1,581 matches
-
anotimpurile. CHEMARE Te chem iubite, ca pe-o primăvară Să mă desparți de toamna ce-a venit. Să îmi aduci zâmbetul puterii vieții Cu care și în ierni am înflorit. Să colindăm iar mână în mână Văile și câmpurile-n tihnă, Tu să-mi arăți a zorilor lumină Și primăvara ce mă încunună. Să-mi spui că veșnicia e cu mine Și amândoi ne-am contopit în ea Și nicio toamnă ce are să vină Nu va putea răpune tinerețea mea. Oricâte
POEZIILE TOAMNEI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376371_a_377700]
-
vieții mele, statisticile plecărilor tale, sunt nenumărate. Așa ți-e viața! Cât ți s-a dat, cât ai făcut tu, asta-ți este trăirea și explicația drumului tău prin lume nu poate fi căutată de nimeni. Dar... Nu mai este tihnă, nu mai sunt liniști, apar și dispar fulgere de teamă și încordare. Aș încrusta în lemn doar vorbele noastre, făcându-le icoane și să nu spun nimic atunci când le privesc, căci știu toată emoția ta și deopotrivă a mea. La
CÂND TU NU EŞTI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376384_a_377713]
-
vândut-o investitorilor străini, fără resentimente, fără mustrări de conștiință, ca să ne salvăm de la... -De la ce? Și, v-ați salvat? Că eu, cu bogățiile mele din adâncuri și de la suprafață, v-am ajutat mii de ani să trăiți în tihnă, să vă hrăniți copiii și nepoții, iar urmașii urmașilor voștri să fie în veci fericiți. De ce nu v-au ajuns acum bogățiile mele? -Păi...nu mai puteam să fim fericiți cu bogățiile tale după revoluția din decembrie 89. Nevoile noastre
SUFLETUL PĂMÂNTULUI ROMÂNESC de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376364_a_377693]
-
a devenit o prezență activă printre scriitorii români din diaspora și din România, volumele sale, preponderent cu caracter memorialistic, oglindind file ale unei existențe ardente în slujba culturii, a frumosului în general. În miezul verii, în zile de arșiță și tihnă petrecute la umbra pomilor din livadă, am primit pe e-mail cele mai recente cărți ale doamnei Buică: Liliacul înflorit la umbra înserării și Universul vacanțelor (amândouă apărute la Ed. Anamarol, 2014). Cunoscând și vârsta la care se găsește Domnia Sa, și
SCRIERILE ELENEI BUICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376393_a_377722]
-
mii de generații probabil. Bătrâni munciți ajungeau să se bucure de viață prin copii lor, prin nepoții lor. Și fiecare avea pe urmă rolul lui. Părinții munceau, bunicii aveau grijă de nepoți și totul funcționa în pace, fără grabă, în tihnă. Până nu demult. Încetul cu încetul oamenii au trebuit să muncească până tot mai târziu în viață, așa că atunci când au ajuns pensionari erau deja destul de bătrâni încât nepoții să fie deja mari. Nepoții n-au mai fost legați așa de
GENERAȚII de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376561_a_377890]
-
iunie 2017 Toate Articolele Autorului ȚEPURICI Într-un colț de curte veche, Am văzut ceva frumos Și ciudat, fără pereche, Cocoloș mic și țepos. Poate că sta la odihnă. Avea țepi mici peste tot. L-am păzit trei ore-n tihnă Și...i-a apărut un bot. A ieșit apoi în grabă De sub platoșa țepoasă Un căpșor, apoi o labă, Și-o figură caraghiosă. M-a văzut, s-a speriat, A fugit într-un tufiș Și de-acolo aciuat Mă privea
POEZII PENTRU COPII de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375900_a_377229]
-
iulie 2016 Toate Articolele Autorului Nebănuitele cotituri ale vieții Peste o săptămână, urmează să plec din nou în Italia la muncă. Lucrările la casă le-am terminat și acum stau aici, în casa mea, bucurându-mă de un pic de tihnă. E sâmbătă seara, afară e timp urât, vântul suflă cu furie, parcă ar dori să smulgă ferestrele și să năvălească în încăpere, să o supună furiilor sale devastatoare. Poate privind pe fereastră și văzând cum, nepăsătoare, îi ignor descătușatele furii
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
pentru tine Mai știu că-n mine curge o apă-n neodihnă În ea înmoi penelul și Domnul mi-l înalță Prin limbi de orologiu care-n tunel mă-nhață În lumea mea cu tine un vis se scaldă-n tihnă Ce mare-i provocarea prin care fuge timpul Ce-n urmă-i pasul nostru și el se uită-n clipă Trăind printre iluzii făcând în dor risipă Ca valurile mării izbind la țărm Olimpul Hai vin' de te așează în
ÎN CURTEA FĂRĂ GARDURI de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375942_a_377271]
-
sfielnici cu drag mulțumește * Încă un drum cu Domnul mă-nchide într-o noapte. Uscatul uită mâna-nălțată către soare. Părinte, nesfârșirea e cumulul de fapte, O talpă cu nisipuri am scuturat în mare. Pe vârfuri de lumină, o rugă fără tihnă Aruncă din străfunduri protecții nestemate. Pământul e minune, nimicul e rutină Și toate împreună iubiri neferecate. Parcurs-am fără grabă introvertiri trecute, Le-am îngropat pe țărmul ce se îneacă-n ape. Ce blând ne este chipul cu zâmbete tăcute
SPOVEDANIE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375938_a_377267]
-
pentru tine Mai știu că-n mine curge o apă-n neodihnă În ea înmoi penelul și Domnul mi-l înalță Prin limbi de orologiu care-n tunel mă-nhață În lumea mea cu tine un vis se scaldă-n tihnă Ce mare-i provocarea prin care fuge timpul Ce-n urmă-i pasul nostru și el se uită-n clipă Trăind printre iluzii făcând în dor risipă Ca valurile mării izbind la țărm Olimpul Hai vin' de te așează în
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
profesia ei. Ce-nsemnau și automatismele astea! După o viață de muncă, parcă își micșora porția de aer nefăcând ceva deprins, ceva anume, ceva programat, ceva de finalizat! Doar așa îi era bine. Totuși, acum simțea frecvent nevoia unui ceas de tihnă. Era evident, venise o altă vârstă cu așteptări, cu surprize! Cu ani buni în urmă, și-ar fi dorit ca, la pensie, să petreacă mai mult timp cu ai ei, să pună țara la cale cu mamă-sa, draga de
CAPITOLUL 10 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375074_a_376403]
-
spus cine este: Apoi, tu nu sameni pe a’ lui Țiglaru’, tu sameni pe-a’ lui Niculiță! - Țiglaru’ era tatăl mamei iar Niculiță, bunicul din partea tatălui, bunicii lui nea Mitică. L-a invitat la o cafea, să poată povesti în tihnă, dar Ritivoi, omul pentru care nici cafeaua nici locurile publice nu reprezentau mare lucru, i-a răspuns: Apoi, eu nu-s de cafea. Eu mă duc acasă și vă fac de mâncare, propunându-le, lui Mitică și amicilor ce-l
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375124_a_376453]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > UITĂRILE Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1974 din 27 mai 2016 Toate Articolele Autorului O să mă uiți... pe cumpăna oglinzii întinsă-n catafalc sub ochi de gheață, amar de suflet plâns de tihna grinzii, sorbind din roua iernii fără viață. O să mă uiți... pe buzele luminii ștergând de dor săruturi reci de îngeri, suflând stingher a vară-n spicul pâinii, curgând a maci sub pașii ce mi-i sângeri. O să mă uiți... în
UITĂRILE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375235_a_376564]
-
sar și peste mese uneori. Nici nu-mi este foame, zău dacă nu... - Gata, poftă bună! a încheiat polițistul discuția, nerăbdător să citească declarația. A luat hârtiile de pe masă și s-a retras, hotărât să-l lase să mănânce în tihnă. Gabriel a înghițit cu noduri, greu, după ce a mușcat din cele două felii de pâine între care erau presate, în belșug, două felii de salam și una de brânză. Apoi, din ce în ce mai mult, a simțit că-i este foame și a
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
e numai Dumnezeu Și-ți vei găsi în tine fericirea”. (Povață) Liniștea profundă la care orice suflet aspiră în taină este zugravită cu măiestrie în imagini simbolice, unde natura își pune pecetea într-o manieră sublimă. Așa arată calea spre tihna lăuntrică prin ochii poetei: „Mi-am cules sufletul Risipit în freamătul frunzelor L-am scăldat în verdele codrilor Am alungat tristețea norilor Și-ascultandu-i cântecul, Pe strunele dorului L-am dăruit privighetorilor. Din cristalul râurilor Mi-am spalat ochii-ncețoșați Și-am
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
cules sufletul Risipit în freamătul frunzelor L-am scăldat în verdele codrilor Am alungat tristețea norilor Și-ascultandu-i cântecul, Pe strunele dorului L-am dăruit privighetorilor. Din cristalul râurilor Mi-am spalat ochii-ncețoșați Și-am adunat raze de lună Împletind în tihnă punți de suflet Până când, geana zorilor A spulberat a stelelor cunună Dăruindu-mi dragoste-n mirific cântec...” (În liniște) Georgeta Resteman se definește într-unul din poemele sale ca fiind umbra și visul creat din esența cuvântului. Semeția cuvântului în
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
un licăr de iubire în trena toamnei mele...” În trena toamnei mele) Iarna este expresia candorii, iar în cântecul ei poeta își exprimă dorința de a primi liniște, vise și mângâiere, cernute prin sita tăcerilor și purității: „Mai cerne iarna tihnă, fulgi și vise Când se-aprind luminile-n tăcere. Cu roi de fluturi albi, aripi deschise Peste noian de gânduri, mângâiere”. Zvâcnesc în trupul iernii începuturi Speranțe înghețate-n haina-i albă Când fulgii dau văzduhului săruturi La gât purtând
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
-n tăcere. Cu roi de fluturi albi, aripi deschise Peste noian de gânduri, mângâiere”. Zvâcnesc în trupul iernii începuturi Speranțe înghețate-n haina-i albă Când fulgii dau văzduhului săruturi La gât purtând dorințe prinse-n salbă.” (Mai cerne iarna tihnă, fulgi și vise) Suflet însetat de senin, poeta își primește pacea în timpul iernii, sorbind fericirea din dansul fulgilor de nea: „Setos de alb, avid de curățime Flămândul suflet pacea își primește Din al ninsorii dans, din Înălțime Își soarbe fericirea
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
loc de cinste în biblioteca fiului meu. A meritat să se-adune de pe drumuri, să iasă din focul tenebrelor în care a fost „plămădită” de alții, salvată prin joaca nevinovată a unor copii - pentru a se bucura de răsfoirea în tihnă și pe îndelete a fiecărei pagini, zăbrelită de întunericul ascunzătorilor în care a fost încătușată, fără a fi văzut prea des lumina ochilor atâtor altor cititori... Își are negreșit partea de spornicie în suflete și în minte, la ceea ce am
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
zborul a omului dorul a pietrei stânca a râului locul deschis albia, lunca ... lacrima zborului e cerul a lucrurilor aerul, misterul universului nemărginirea a stelelor depărtarea, veșnicia, sclipirea ... culoarea cerului e-azurul a rugăciunii umilința a ochiului zarea a humii-așteptarea tihna, plecarea ... zbuciumul mării-i furtuna corăbiei pe hulă catargul înaintând spre senin a casei natale pragul dorul întoarcerii, lin ... lacrima Domnului e omul păcatul, pământul, stelele, a graiului cuvântul a suferinței uitarea tăcerea, îndurarea ... rostul credinței e Cerul împărăția, calea
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
aduce an de an Speranțe și candoare cu-al dragostei fiori. Mi-e dor de o-nviere a omenirii-ntregi Mi-e dor să înțeleagă a dragostei chemări Mi-e dor de liniștea în care te oprești S-admiri în tihnă Viața - șirag de primăveri. Cluj Napoca 9 martie 2016 Daruri de primăvară Mi-ai așezat în ochi un verde crud Ce-nveșmântează câmpiile mereu Cu primăvara-n mine oriunde și oricând Să simt inmugurirea de la Dumnezeu. Mi-ai dat lacrimi pe
DOR DE PRIMĂVARA de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373229_a_374558]
-
Ce imi dăruiți atâta rod și bucurie! Natură mă uimește iarăși cu frumusețea ei, Cu pensula-i măiastra Pictează pe șevalet, sub ochii mei devoratori, Un încântător vis de vară, Animat de concertul vieții, Uneori clocotitoare, Alteori savurandu-si în tihna Eternitatea, Splendoarea. Referință Bibliografica: Splendoare / Eleonora Stoicescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1640, Anul V, 28 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Eleonora Stoicescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
SPLENDOARE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1640 din 28 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373269_a_374598]
-
că totul s-a încheiat cu bine iar bunicul e sănătos și se simte bine. Cum se întâmplă adesea visul nu e întotdeauna realitatea în desfășurare, am aflat cu surprindere că bunicul meu de la Berislăvești a dormit la adăpost în tihnă pe tot parcursul ploii. Cum zicea și Eugen Ionescu într-o carte pe care nu mi-o mai aduc aminte:,, Ideologiile ne separă. Visele și suferința ne apropie.” Sau și mai bine: Totul e bine când se termină cu bine
PARABOLĂ TÂRZIE de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372067_a_373396]
-
codrilor de fagi, Unde arde-n lan câmpia, Unde plânge bucuria Si începe omenia - Acolo este România! Unde-n freamăte de frunze Horesc fluiere de os, Unde-n zid se-aude încă Plâns de leagăn, cânt duios, Unde doarme-n tihnă glia, Unde rodește hărnicia Și răsună Rapsodia - Acolo este România! Unde-albastru intră-n mare În zbucium de albatros, Și ecouri duc în soare Cântecul păcii sfios, Unde arde-n maci câmpia, Unde brațul sapă via Și așteaptă veșnicia - Acolo este
ACOLO ESTE ROMÂNIA de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372122_a_373451]
-
Horia Publicat în: Ediția nr. 1691 din 18 august 2015 Toate Articolele Autorului 18 August 2015 Pleacă vara asta și nu-mi pare rău Câtă vreme încă stau în gândul tău Precum rodul viei așteptând culesul Și îmi scriu în tihna dimineții versul. Pleacă vara asta, doamna mea frumoasă Și ne intră toamna fericită-n casă, Cu lumina-i sfântă, cu arome dulci, Ca o hărmălaie lacomă de prunci. Grâul în hambare e-adunat din spice, O să cadă bruma, frunza o să
PLEACĂ VARA ASTA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372254_a_373583]