1,430 matches
-
despre absurdul românesc postcaragialian și în cele în care va fi adâncit raportul dintre Caragiale și Urmuz, pe de o parte, și prozatorii de la "Școala de la Târgoviște", pe de altă parte. 4.3. Teme caragialiene și variațiuni postcaragialiene Frecvența recurențelor tipologice este indestructibil legată de multitudinea revalorificărilor din aria tematicii caragialiene. Fără să zăbovim asupra unui posibil inventar al acestora cu exemplificări care marchează înrudiri de ordinul evidenței între modelul caragialian și numeroase reiterări postcaragialiene, ne propunem să insistăm doar asupra
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu zece ani înaintea primei reprezentații a Nopții furtunoase, este apreciată de Vicu Mândra în Istoria literaturii dramatice românești datorită virtuților "precaragialiene"92 ale tipologiei de politicieni și ale "elementelor prevestitoare ale limbajului cațavencian"93. O intuiție caragialiană esențială combinația tipologică a politicianului demagog este ipostaziată diversificat, dar păstrând ingredientele de bază, în comediile lui Tudor Mușatescu și ale lui Liviu Rebreanu. Umorul și compasiunea, predominante în prima parte a piesei Titanic Vals, în care Spirache este "un Cănuță deprins a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
expresiei artistice din paradigma caragialismului, în măsura în care pot fi văzute ca instrumente de care se folosește, de această dată, "comicul creat de limbaj" conform clasificării menționate în partea introductivă a studiului și, mai ales, în măsura în care actualizările acestor componente se adaugă recurențelor tipologice și tematice, rotunjind imaginea descendenței caragialiene. Întrucât aspectele definitorii ale formei artistice caragialiene sunt numeroase și diverse, propunem de la început o departajare strictă a elementelor care țin de arta lui Caragiale de cele care ar trebui raportate nu la stilul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
etc.", lipsit sau nu de conotațiile pe care i le-a conferit utilizarea caragialiană. Capitolul V Absurdul Motivul pentru care va trebui să insistăm și asupra noțiunii de absurd este că, alături de comic și de celelalte constante referitoare la specificul tipologic, tematic și stilistic, absurdul definește universul estetic al lui I. L. Caragiale și poate constitui una dintre resursele de creație în literatura română care a beneficiat de contribuția caragialiană decisivă și în acest domeniu. Înainte de a proceda, pe de o parte
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lui din realitate, despre ale căror misiuni, de multe ori, se poate spune că "se compun din dus, din spânzurarea unei șopârle de clanța ușii Căpităniei portului și apoi reîntoarcerea în patrie"64, întocmai ca excursiile lui Turnavitu. Aplicarea grilei tipologice caragialiene dezvăluie și în cazul altui personaj suprapuneri semnificative. Așa cum, în ipostaza lui Ismail, se poate descoperi o replică stilizată, alegorică a "moftangiului" politician, este posibilă asocierea lui Stamate cu tipul "savantului", atât cel din versiunea satirizată în schița de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
automate și agresive, cu alură de ritual absurd la care făpturile lui Urmuz se supun involuntar și inevitabil ca niște păpuși hidoase care mimează viața prin mișcările repetitive ale ciclului mecanic prestabilit sau chiar predestinat. Deși între cele două universuri tipologice asemănările sunt revelabile prin astfel de străfulgerări aproape divinatorii, arheologia textului urmuzian dezvăluie totuși o infralume de esență caragialiană, după cum o dovedesc personajele reductibile la cele câteva tipuri, asupra cărora marele dramaturg și-a pus o inconfundabilă amprentă: amicii, pișicherul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
peisajul extrem de diversificat al literaturii române la cumpăna deceniilor șapte-opt și cu mare putere germinatoare în spațiul literar al optzeciștilor "postmoderniști". 6.2.2. Personajul care "viază" Un alt domeniu de manifestare a caragialismului în paginile scriitorilor târgovișteni este cel tipologic. Așa cum anticipam în capitolul median, Miticii, amicii, semidocții, politicienii, pristandații, "rinocerii", încornorații "magnifici" care populează inconfundabila lume caragialiană, își transmit genetic trăsăturile prin urmașii lor dintr-un univers ficțional cu alte coordonate istorice și de idiostil. Am arătat deja că
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
gen Ana Pauker: "Astfel ne apare limpede, tovarăși, că poporul și lupta spre mai bine constituie principala forță motrícă (schimbă accentul) mótrică în transformările spre stări superioare care au survenit și survin de-a lungul istoriei..."40. În concluzie, caragialismul tipologic este fructificat în contextul ficțional al târgoviștenilor, care-i exploatează semnificațiile în scopul demistificării istoriei, printr-un demers recuperatoriu totodată, prin care i se pulsează o nouă viață și i se reconfirmă "actualitatea eternă"41. 6.2.3. Pasageri într-
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
caragialism în proza scriitorilor târgovișteni presupune un exercițiu de marcare a transcendenței textuale în ansamblul operelor analizate. Hipotextul caragialian se configurează atât ca prefigurare a unor tehnici scripturale "clasicizate" prin contribuția "Școlii de la Târgoviște", cât și ca sursă de modele tipologice și de limbaj, resemantizate peste timp în noi contexte ficționale. Esențială este, așadar, înțelegerea dublului sens al mișcării presupuse de jocul intertextual. Particulara observație borgesiană conform căreia "Wakefield îl prefigurează pe Kafka, dar acesta din urmă modifică și modelează lectura
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
precum și la anumite grupări cristalizate în anii '60, cum este "Școala de la Târgoviște". În continuarea acestui itinerar menit să contureze o imagine destul de detaliată a supraviețuirii operei caragialiene, putem menționa și observațiile lui Ion Bogdan Lefter care, într-o "schiță tipologică" a primelor "experimente postmoderne românești"5, identifică o categorie pe care o numește "umorismul neocaragialian și neourmuzian. Alte absurdități "serioase"", în care include proza lui Tudor Octavian, Dumitru Dinulescu, Marian Popa, Teodor Mazilu sau Dumitru Solomon 6. Astfel încât, unirea acestor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Ilie, Loredana, "Pișicherul postcaragialian", Buletinul Universității Petrol-Gaze din Ploiești, vol. LV, seria Științe Umaniste, nr. 4/2003, pp. 7-13. Ilie, Loredana "Pe urmele lui Mitică", Jurnalul literar, serie nouă, an XV, nr. 13-18, iulie-august 2004, p. 8. Ilie, Loredana, "Universul tipologic caragialian", Buletinul Universității Petrol-Gaze din Ploiești, vol. LVI, seria Științe Umaniste, nr. 1/2004, pp. 53-62. Ilie, Loredana, "Caragialism în tendințele și căutările prozatorilor târgovișteni", Jurnalul literar, serie nouă, an XVI, nr. 5-10, martie-aprilie-mai 2005, p. 16. Ilie, Loredana, "Hipotextul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Sebastian sau ironia unui destin, ed. cit., p. 190). 223 Mihail Sebastian, Jocul de-a vacanța, Steaua fără nume, Ultima oră, Editura pentru Literatură, București, 1965, p. 99. 224 Mihail Sebastian, op. cit., pp. 179-180. 1 V. și Loredana Ilie, Universul tipologic caragialian, "Buletinul Universității Petrol-Gaze" din Ploiești, vol. LVI, seria Științe Umaniste, nr. 1/2004, pp. 53-62. 2 Florin Manolescu, Caragiale și Caragiale, jocuri cu mai multe strategii, Editura Cartea Românească, București 1983, p. 177. 3 Vasile Fanache, Caragiale, ediția a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Jung), organizând viața mentală așa cum instinctele o organizează pe cea somatică, și în fine, cel cultural, considerându-se că fiecare cultură are o coerență internă ignorată când se face saltul la general-uman, fie într-un universalism radical, total, sincron și tipologic (Eliade), fie într-un universalism moderat, diacronic și istoric (emanațiile culturale fiind proprii unui context, trebuie să ne ferim de generalizări facile).432 Lucian Boia identifică opt structuri arhetipale majore: conștiința realității transcendente (supranaturalul, miraculosul, sacrul, generatoare de sisteme mitice
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și să readucă omul la puterea imaginației romanești". A urmat romanul ,,post-postmodernist" o asemenea direcție? Prin ce alte mijloace și-ar putea seduce romanul contemporan cititorii? - Cred și acum în ideea că romanul trebuie să revină la epic și la tipologic, după ce a verificat tehnica noului roman și, în genere, strategiile, relativitățile postmodernismului. Din nefericire, romanul românesc a intrat în labirintul unei mărunte autoreferențialități și, de vreo treizeci de ani, nu mai iese de acolo. O să iasă la lumină și o să
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
personajelor ar submina eventuala instanță narativă. Să ne mulțumim momentan cu varianta - curată ideatic - a suplimentului contextual. În ce fel? Prof pe drum (adică Road Scholar) nu e, în ceea ce-l privește pe Andrei Codrescu, o carte singulară sub aspect tipologic. O putem apropia destul de convenabil de Ay, Cuba! sau, mai aproape de interesul nostru, de Gaura din steag. Toate menținând un raport variabil, dar corect cu mediul cultural și istoric românesc. Una, printr-o analogie continuă între o copilărie aflată sub
Autor pe drum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8350_a_9675]
-
și se regăsește sub o multitudine de tipuri. ▪ locuința privilegiată, de lux: iese de sub dominația economicului, a fost mereu purtătoare de semnificație arhitecturală, stil, inovație. Ocupă uneori poziții privilegiate În cadrul orașului (are valoare de obiect/monument), comportă o mare varietate tipologică (casă nobiliară, palat, vilă etc.). Datorită faptului că a fost locul exercițiilor estetice, a făcut mereu obiectul istoriei arhitecturii. Locuința În sine și relația cu restul așezării/orașului, funcționează Într-o strânsă interdependență funcțională și formală, articulându-se pe o
Managementul proprietăţii imobiliare by ANICA-POPA, ADRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/186_a_188]
-
redresează. Fără să mai ocupe poziția predominantă din anii ’60-’70, tipologia locuirii Înalte redevine o alternativă valabilă la locuința unifamilială. Revenind la România, unde tipurile predominante de blocuri Înalte sunt cele construite Între 1960 și 1990, de mare uniformitate tipologică atât ca structură a imobilului, cât și ca tipuri de apartamente, putem să ne Întrebăm despre viitorul blocurilor Înalte. Evoluția postrevoluționară a pieței imobiliare ne arată că, În primii ani, preferințele noii pături Înstărite s-au orientat către așa-numitele
Managementul proprietăţii imobiliare by ANICA-POPA, ADRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/186_a_188]
-
care se putea obține pe piață nu mai satisfăcea așteptările proprietarilor. Aceste apartamente au fost astfel oferite spre Închiriere și În acest mod oferta a devenit una foarte generoasă. La nivelul României multe dintre noile blocuri Înalte oferă aceeași sărăcie tipologică ca și cele din anii comunismului: apartamentele sunt aceleași (uneori chiar mai proaste ca distribuție interioară) doar puțin dilatate și mai bine finisate și echipate tehnic, În marea majoritate ele nu prezintă nicio inventivitate, nicio varietate de locuire, nicio căutare
Managementul proprietăţii imobiliare by ANICA-POPA, ADRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/186_a_188]
-
de Crăciun și credințe poporane (1914), care conține mai mult de trei sute de piese, de la colinde cosmogonice până la colinde cu caracter epico-eroic. Colecția constituie prima contribuție de seamă la cunoașterea speciei, remarcându-se - cum observă Ovidiu Bârlea - atât prin varietatea tipologică a pieselor, precum Brad înalt și Stan de piatră, Trei feciori, Trei pene, Pe dealul cu stânjinii și Doi frați, cât și prin descrierea obiceiului colindatului. Altă culegere, realizată între 1872 și 1911, dar publicată postum (1976) de Romulus Todoran
VICIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290545_a_291874]
-
n-au fost prea utile. Tipologiile literare pot fi găsite încă în teoria lui Horațiu despre decorum (bună-cuviință) și în repertoriul de tipuri din comedia romană (de exemplu soldatul fanfaron, avarul, fiul risipitor și romantic, servitorul devotat). (Recunoaștem din nou tipologicul în cărțile de caracter din secolul al XVII-lea și în comediile lui Molière. Dar cum să aplicăm acest concept într-un mod mai general ? Este doica din Romeo și Julieta un tip ? Și, dacă da, tipul cui ? Este Hamlet
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
sociale organice pentru că aceasta ar fi încurajat și ar fi potențat mișcările colective împotriva regimului. Individul reprezentativ pentru orice societate totalitară este izolat. Și asta nu prin segmentare spațială, ci tocmai printr-o creștere artificială a densității și a diversității tipologice pe unități teritoriale restrânse spațial. Încă de la început, reconstrucția postbelică a fost sinonimă, în Europa de Est, cu ceea ce s-a numit construcția socialismului, puternic determinată ideologic. Dacă în perioada interbelică putem vorbi de comunități rurale puternic integrate și viabile din punct
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
balcanism ce, "creată și importată din Occident a fost complet asimilată"1 de mentalitatea vestică și, prin ricoșeu, de aceea sud-est europeană. Dincolo însă de poncife cu accente incriminatorii există cu siguranță un arhetip comportamental, cu numeroase concretizări de ordin tipologic și simbolic. Astfel, tipul tragic, înțeleptul, parvenitul sau haiducul-analizate de noi din unghi comparativ- alcătuiesc tot atâtea variabile, forme de manifestare reflectate cu acuratețe în imaginarul literar-artistic din sud-est2. Altele, precum levantinul, clericul, militarul, convertitul, intelectualul ș. a. amplifică, vom vedea
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
de convingerile interioare și sub condiția menținerii aparențelor totul începe a fi îngăduit"7. Mai mult, în condițiile opresiunii turcești, devenită seculară, produsul uman al acestei mutații își construiește o adevărată filosofie a supraviețuirii. De aici, apariția - într-o diversitate tipologică - a așa-numitului homo duplex, cel mai adesea cu o alcătuire de hibrid și comportament duplicitar. El reiterează, până la degradeu și caricatură tragică, exercițiul diplomatic bizantin, constitutiv de altfel unui Imperiu cu frontierele mereu amenințate. Spațiul dominat de Semilună, devenit
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
și culoare locală (națională). Alcătuit, în general, din stări contrastante și aflate într-un echilibru mereu instabil modelul luat în discuție este definitoriu pentru o dublă dimensiune a balcanismului - parodică și de evocare. Forme de manifestare sau, mai exact, derivate tipologice dar și simbolice sau de atitudine îl constelează în polarizări semnificative. La meridianul românesc, de pildă, în "polul plus" s-ar plasa nastratinismul (< Nastratin Hogea și posteritatea acestuia), conciliatorismul politic ș. a. (cu etalonul în Heliade Rădulescu și teoria despre "echilibrul
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
ancadrament în interiorul căruia s-a nșscut și s-a dezvoltat acest arhetip comportamental în fiecare dintre cele trei vârste istorice - bizantină, otomană (balcanică) și modernă (sud-estică). "Omul dublu" ca și produs al unei situații de destin colectiv specifică la nivel tipologic eternizatul parcă echilibru instabil. Așa cum fragilitatea construcției a condus, aici, în revers, la mitizarea legendei despre Meșterul Manole, la fel, provizoratul existenței într-un spațiu autocratic și adiabatic se reflectă în ceea ce numeam o filosofie a supraviețuirii. E de subliniat
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]