ignori punctele de asamblare și de comprimare prin referințe culturale discret strecurate în text: "El părăsise un spațiu mitic și mioritic, unde copilele așteptau virgin și oniric sosirea feciorilor de crai născuți din lacrimă...", "s-a uitat instinctiv la ceas. Timpul iarăși nu avea răbdare.", "reacția poporului a fost în linia tradiției literare - el
Un basarabean... târgoviștean by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14460_a_15785]
-
se ghiloseau pentru rendez-vous...", "și până se vor mai odihni mașinile de cusut cuvinte ale personajelor noastre, autorul vine cu precizarea că [...]". Și din acest punct de vedere, Fiziologie, Baladă nupțială, Morala faptei și Confidența defulării sunt cele mai reușite texte - postmoderne sau nu, ce mai contează! - ale întregului volum. Lăsându-te purtat de ispita comparatistă, poți detecta ușor elemente care te trimit cu gândul la Caragiale, Costache Olăreanu sau Tudor Octavian, autori care, între ei, pot avea prea puține în
Un basarabean... târgoviștean by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14460_a_15785]
-
prejudecată bine împământenită mă împinge să-mi exprim nerăbdarea de a citi și un viitor roman semnat de prozatorul basarabean. Nu pot face previziuni asupra unei posibile încercări literare de acest gen, prefer însă igiena stilistică a oricărui tip de text literar, mai ales astăzi când scriitorii încredințează tiparului cu nepermisă grabă scrieri pe care ar fi trebuit să le mai lucreze. Și scrisul e un meșteșug.
Un basarabean... târgoviștean by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14460_a_15785]
-
Revistei Fundațiilor Regale, a cărui temă o inspiră împlinirea unui deceniu de domnie a regelui Carol a II-lea: "Rămîn uimită: deci plecăciunea la Curte, cu osanale și epitete umflate peste măsură - e o tradiție. O știam, dar nu citisem textele. E înfiorător. Nu numai Arghezi, lingău vulgar, nu numai Călinescu care tot compară "curtea" lui Carol al II-lea cu a lui Ludovic al XIV-lea, nu numai Sadoveanu, dar și Camil P. (de Cezar P. ce să mai vorbim
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
atacat problemele reeditărilor și traducerilor, în frunte cu Paler, radicalizat, dar știind cum să se exprime ca să nu poată fi tratat drept disident". Nu lipsesc nici momentele în care, plini de ifose, cei menționați la Europa liberă cu propriile lor texte... se supără tot ei: "Sorin Titel s-a supărat că l-am criticat pentru articolul său elogios despre Canal. Nu ca Buzura care văzîndu-se la "Antologia rușinii" (mai demult, cu un articol al lui despre Ceaușescu) a recunoscut că avem
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
formă catehetică, de întrebări și răspunsuri, cartea lui Cotore probează o cultură teologică temeinică, susținând ideea că Unirea cu Biserica Romei este o revenire la religia străbună sau, cum se spune în limbaj religios arhaic, la "legea strămoșească". Dacă în textul cărții istoricii literari și teologii au descoperit o adaptare a Catehismului din 1726 al lui De Camellis, apărut tot la Tyrnavia, introducerea și concluziile se caracterizează printr-o mare dragoste de neam și prin dorința sinceră de a contribui prin
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
atît de greu de trecut al clișeelor critice, o mare importanță în acest proces avînd cartea lui Mircea Scarlat (urmată de aceea a lui Ion Simuț), unul dintre reprezentanții noii critici pentru care, în pofida unor spirite (neo)dogmatice, suveran rămîne textul; iar nu circumstanțele apariției acestuia. Această opțiune metodologică permite lui Mircea Scarlat să realizeze în George Bacovia o schimbare decisivă a unghiului de interpretare și, implicit, contestînd clișeele care au deformat "profilul distinct" al operei și care s-au ivit
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
și al celui nemărginit (pustiul): la un pol - observă criticul - este faptul definitiv încheiat (moartea), la celălalt se dezvăluie procesul în continuă desfășurare (omorîrea). Punînd poezia în relație directă cu "procesele psihice", Mircea Scarlat nu se îndepărtează nici un moment de text, despărțind, cum se cuvine, esteticul de teritoriile învecinate. Criticul deosebește patru faze în creația bacoviană pe care - fidel opțiunilor metodologice inițiale - le abordează în dinamica lor internă, interioară fenomenului literar, oricîte structuri și destructurări politice și sociale vor fi avut
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
de opiniile lui Mircea Scarlat; la fel, mi se pare că, adesea, criticul are prea mare încredere în amintirile Agathei Grigorescu-Bacovia. Dincolo de acestea însă, în cartea lui Mircea Scarlat pot fi descoperiți "noul" și, aș spune, adevăratul Bacovia. Acordînd întîietate textului și abordînd cu dezinvoltură vaste spații din literatura noastră modernă, investigate sintetic în Istoria poeziei românești, ca și în cartea despre Ion Barbu, critica lui Mircea Scarlat impune prin exactitate, siguranță și pertinența formulelor "pregnante"; iată doar trei dintre acestea
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]