982 matches
-
oficiali, reprezentând toate cele 130 de cercuri electorale din cele 27 comitate românești, apoi episcopii, delegații consilierilor, ai societăților culturale românești, ai școlilor medii și institutelor pedagogice, ai reuniunilor de meseriași, ai Partidului Social-Democrat Român, ai organizațiilor militare și ai tinerimii universitare. Toate păturile sociale, toate interesele și toate ramurile de activitate românească erau reprezentate. Dar pe lângă delegații oficiali, ceea ce dădea Adunării înfățișarea unui mare plebiscit popular, era afluența poporului. Din toate unghiurile țărilor române de peste Carpați, sosea poporul cu trenul
Unirea Transilvaniei cu România () [Corola-website/Science/302497_a_303826]
-
în Telenești, RSS Moldovenească, URSS. După absolvirea studiilor medii la școala N1 din Chișinău (actualmente liceul „Gheorghe Asachi”), a urmat cursurile Facultății de Jurnalism a Universității de Stat din Moldova (1980-1985). După absolvirea facultății, a lucrat în calitate de corespondent la ziarul „Tinerimea Moldovei”, redactor la Televiziunea Națională ("Teleradio-Moldova"). În anul 1988, este ales membru al grupului de inițiativă al Mișcării Democratice din Moldova, iar în 1989 devine unul dintre fondatorii Frontului Popular din Moldova. După ce în perioada 1989-1994 a deținut funcția de
Iurie Roșca () [Corola-website/Science/302526_a_303855]
-
poetul în anii din urmă, acesta schimbându-și radical tonalitatea și tematica poeziilor. Este unul dintre fruntașii revoluției de la 1848, participând la toate acțiunile ei importante: este prezent la citirea proclamației revoluționare; este însărcinat "să ridice tabacii și mărginații și tinerimea din București, să meargă gloată la Palat și să ceară sancționarea Constituțiunii" (Ion Ghica, "Scrisori"); este secretar al guvernului provizoriu, vornic al capitalei, membru în comisia pentru dezrobirea țiganilor. După înfrângerea revoluționarilor, ia drumul exilului, mai întâi în Ardeal. În
Cezar Bolliac () [Corola-website/Science/299475_a_300804]
-
BM „B.P. Hasdeu”. Din 1997 este redactor, iar din 1998 - redactor și coautor la Calendar Național.; din 2006 - redactor la rev. Tyragetia a Muzeului Național de Istorie a Moldovei. Colaborează la diferite ziare și reviste de limba română din Chișinău: Tinerimea Moldovei, Viața satului, Literatura și arta, Tara, Flux, Timpul, Jurnal de Chișinău etc.; Moldova, Femeia Moldovei, Nistru (ulterior Basarabia), Orizontul (Columna), Viața Basarabiei, Clipa siderală ș.a. Publică în periodice de la București (România Liberă, Flacăra, Luceafărul), Iași (24 de ore, Cronica
Vlad Pohilă () [Corola-website/Science/312766_a_314095]
-
Părinții săi, Adalbert Bednarik (originar din Moravia) și Genoveva Hauschka erau cehi, la a doua lor căsătorie. Pe când era elev la Școala Superioară Traian din Turnu Severin, Ignat Bednarik a câștigat primul premiu pentru lucrările sale de desen la Societatea Tinerimea Română. Între anii 1898 - 1900 studiază la Academia de Arte din București sculptura și pictura, sub îndrumarea maestrului Ion Georgescu avându-i colegi pe Jean Alexandru Steriadi, Ion Teodorescu-Sion și Constantin Brâncuși. După absolvirea Academiei de Arte din București pleacă
Ignat Bednarik () [Corola-website/Science/312029_a_313358]
-
Gheorghe Petrașcu, deși apropiindu-se de opera lui Nicolae Grigorescu, ajunge să se deosebească de aceasta prin evoluția artei sale ce are un parcurs sigur spre perfecționism. Întors în București în 1901, artistul participă ca membru fondator la înființarea grupării „Tinerimea artistică”. Gheorghe Petrașcu abordează în lucrările sale o atmosferă sumbră, romantică, în care se folosește mult negru, motiv pentru care ajunge să fie numit „primul mare poet al nocturnului” din pictura românească. Petrașcu, ca și Grigorescu, a abordat peisagistica, însă
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
pictori ai epocii, și Jean Al. Steriadi (1880-1956) parcurge același itinerariu pentru a se forma ca pictor desăvârșit. În 1904 la Paris expune, la „"Salonul de Toamnă"” o pânză numită „Chivuțele din Piața Mare”. Întors în țară, intră în rândurile „"tinerimii artistice"” unde expune numeroase tablouri, portrete, compoziții sau peisaje, realizate riguros, unele având chiar efect de clarobscur („Hamali în port”). Având un rafinament și o cultură vizuală demnă de un artist modern, acesta realizează lucrări deosebite cum ar fi: „Crapii
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
la Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău " În piele de șarpe" de T.Williams, după piesa „Orfeu în infern” (2007). Este autorul cărților "Nuvele cinematografice" () și „Amore e guerra (moartea necunoscută a unui soldat italian)”; publică în revistele «Nistru», «Codrii», «Tinerimea Moldovei», «Ecranul și scena», «Arta cinematografiei», «Scenarii de filme». [[Categorie:Nașteri în 1948]] [[Categorie:Actori moldoveni]] [[Categorie:Regizori moldoveni]] [[Categorie:Moldoveni în viață]] [[Categorie:Oameni din raionul Strășeni]]
Valeriu Jereghi () [Corola-website/Science/312152_a_313481]
-
organizau si un maial la Crucea Dreptății. Complementar grupului Junilor Dorobanți, funcționa în Șchei „Societatea Pajiștenilor — Crucea Dreptății” al cărui statut a fost publicat în tipografia brașoveană a lui Iohann Göth, care avea ca scop „cultivarea spiritului de societate în tinerime, nobilimea moravurilor și dezvoltarea inteligenței, îndemnul la muncă și economie”. La ora actuală Junii Dorobanți au 65 de membri, dintre care 17 junițe, înscrise în grup. Din 1993 funcționează cu personalitate juridică „Societatea Junilor Dorobanți” În ciuda faptului că se știa
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]
-
conducător a cohortei de cercetași a participat la serbările aniversării zilei de 3/5 mai 1848 organizate la Blaj, în fruntea a 120 de elevi. Similar, a condus la București opt elevi la un concurs organizat de Societatea științifică literară „Tinerimea Română”. Pentru meritele sale a fost decorat cu „Virtutea cercetășească”. În paralel a predat cursuri la Școala tehnică de aviație din Mediaș și a fost președintele Despărțământului local al Uniunii foștilor voluntari. În toamna anului 1923, Liviu Florianu a fost
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
servind și el ca preot în aceeiași localitate timp de 45 de ani, murind în 31 iulie 1869. Studiile teologice le face la Blaj, perioadă în care-și schimbă numele din Flore sau Florea, în Florianu, obicei frecvent în rândurile tinerimii studioase a Blajului, adeptă a curentului latinist propagat de canonicul Timotei Cipariufiind hirotonit în anul 1855. La data de 8 mai 1855 se căsătorește cu fiica preotului Ioan Mihălțan, Ana în vârstă de 16 ani având ca nași familia căpitanului
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
iar ca student la teologie în anul IV, prelucrează și adaptează lucrarea lui L. Pauer, "Der Lehrer von Apfelheim", apărută la Viena, iar în limba română, la Brașov în 1888, sub titlul "Învățătorul din Merești - istorioară instructivă pentru popor și tinerime". Cartea respectivă s-a bucurat de o largă răspândire, fiind recomandată de către mitropolitul Ioan Vancea tuturor preoților și docenților, drept o carte instructivă și morală, din această periodă datând și o altă lucrare a sa intitulată "Părintele albinelor". După absolvirea
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
studiile secundare în orașul natal, la gimnaziul "Alecu Donici", promoția 1916. Din acea perioadă avem o informație din cartea lui Eugen Dimitriu, "Orașul Muzelor": ""De numele lui Leon Bancilă se leaga succesul deplin al elevilor gimnaziului din Fălticeni la concursul Tinerimii Române în mai 1913, la București. Printre ei, violonistul Aurel Mihăilescu, care mai tarziu avea să-i urmeze la catedră lui Ion Chirescu la Liceul "Nicu Gane"; elevul Teodor Țâțos, care a obținut Premiul I cu cunună pe țară, pentru
Teodor Tatos () [Corola-website/Science/310500_a_311829]
-
și pentru firea lui de poet romanic și plin de sensibilitate. Această atmosferă este accentuată după moartea, la 22 iunie 1913, în spital, a lui St. O. Iosif. La 28 ianuarie 1914, Natalia Negru devine membru asociat la expoziția societății „Tinerimea artistică". Datorită firii lui Anghel, căsătoria Nataliei cu el cunoștea frecvente certuri violente, de regulă provocate de gelozie. George Călinescu descrie astfel pe Dimitrie Anghel: „Cine privește fața lui Anghel înțelege aceste furori orientale: ochi migdalați, blânzi și fini, însă
Natalia Negru () [Corola-website/Science/310717_a_312046]
-
în 1931-1932. Colaborează asiduu, cu articole, nuvele, povestiri, fabule, satire, amintiri, mai ales pe teme moral-educative, la "Ramuri", "Flacăra", "Adevărul literar și artistic", "Lamura", "Viața literară", "Țara de Jos", "Țara noastră", "Universul literar", "Universul copiilor", "Dimineața copiilor", "Fântâna darurilor", "Biruința", "Tinerimea creștină", "Satul", "Țara Bârsei", "Flori de crin", "Ortodoxia", "Progresul", "România", "Timpul" și alte publicații periodice. A fost redactor la "Neamul Românesc". Conferențiar la Societatea de Radio (15 conferințe în 1930; 20 conferințe în 1931; 6 conferințe în 1932; 22 conferințe
Alexandru Lascarov–Moldovanu () [Corola-website/Science/310853_a_312182]
-
statul român cu o mulțime de decorații în plan profesional și militar, ca urmare a participării sale ca voluntar la primul război mondial. Nu în ultimul rând, este de menționat că Arthur Verona a îndeplinit funcția de președinte al Societății "Tinerimii artistice" în perioada 1910 - 1921. Arthur Verona s-a născut la Brăila în ziua de 24 august 1867 (vezi secțiunea Controverse, incertitudini) în familia de origine dalmată a lui Francesco Spiridon-Verona și al Amaliei Lukovici. Între anii 1896 - 1902, Arthur
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
trei nume consacrate și alte opt-nouă tinere speranțe, la "Salonul Oficial" au fost selectați treizeci și opt de pictori mediocri aleși pe favoritisme clientelare. Premiile și medaliile acordate de către oficialii români cu o mare larghețe comercială, au determinat înființarea Societății "Tinerimea artistică" în anul 1901 de către un grup de membri fondatori dintre care făcea parte și Arthur Verona. La prima expoziție a "Tinerimii artistice" din 1902 cronica plastică a menționat că: "... deși făcută fără pregătiri îndestulate, prima expoziție a "Tinerimii artistice
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
favoritisme clientelare. Premiile și medaliile acordate de către oficialii români cu o mare larghețe comercială, au determinat înființarea Societății "Tinerimea artistică" în anul 1901 de către un grup de membri fondatori dintre care făcea parte și Arthur Verona. La prima expoziție a "Tinerimii artistice" din 1902 cronica plastică a menționat că: "... deși făcută fără pregătiri îndestulate, prima expoziție a "Tinerimii artistice" se prezintă bine și e aranjată cu mai mult gust decât toate expozițiile anterioare: ea aduce în același timp un mare serviciu
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
Societății "Tinerimea artistică" în anul 1901 de către un grup de membri fondatori dintre care făcea parte și Arthur Verona. La prima expoziție a "Tinerimii artistice" din 1902 cronica plastică a menționat că: "... deși făcută fără pregătiri îndestulate, prima expoziție a "Tinerimii artistice" se prezintă bine și e aranjată cu mai mult gust decât toate expozițiile anterioare: ea aduce în același timp un mare serviciu publicului nostru... Cel dintâi pas serios este că, de la un capăt la altul, nu mai întâlnești ca
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
altădată erudități de culori și greșeli elementare de linii care răneau ochii privitorului și dovedeau că cei ce le făceau n-aveau decât veleități de artiști". Pictorul a fost stimulat de aprecierile pozitive pe care le-a obținut în cadrul expoziției "Tinerimii artistice" din anul 1902 și, ca urmare, a început să lucreze la o mare compoziție intitulată "Judecata boierilor înainte de moartea lui Ștefan cel Mare". Pentru realizarea tabloului, artistul s-a documentat "pe teren", făcând o călătorie de la Cazane (Turnu Severin
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
familia și soția sa. Salvarea financiară a fost datorată unui „binevoitor” discret și iubitor de artă. Ion Zurescu a fost de părere că așa s-ar explica faptul că Verona a fost prezent cu peste douăsprezece lucrări numai la Expozitia „Tinerimii artistice” din acel an. Momentul 1903 este cel în care pictorul s-a considerat a fi un impresionist. A lucrat intens în ulei peisaje, în special din Moldova, Brăila și Herța. A făcut și desene. Impresionismul picturii lui a dobândit
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
dobândit o notă particulară, lipsită de spontaneitate. În paralel, Verona a fost preocupat de pictura monumentală și a studiat tehnica frescei, o primă lucrare fiindu-i atribuită la decorarea Culei românești în anul 1905. A participat în 1903 la expozițiile "Tinerimii artistice" organizate la București, dar și la Atena și mai apoi (1905) la München. În anul 1906 a deschis o Expoziție Jubiliară, a participat la Salonul Oficial și la "Tinerimea artistică". În anul 1906 a realizat lucrarea de artă monumentală
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
românești în anul 1905. A participat în 1903 la expozițiile "Tinerimii artistice" organizate la București, dar și la Atena și mai apoi (1905) la München. În anul 1906 a deschis o Expoziție Jubiliară, a participat la Salonul Oficial și la "Tinerimea artistică". În anul 1906 a realizat lucrarea de artă monumentală "", iar în 1907 a participat la a V-a expoziție a societății „Tinerimea artistică”. Criticul de artă Apcar Baltazar l-a considerat pe Verona alături de George Demetrescu Mirea, ca fiind
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
la München. În anul 1906 a deschis o Expoziție Jubiliară, a participat la Salonul Oficial și la "Tinerimea artistică". În anul 1906 a realizat lucrarea de artă monumentală "", iar în 1907 a participat la a V-a expoziție a societății „Tinerimea artistică”. Criticul de artă Apcar Baltazar l-a considerat pe Verona alături de George Demetrescu Mirea, ca fiind unul dintre cei mai buni portretiști români. Conștient de înclinația sa academică, Apcar Baltazar (sub pseudonimul Spiridon Antonescu) s-a indignat împotriva celor
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
distins prin decretul regal nr. 1794 cu Medalia Bene Merenti Clasa I. În urma participării la Salonul de pictură de la München din anul 1910 a fost distins cu Medalia de Aur. Tot în acest an a fost ales ca președinte al Tinerimii artistice, funcție pe care a deținut-o până în anul 1921. Cu ocazia expoziției Tinerimii din anul 1910, artistul a avut parte de o critică elogioasă din partea lui Alexandru Tzigara-Samurcaș, O. Zimbru și mai apoi în 1912 a lui A. Jeanjaquet
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]