1,440 matches
-
a creat o avalanșă de traduceri din franceză, greacă, engleză, italiană și germană sau a compilat învățături folositoare, într-o activitate enciclopedică, dacă nu foarte originală, cel puțin necesară. Într-o vreme când meseriașii de subțire cum erau, între alții, tipografii și profesorii, își cumpărau ranguri boierești care nu constituiau o funcție ci doar un titlu, Simeon Marcovici deveni serdar apoi paharnic. Serdarul traduce Nopțile lui Young („Culegere din cele mai frumoase nopți ale lui Yung”), își tipărește cursul de retorică
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
U.; Diploma de onoare a Societății de Prietenie România Africa; Cetățean de onoare al comunei sale natale. CORIOLAN ATANASIU Născut în Brăila, la 17 septembrie 1932, într-o familie nevoiașă cu patru copii, el fiind mezinul. Tatăl său, Ion, era tipograf de meserie, iar mama, Sofia, casnică. La vârsta de patru ani, a rămas orfan de tată și viața a devenit și mai grea pentru familie. Este căsătorit din anul 1953, cu o brăileancă (Emilia) și are doi fii și trei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
înscris drept muncitor, desi atunci când a fugit în U.R.S.S. el avea o băcănie; așadar; un mic burghez, conform canoanelor staliniste ale muncii de cadre. SPECIALITATEA CELOR 18 MUNCITORI AUTODECLARAȚI: metalurgiști 10; ceferiști 2; constructori 1; tăbăcari 3; tâmplari 1; tipografi 1; muncitori la cartonaj 1. Printre cei 18 muncitori autodeclarați, nici unul nu lucra, în acel moment, în vreo întreprindere. Ultimii doi ceferiști fuseseră concediați în urmă arestărilor de la 1 august 1931. Din partea Komintern-ului, lucrările au fost conduse de Bela Kuhn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
va realiza legătura directă între producătorul cultural-artistic și publicul cel mai larg. Propunere modernă, civilizată, europeană. Cine s-o pună în practică, dacă nu Ministerul Culturii și Cultelor? O meserie care, sub ochii noștri, și-a dat duhul: aceea de tipograf "în plumb". Tiparnița de acum n-are nici o legătură cu aceea de altă dată decât, poate, faptul că și azi, ca și ieri, pe o poartă intră hârtia albă și pe cealaltă iese cartea ori gazeta tipărită. Pe vremuri (asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
degetelor și-o aruncau orbește... fix în despărțitura cuvenită! Recorduri de care n-o să-și mai amintească nimeni, tot așa cum n-avem, azi, habar de tehnicile și isprăvile săhăidăcarilor, abagiilor, tălpălarilor, mindirigiilor, braharilor... Când gazeta intra în mașină, începea "peticirea": tipograful încerca să compenseze micile diferențe de nivel între suprafețele "formei" lipind petece de hârtie pe cilindrul "planei" astfel, cerneala ajungând la fiecare literă. "Puitoarea", în picioare la capul mașinii, cobora vreme de 8 ore, cu mâna, coală după coală, spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
la capul mașinii, cobora vreme de 8 ore, cu mâna, coală după coală, spre a o așeza cât mai exact în gheara ghidajului muncă parcă desprinsă din scenele de idiotizare prin nesfârșită repetiție gestuală din filmul lui Chaplin "Timpuri noi"... Tipografii au avut, imediat după revoluție, momentele lor faste numai că n-a ținut prea mult. Eliberarea tiparului de sub obrocul cenzurii, apariția zecilor de gazete, a sutelor de cărți, multe necesare, și mai multe inutile, au asediat tipografiile de atunci, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
însemna șpagă peste șpagă. Parcă-l văd pe maistrul rotativei din Brezoianu cum mi-a azvârlit înapoi plicul trimis de proprietarul gazetei, oprind și mașinăria: era prea puțin! La tipografia din Bacău, un amic scriitor tot încerca să capteze interesul tipografului momindu-l cu o canistră de Fetească. Spre a scăpa de insistențe, maistrul îl invită în vestiar, deschide dulapul și-i arată un regiment de canistre rânduite ca la paradă: "Vezi ce-i aici?Ia-ți-o pe care vrei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
a studiat la Secția "limba și literatura rusă" (!). S-a transferat, apoi, la Universitatea București, înscriindu-se, de această dată, la Secția română, după susținerea cuvenitelor diferențe. Virginia, soția poetului, plecată și ea pe cealaltă lume, n-a fost "inginer tipograf" (specializare inexistentă la Politehnica ieșeană), ci a absolvit Facultatea de industrie ușoară. Așa că bănuitul "semnal premonitoriu" oferit de profesia legată oarecum de ocupația soțului scriitor l-aș scoate din ecuația acestui fericit mariaj. Amănunte? Desigur. Au, totuși, rostul și rolul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ca autorul anonim al acestei broșuri să fie un evreu supărat de modul În care sunt percepuți evreii de către români. În orice caz, editorul acestei broșuri este un evreu craiovean, Filip Lazăr, ginere (ca și Lazăr Șăineanu) al editorului și tipografului Ralian Samitca <endnote id="(848)"/>. Redactat În 1886, statutul „Societății istorice Iuliu Barasch” preciza, chiar de la primul articol, scopul acestei asociații : „Societatea [...] Își propune a aduna materialul privitor la istoria evreilor din România și la psihologia populară israelito-română”. Prin aceasta
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
aplatizat și s-a redus până la dimensiunile unei căsuțe, așezată pe desktop-ul unui calculator. Același lucru s-a Întâmplat și cu partea grafică a afacerii: Greer & Associates au devenit propriii lor culegători de text, propriii ilustratori, ba, câteodată, chiar tipografi, deoarece dețineau imprimante digitale color. „Se presupunea că lucrurile vor merge mai ușor“, afirmă Greer. „Acum am sentimentul că merg să mănânc la McDonald’s, dar, În loc să-mi primesc meniul comandat, mi se cere să debarasez masa și să spăl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
, Samuel, tipograf și editor. În ciuda precarității unor date biografice, nu lipsesc informațiile privind identitatea și activitatea tipografului sas din Sibiu. F. este fiul mezin al preotului evanghelic Johann Filtsch. Își însușește de tânăr meșteșugul de tipograf la firma lui M. Hochmeister, desăvârșindu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287005_a_288334]
-
, Samuel, tipograf și editor. În ciuda precarității unor date biografice, nu lipsesc informațiile privind identitatea și activitatea tipografului sas din Sibiu. F. este fiul mezin al preotului evanghelic Johann Filtsch. Își însușește de tânăr meșteșugul de tipograf la firma lui M. Hochmeister, desăvârșindu-și pregătirea profesională la Viena și Leipzig. În anul 1826 întemeiază la Sibiu o tipografie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287005_a_288334]
-
, Samuel, tipograf și editor. În ciuda precarității unor date biografice, nu lipsesc informațiile privind identitatea și activitatea tipografului sas din Sibiu. F. este fiul mezin al preotului evanghelic Johann Filtsch. Își însușește de tânăr meșteșugul de tipograf la firma lui M. Hochmeister, desăvârșindu-și pregătirea profesională la Viena și Leipzig. În anul 1826 întemeiază la Sibiu o tipografie, căreia îi adaugă ulterior o editură și o librărie. Aici se tipăresc calendare destinate sașilor din Transilvania (de pildă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287005_a_288334]
-
politică religioasă, cu referire la strategiile calvine? Rămâne un răspuns de căutat într-o altă cercetare. Deocamdată, focalizăm imaginea cărții-"pomană neuitată în veaci": act de milostenie, ofrandă, danie binecuvântată 83 prin care cel ce dăruiește (domn, boier, neguțător înstărit, tipograf ori prelat) este, ca în predoslovia la Tâlcuirea Liturghiei, Iași, 1697, a Hatmanului Lupu Bogdan, semănătoriu de-nțelepciune. Și, tot aici, notăm remarcabila strategie a enumerării elogioase a cărților tipărite sub mecenatul Domnului, în Triod, Buzău, 1700, Teodosie, Mitropolitul Ungrovlahiei
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
caracterizează stilul sobru "lipsit de înflorituri și arabescuri inutile" care inaugurează "realismul obiectiv al scrisului românesc"26. Pe aceste motive nu putem lua în seama rândurile comercial aventuroase dintr-o "Istorie secretă" a Sătmarului 27 în care se scrie că "tipograful care a cules manuscrisul lui Slavici" nu a putut descifra corect și ar fi vorba despre un alt sătmărean, din Tarna Mare, Antoniu Covaciu. Deși, într-adevăr acesta a făcut studiile la Viena, în aceeași perioadă cu M. Eminescu, 1869-1872
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
în Almanahul Poporului de Ierimia Nichita, Cernăuți, adunate și redate. * Almanahul statului din Principatul a toată Țara Românească Almanahul statului din Principatul a toată Țara Românească, Buda, 1836-1837, apoi la București, 18391858, tipărit la Zaharia Carcalechi, „editorul Bibliotecii Românești” și „tipograful Curții.” * Analele Dobrogei, revista Societății culturale Dobrogea (Format 17x24 cm), apare trimestrial, mai întâi la Constanța (1920) apoi anual la Cernăuți, în perioada 1924 1938. Director Const. Brătescu. Publicația era destinată „promovării studiului științific al trecutului și prezentului Dobrogei” și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
este cea dintâi gazetă românească și apare la Cernăuți, în 195 de pagini, în 1820, sub redacția lui Teodor Racoce, translator al guberniei Galiția (C.C. Talmaciu a Gubernâi de Galițiea, Cernăuți. S-au tipărit și se află la Petru Ekart tipograf Craisului Bucovinei). Tălmăcitorul bucovinean (1770-1822) încă de la 1817 făcuse „o înștiințare pentru gazete românești”, în sensul că o să publice „novele sau gazete românești.” El intenționa deci să editeze o revistă pentru român „trăind sub deosebite stăpâniri, dar având aceeași limbă
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
organul Surdo-Muților din Moldova de Sus, apare la Cernăuți cu numărul pentru aprilie-mai-iunie 1927, venit ca „o necesitate a împrejurărilor timpului ce ne impune să ținem seama de progresul general al surdomuților.” Redactor, editor, proprietar și redactor responsabil Teodof Cernăuțean, tipograf, își propunea „să îndrume, lămurească și să apere drepturile culturale, sociale și politice, atât pe terenul școlar cât și pe cel profesional individual” al celor cărora se adresa, ajutându-i să se poată măsura și înrola în funcțiile obștești alături de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
și planifica să apară trimestrial. Redacția și administrația în strada Kogălniceanu 19, Cernăuți, Bucovina. Periodicul era rezultatul înființării la 30 ianuarie 1927 a Societății Culturale și de ajutorare a surdomuților din Cernăuți, prilej cu care președinte al Comitetului constituit era tipograful Teodof Cernăuțean. Tot datorită înființării societății, din corpul didactic al Institutului de orbi și surdomuți „Regina Maria” din Cernăuți s-au înscris ca membri susținători o seamă de profesori, contribuind cu diferite sume de bani, inițiativă extinsă și în rândul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ține în mână (gazetarul n.n.) nu este a sa, ci a publicului pentru care scrie...” „Limba este cartea neamului, titlul în puterea căruia un popor are dreptul la viață și independență...” D. Bolintineanu Dimitrie Bolintineanu (18191872) Publicist, scriitor și poet, tipograf, editor și om politic. A condus publicația revoluției muntene „Poporul suveran”, apărută la 19 iunie 1848 sub deviza: „Libertate, egalitate, fraternitate”, dar și „Gazeta politică și literară” (1848) la care colaborau: Cezar Boliac, Grigore Alexandrescu, Al. Zanne, P.Teulescu, Nicolae
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
secvențe distincte, înainte și după 1917. Despre 1 decembrie 1918 nu se amintea nimic, ba mai mult, era inventat un eveniment-substitut, dintr-un episod aproape complet ignorat de istoriografia interbelică, dar povestit acum pe larg, în două pagini pătimașe: greva tipografilor, din 13 decembrie 1918. În logica "democrat-populară", nu putea fi vorba decât despre un alt martiraj, pus de această dată sub numele lui I. C. Frimu, care binemerita înaintea lui Nicolae Ceaușescu titlul de "conducător iubit"314. Basarabia dispărea complet din
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
era reabilitată, amintirea zilei de 1 decembrie 1918 rămânea inoportună. Istoria războiului se fragmenta din nou, pentru a face loc "Marii Revoluții Socialiste din Octombrie". După încheierea primei conflagrații mondiale, primul eveniment important pentru români era, în continuare, greva muncitorilor tipografi din București, de la 13 decembrie 1918. Grevele justificau și înființarea P.C.R. care, la rândul său, explica, prin propria existență, cursul ulterior al istoriei românilor. Manualul se încheia cu o învățătură, menită să îndulcească toate luptele, jertfele și "viața grea" din
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
remunerații mai mult simbolice erau bine primiți. În 1880, Constantin Dobrogeanu-Gherea îl însărcinează să asigure secretariatul revistei România viitoare, care a apărut, probabil cu un unic număr, în decembrie același an. Mai înainte își încercase norocul la cotidianul Războiul, proprietatea tipografului Ioan Weiss, jurnal apărut în timpul războiului din 1877, când se impusese unui public naiv animat de frumoase sentimente patriotice prin publicarea pe prima pagină (ziarele apăreau în patru pagini) a unor scene fanteziste (desenate cu multă imaginație) de pe câmpul de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a Laboratorilor Români); după câteva luni ceilalți asociați s au retras, tipografia rămânând numai în proprietatea lui Ispirescu și Gorjan, până în 1879, când se retrage și acesta din urmă. În 1873 tipografia funcționa pe strada Academiei la nr. 19. 286. Tipograful bucureștean C. Petrescu Conduratu (1844-1900) era, în 1871, proprietar al unei tipografii (în asociație cu I.G. Costescu) situată pe Calea Mogoșoaiei la nr. 7, acolo unde se afla și librăria Socec; prin 1872, împreună cu D.A. Laurian, el a pre luat
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
rămasă după 1868 (până în 1876) numai în proprietatea primilor doi (în 1873, sub numele Tipografia Curții - Lucrătorii asociați, avea sediul în Pasagiul Român la nr. 12), fie la tipografia lui Carol Göbl, fiul cel mai mare al lui Francisc Göbl, tipograf vienez stabilit la noi în țară, care a devenit, după 1876, unul dintre principalii patroni de tipografie din București (în 1878 tipografia „Românul - Carol Göbl“ funcționa pe strada Doamnei la nr. 14). 288. Tipografia Thiel și Weiss, înființată prin 1870
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]